Caracteristici ale Bibliei "fără note", ediţia 2016

Ediţia publicată de curând în două formate (13/18 şi 17/24) a apărut o consecinţă firească la ediţia traducerii complete publicate în 2013 în parteneriat cu Editura "Sapientia". Conceptul de "firesc" vine de la faptul că încă de dinainte de publicarea acelei editio princeps a traducerii făcute în Biserica Romano-Catolică din România, ţinând cont de dimensiunile şi volumul concret al acelei ediţii, s-a simţit necesitatea de a crea o ediţie a Bibliei întregi mai uşor de purtat.

Or, pentru a realiza acest lucru, trebuia renunţat la ceva. În mod evident, nu se putea renunţa la textul sacru, ci la materialele auxiliare şi, eventual, la mărimea literelor. Aşa se face că am redus substanţial notele, lăsându-le doar pe cele absolut esenţiale; introducerile la grupurile de cărţi şi la fiecare carte le-am sintetizat cât să rămână informaţiile fundamentale. Aşadar, textul sacru - în ambele formate - este complet; Biblia este întreagă.

Însă, formatul 13/18 nu are nicio notă de subsol, nici trimiterile laterale. Întrucât, apoi, este un format mic, şi mărimea literelor este mai mică. Textul este monocolor, fiind însă îngroşate numărul şi titlul capitolelor, precum şi numerele versetelor.

Formatul 17/24 este un text bicolor (titlul şi numărul capitolelor, precum şi numărul fiecărui verset fiind în roşu, iar textul biblic, în negru); mărimea literelor este identică cu cea din Biblia 2013, adică e mai mare.

În urma sugestiilor primite după publicarea ediţiei din 2013, în ediţia actuală am căutat să eliminăm erorile - în general de tehnoredactare, dar şi de nuanţare în unele locuri - care se strecuraseră în textul sacru. Însă noutatea cea mai mare a ediţiei de faţă este aceasta: în dorinţa de a ajuta cititorul să înveţe şi să pronunţe corect numele proprii din Biblie, pe baza normelor prezentate în materialele de specialitate ale limbii rămâne, care enunţă că limba română, în cazul numelor proprii care provin din alte limbi, se respectă accentul de pronunţare din limba de origine. Aşadar, am pus accent grafic aproape pe toate numele proprii prezente în Biblie, exceptând numele cele mai cunoscute şi care se pronunţă corect.

Dincolo de toate acestea, ceea ce e important este faptul că credincioşii care doresc să se apropie de textul sacru o pot face cu mai multă uşurinţă, recurgând şi la aceste două formate. Sigur, cei care doresc să înţeleagă alegerile de traducere sau vor să intre în profunzimea textului, sunt invitaţi să facă referinţă la notele de subsol şi la celelalte materiale auxiliare din ediţia completă, cea din 2013.

Pr. Eduard Patraşcu

* * *

A apărut Biblia fără note

lecturi: 18.