Acţiunea Catolică? O şcoală de sinodalitate. Mons. Sigismondi "debutează" la Adunarea naţională

De Gianni Borsa

"Papa Francisc mi-a spus: dumneavoastră sunteţi la debut!". Zâmbeşte Mons. Gualtiero Sigismondi, episcop de Foligno şi de puţine săptămâni asistent ecleziastic general al Acţiunii Catolice Italiene. Pe birou are cărţile publicate de editura Ave şi notiţele scrise în timpul intervenţiei pontifului, la 27 aprilie 2017, în Aula Sinodală din Vatican, la adunarea FIAC (Forumul Internaţional al Acţiunii Catolice). "M-a uimit entuziasmul cu care papa ne-a vorbit - destăinuieşte el la agenţia SIR - Era în ajunul călătoriei sale în Egipt, cine ştie ce preocupări avea Sfântul Părinte. Şi totuşi cu noi a fost aşa de cordial...".

Excelenţă, să pornim chiar de la discursul lui Bergoglio la FIAC. Ce idei v-a transmis?

A fost o intervenţie într-adevăr bogată, articulată. Aş sublinia patru expresii, în mod deosebit, care declină acea "sfântă extrovertire" cu care i-a incitat pe laicii din AC. Înainte de toate papa a invitat să "se ajungă la periferiile gândirii" umane: este o adnotare care se adaugă la invitaţiile sale de a parcurge periferiile existenţiale, de a fi "Biserică în ieşire". Mi se pare şi o subliniere referitoare la îngrijirea aşa-zişilor "îndepărtaţi". În al doilea rând a amintit de o rugăciune care "priveşte la misiune". Este vorba de a ţine urechea întinsă la inima lui Dumnezeu fără a neglija să stăm în ascultarea timpului nostru: mi s-a părut o recitire a "alegerii religioase", atât de îndrăgită de AC. Al treilea: papa ne-a spus că asociaţia nu trebuie să fie un satelit al parohiei, care rămâne în orbită, care se învârte în jur, dezlipită... Trebuie în schimb să fie mereu inserată în viaţa comunităţii parohiale şi diecezane.

Şi a patra expresie care v-a uimit?

Papa a spus că AC nu este o "vamă". Asta mi-a amintit o expresie a părintelui Primo Mazzolari: Biserica, spunea parohul de Bozzolo, nu are "graniţe de apărat sau teritorii de ocupat, ci numai o maternitate de extins". Aşadar, o asociaţie deschisă, eventual capabilă să facă zveltă vreo suprastructură care riscă să îngreuneze acţiunea misionară. Atenţia prioritare trebuie rezervată în schimb vieţii spirituale, care permite să fim fideli faţă de Evanghelie, curajoşi, niciodată clericalizaţi.

Laici în Biserică şi în lume. O temă asupra căreia papa revine de multe ori. Ce părere aveţi?

Am reflectat mult în această perioadă, de la numirea mea în AC, la "alegerea religioasă" şi m-am oprit asupra cuvintelor din evanghelie: "Fiţi sare a pământului şi lumină a lumii". Aici mi se pare că se află profilul şi rolul laicatului. Sarea se topeşte, nu se vede, dar dacă lipseşte, mâncarea îşi pierde gustul. Aşa este pentru candelă: nu trebuie ascunsă ci trebuie pusă sus pentru ca să poată face lumină. În această privinţă simt o puternică sintonie cu papa Benedict care-i chema pe laici să trăiască credinţa nu ca o haină de îmbrăcat în privat. Şi, la fel, Paul al VI-lea invita să fie prezenţi ca laici în Biserică şi ca nişte creştini în lume, deci cu o vocaţie primară la familie, la muncă, la societate (să ne gândim la Evangelii nuntiandi, de mai multe ori amintită de Francisc). Acelaşi papă Bergoglio insistă asupra faptului că laicii creştinii nu trebuie să se oprească în sacristii. Iată, mie îmi place să spun că laicatul trebuie să iasă din umbra clopotniţei pentru a merge să sune soneriile de la case. Nu mai este timp - aşa adăuga cu o altă imagine - de o pastoraţie de ploaie, ci mai degrabă de o pastoraţie "de picătură". Eu vin din lumea agricolă şi ştiu bine că irigaţia de odinioară, de ploaie, era mai puţin productivă, irosea energii vitale cu rezultate scăzute. Aşadar trebuie avută o atenţie la fiecare persoană, la exigenţele fratelui, la viaţa sa. Şi, la fel, la lumea care ne înconjoară.

Un semnal pentru AC ca să se dedice în realitatea de fiecare zi?

Papa în această privinţă a fost clar. La adunarea FIAC a exprimat dorinţa ca Acţiunea Catolică să fie prezentă în lumea politică, antreprenorială, profesională "pentru a sluji mai bine" Evanghelia. A citat şi închisorile, spitalele, străzile, fabricile. Dar nu întâmplător a vorbit, in primis despre politică, în sensul cetăţii, al societăţii. A spus textual: "Vreau o AC printre oameni, în parohie, în dieceză, în ţară, în cartier, în familie, în studiu şi la locul de muncă, în locurile proprii ale vieţii". Un mesaj puternic!

Adunarea care se desfăşoară la Domus Pacis din Roma, până la 1 mai, este prima dumneavoastră Adunare naţională ca asistent general, în timpul căreia AC îl va întâlni din nou pe papa în piaţa "Sfântul Petru", duminică, 30 aprilie. Cum aţi primit numirea ca asistent al AC?

I-am exprimat papei imensă recunoştinţă pentru acest dar. Între altele a fost primită cererea mea de a putea rămâne episcop de Foligno. Eu nu reuşesc să-mi imaginez un episcop fără dieceză. Şi asta o învăţ chiar de la laici, care se angajează în AC menţinând rolul lor în familie, la locul de muncă, în voluntariat. De altfel, Acţiunea Catolică m-a învăţat atâtea lucruri.

De exemplu?

AC ne aminteşte nouă preoţilor că nu suntem în centru, pentru că în centru este Domnul. În afară de asta, AC este o mare şcoală de sinodalitate, care cere discernământ comunitar, participare responsabilă şi spirit misionar. Ea arată, comunităţilor noastră, că "regula de aur" nu este majoritatea, ci convergenţa. Apoi, din discursul papei m-a uimit referinţa sa la AC drept loc de întâlnire pentru mişcări. AC este oglinda parohiei şi a ministerialităţii sale, mişcările întrupează diferite carisme. Mi se pare o invitaţie de a merge înainte împreună.

Imediat ce aţi aflat despre numirea în AC dumneavoastră aţi mers la Casa "Sfântul Ieronim", la Spello, situată în Dieceza de Foligno. Astăzi este cunoscută ca "plămânul spiritual al AC". Acolo a trăit atâţia ani şi acolo este înmormântat Carlo Carreto, crescut în AC...

Când Carretto era în plinătatea "strălucirii" sale, eu eram încă tânăr. Dar m-am născut în acele părţi, textele sale au fost preţioase pentru formarea mea şi simt o referinţă puternică faţă de Casa "Sfântul Ieronim". Carretto învăţa acolo acel "ora et labora", care este o altă formulă pentru a spune alegerea religioasă. Cu vizita la Spello am voit să reafirm alegerea de a rămâne episcop de Foligno în pofida noii angajări la Roma. În afară de asta, cu vizita la "Sfântul Ieronim" am voit să confirm că îngrijirea vieţii interioare rămâne în centrul slujirii mele de preot şi de episcop. Ca şi Carretto, trebuie să scrutăm lumea aşa cum încercăm să scrutăm Scripturile.

(După agenţia SIR, 28 aprilie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 18.