Lleida: Prin Maria la Isus

Maria este mereu drumul care conduce la Cristos, spunea Sfântul Părinte Paul al VI-lea. Parcă niciodată nu au fost mai potrivite aceste cuvinte...

Sâmbătă, 6 mai 2017, zece flori din grădina Maicii Domnului de la Lleida l-au primit, cu emoţie, pentru prima dată pe Cristos în sufletul lor. Şi nu oriunde, ci într-una dintre cele mai frumoase şi importante case a Maicii Domnului din Spania, Bazilica Sfintei Fecioare a Pilarului. Nu au făcut-o singuri, ci însoţiţi de familie şi de o mare parte din comunitate, peste 200 de persoane în total.

Sfânta Liturghie l-a avut ca celebrant principal pe PS Anton Coşa, episcop de Chişinău, alături de care a celebrat părintele Adrian Burcă, responsabilul întregii sărbători, precum şi părintele Adrian Bulai, colaborator al acestuia.

Emoţie maximă, pentru toată lumea, în mod special pentru copii şi celor apropiaţi lor. Pregătiţi catehetic şi sufleteşte pentru marele eveniment, au trăit cu intensitate toate momentele sărbătorii, începând cu sosirea la sanctuar şi culminând cu celebrarea euharistică. Micile şi frumoasele flori s-au apropiat de altar, conduşi parcă de mână de Sfânta Fecioară, pentru a se împărtăşi cu trupul şi sângele Fiului ei iubit.

Recunoscători pentru darul primit şi conştienţi că aceasta e doar începutul, copiii s-au întors acasă alături de prieteni şi de familie, ştiind că Mama îi aşteaptă în continuare în casa ei pentru a-i duce în faţa lui Isus. Luna mai continuă, iar buchetul Sfintei Fecioare creşte în frumuseţe şi prospeţime. Îi implorăm ajutorul pentru ca această frumuseţe să nu se ofilească niciodată.

Mai multe fotografii de la sărbătoare se pot vedea pe pagina comunităţii:

https://es-es.facebook.com/Corul-Miorita-Lleida-325181667493142/

*

Scurt istoric al bazilicii şi sărbătorii dedicate Sfintei Fecioară de pe Pilar - hramul la 12 octombrie

Conform tradiţiei, Sfânta Fecioara Maria s-a arătat, în carne şi oase, în Zaragoza, apostolului Iacob pe o coloană - pilar în anul 40 d. C. Tradiţia, aşa cum reiese din nişte documente din secolul al XIII-lea păstrate în catedrala din Zaragoza, se situează în epoca imediat următoare ridicării la cer a lui Isus, când apostolii, întăriţi de Duhul Sfânt, au început să predice Evanghelia în lume. Se spune că prin anul 40 d.C. apostolul Iacob cel Mare, fratele sfântului Ioan şi fiul lui Zebedeu, predica în Spania. Acele ţinuturi nu primiseră cum se cuvine Evanghelia, legate fiind încă de păgânism. Sfântul Iacob a obţinut atunci binecuvântarea Sfintei Fecioare pentru misiunea lui.

Documentele spun, textual, că Iacob, "trecând prin Asturias, a trecut cu discipolii prin Galiţia şi Castilia până a ajuns în Aragon, teritoriu numit Celtiberia, unde se află oraşul Zaragoza, pe malul râului Ebru. Acolo a predicat Iacob multe zile, iar dintre cei convertiţi, a ales drept însoţitori opt bărbaţi, cu care în timpul zilei predica împărăţia lui Dumnezeu, iar noaptea străbătea malurile râului pentru a căuta un pic de odihnă".

În noaptea de 2 ianuarie, anul 40, Iacob se afla cu discipolii lângă râul Ebru când "s-au auzit nişte voci de îngeri care cântau Ave Maria, gratia plena" şi a văzut-o pe Sfânta Fecioară Mama lui Cristos în picioare, pe un stâlp de marmură. Sfânta Fecioară, care se afla încă în trup pe pământ pe atunci, i-a cerut Apostolului să construiască acolo o biserică, cu altarul în jurul pilarului pe care stâtea ea, promiţându-i că "acest loc va rămâne până la sfârşitul timpurilor pentru ca harul lui Dumnezeu să facă minuni prin mijlocirea mea pentru acei care imploră sprijinul meu în nevoile lor".

Dispărând Fecioara Maria, a rămas acolo pilarul. Apostolul şi cei opt martori ai apariţiei au început imediat să construiască o biserică pe acel loc, iar cu ajutorul celor convertiţi, lucrarea avansa cu rapiditate. Dar, înainte de a se termina biserica, Iacob a ordinat prezbiter pe unul din discipoli pentru a sluji în ea, a consacrat-o şi i-a pus numele de Sfânta Fecioară a Pilarului, înainte de a se întoarce el în Iudea. Aceasta a fost prima biserică dedicată Sfintei Fecioare Maria.

Devoţiunea poporului pentru Sfânta Fecioară a Pilarului este atât de înrădăcinată între spanioli şi din timpuri atât de îndepărtate, încât Sfântul Scaun a permis stabilirea Oficiului Pilar în care se consemnează apariţia Fecioarei Pilarului drept o "veche şi pioasă credinţă".

Minunile Sfintei Fecioare

În 1438 s-a scris Cartea minunilor atribuite Fecioarei Pilarului, care a contribuit la creşterea devoţiunii până în punctul în care Fernand catolicul a spus: "Credem că niciunul dintre catolicii din Occident nu ignoră faptul că în Zaragoza se află un templu de admirabilă devoţiune sfântă şi antică, dedicată Preacuratei Fecioare, Mamă a lui Dumnezeu, Sfânta Maria a Pilarului, care străluceşte prin nenumărate şi continue minuni".

Una dintre minuni e cea a Şchiopului din Calanda (1640). Este vorba despre un bărbat căruia i se amputase un picior. Câţiva ani mai târziu, într-o zi, în timp ce visa că vizitează bazilica Sfintei Fecioare a Pilarului, piciorul a revenit la locul lui. Era acelaşi picior pe care îl pierduse prin amputare. Mii de persoane au fost martore, iar pe peretele bazilicii se află o placă ce aminteşte această minune.

Istoria bazilicii

La începutul secolului al XVI-lea, arhiepiscopul Alonso de Aragón, fiul regelui catolic, a transformat biserica anterioară în una de stil gotic, ridicată pe acelaşi loc unde a apărut Sfânta Fecioară, aceasta rămânând înăuntrul templului. Locul cel mai important îl era şi continuă să fie cel care îl ocupă sfântul pilar, relicva cea mai preţioasă, în care este aşezată imaginea Fecioarei.

Din nevoia de a primi imensele mase de pelerini şi participanţii la celebrările de cult, în 1681 a fost pusă prima piatră a noului templu, în care s-a inclus sfânta capelă, conservând intact locul în care era aşezat pilarul fecioare. În 1872 au fost terminate diferite capele şi cupole, iar mai târziu au fost adăugate patru turnuri, ultimul în 1961.

Pe timpul războiului de independenţă (1808) devoţiunea către Fecioara Pilarului a căpătat o şi mai mare importanţă. Lângă mantia ei se aduna poporul căutând în ea protecţie şi mângâiere; era reprezentată veghind somnul soldaţilor şi a fost numită "căpitana trupei aragoneze". Un secol mai târziu, în 1908, devoţiunea Fecioarei Pilarului a atins dimensiunea hispanică, aducându-i-se drept tribut toate steagurile popoarelor hispanice, care se află în prezent pe zidurile Pilarului.

Papa Ioan Paul al II-lea în 1984, în escala pe care a făcut-o în drum spre Santo Domingo pentru a începe comemorarea descoperirii Americii, a recunoscut-o pe Fecioara Pilarului drept "patroana hispanităţii", 12 octombrie fiind sărbătoarea bazilicii, dar şi ziua hispanităţii.

Nu putem uita importanţa pe care a avut-o în creşterea devoţiunii către Sfânta Fecioară a Pilarului războiul civil (1936-1939). Cele trei bombe care au căzut asupra templului nu au explodat, mulţi văzând în acest fapt un semn al protecţiei speciale a Fecioarei asupra trupelor naţionaliste. La picioarele Sfintei Fecioare vin pelerini din toată Spania pentru a-i mulţumi că i-a eliberat de pericolele războiului.

Florentina Budău

lecturi: 30.