Părintele Michelini: "Voi vorbi papei despre umanitatea lui Isus"

De Federico Cenci

Se vor ţine de la 5 la 10 martie 2017 în Casa "Divin Maestro" din Ariccia, aproape de Roma, exerciţiile spirituale la care vor participa papa şi Curia Romană. Alegerea lui Francisc asupra cui va conduce aceste exerciţii a căzut asupra unui franciscan. Este vorba despre fratele minor părintele Giulio Michelini. Milanez, născut în 1963, este profesor de exegeză neotestamentară la Institutul Teologic din Assisi. Scriitor rodnic, dar şi cititor pasionat, de mulţi ani ţine cursuri despre viaţa conjugală împreună cu o pereche de soţi prieteni ai săi. Intervievat de ZENIT, părintele Michelini descrie senzaţiile pe care le-a avut după ce a aflat că a fost ales de papa pentru a desfăşura această activitate, vorbeşte despre temele care vor fi tratate şi anunţă în avanpremieră că meditaţiile vor fi adunate într-o carte, la sfârşitul exerciţiilor, cu titlul A sta cu Isus, a sta cu Petru (ed. Porziuncola).

Părinte Michelini, cum şi când aţi aflat că aţi fost ales pentru a conduce exerciţiile spirituale la care va participa papa?

Am aflat în prima duminică din Advent. M-a sunat un colaborator al său pentru a-mi anunţa această ştire şi pentru a mă avertiza că după aceea voi fi sunat de Sfântul Părinte.

Cum a mers convorbirea cu papa?

A fost foarte respectuos cerându-mi această favoarea. Eu am explicat că voi avea dificultăţi de a vorbi în faţa papei şi a Curiei Romane, i-am spus şi că voi avea posibilitatea de a sfătui persoane mai capabile decât mine. Papa mi-a răspuns: "Facem aşa, părinte Giulio. Dumneavoastră continuaţi să vă gândiţi că există persoane chiar mai capabile decât dumneavoastră. Însă, vă rog, veniţi dumneavoastră ca să ţineţi exerciţiile?". Şi mi s-a părut un răspuns aşa de sapienţial, aşa de sincer... Am încredere în papa.

Dumneavoastră deja aţi avut ocazia de a-l cunoaşte personal pe Sfântul Părinte?

Într-adevăr, am avut norocul de a-l putea saluta şi îmbrăţişa, dar nu de a avea o conversaţie cu el. Prima dată când a venit la Assisi şi a întâlnit toată comunitatea franciscană de la "Sfânta Maria a Îngerilor". Apoi la Firenze, când i-a întâlnit pe membrii din comitetul pregătitor al Întâlnirii Ecleziale Naţionale, din care făceam parte. Şi în sfârşit, a treia şi ultima dată, în noiembrie anul trecut, când împreună cu colegii profesori din Asociaţia Biblică Italiană am fost primiţi în audienţă în Vatican.

Ce senzaţii aţi avut în aceste trei ocazii de schimb scurt dar afectuos cu pontiful?

Mi-am dat seama că papei nu-i este frică de privire, ba chiar o caută. Pentru mine este privirea lui Petru. De fapt, titlul cărţii pe care l-am ales pentru a aduna meditaţiile - care va fi publicată de Edizioni Porziuncola la sfârşitul exerciţiilor - este A sta cu Isus, a sta cu Petru. Pentru un franciscan este o experienţă deosebită. Sfântul Francisc îl numea "domnul Papa". Pentru mine papa este Petru. Mă gândesc la Evanghelia lui Matei, care insistă mult asupra dimensiunii ecleziale. Deci privirea mea este îndreptată nu numai spre un om ca mine, ci şi spre cel care este Petru.

Aţi destăinuit că pentru a vă pregăti mai bine pentru climatul acestor exerciţii, v-aţi retras zece zile la Cafarnaum, în Galileea. Este posibil să rezumaţi într-un răspuns aportul spiritual pe care-l oferă prezenţa fizică în Ţara Sfântă?

În timpul exerciţiilor voi avea ocazia să vorbesc despre umanitatea lui Isus. De altfel, crucea, pătimirea, moartea, îngroparea vorbesc despre umanitatea lui Isus, pe care trebuie s-o redescoperim. La Cafarnaum, unde Isus a început misiunea, se poate găsi urmă a drumurilor pe care le-a parcurs, a lacului pe care l-a străbătut şi a casei în care a fost, cea a lui Simon. A şti că picioarele mele se află în aceleaşi locuri străbătute de Isus a fost pentru mine emoţionant. Există apoi un al doilea element, cultural: ideea că în Ţara Sfântă, în pofida conflictelor, merg pelerini din toată lumea. Şi în sfârşit pentru noi franciscanii minori este o onoare să fim păzitori ai acestei ţări.

Meditaţiile se vor concentra asupra pătimirii, morţii şi învierii lui Isus după Evanghelia sfântului Matei. De ce această alegere? Este un text (Evanghelia lui Matei) care are caracteristici care se adaptează în mod deosebit la timpul Postului Mare?

Răspunsul strict tehnic este nu. Toate Evangheliile sunt utilizate în timpul Postului Mare. Amintesc că în liturgia ambroziană prevalează Evanghelia lui Ioan, în schimb în cea romană citim în mod normal toate cele trei Evanghelii sinoptice (Matei, Marcu şi Luca). Însă eu l-am ales pe Matei pentru că este Evanghelia pe care o cunosc mai bine, este un text cu care mă află în largul meu. Am scris o carte despre acest text - Matei. Introducere, traducere şi comentariu (ed. San Paolo, 2013) - dar ceea ce voi spune papei este complet nou.

Aţi voit ca în afară de reflecţiile dumneavoastră să fie elaborată una de o pereche de soţi care de mulţi ani colaborează cu dumneavoastră, Mariateresa Zattoni şi Gilberto Gillini, precum şi una pregătită de o soră clarisă de claustrare. De ce această alegere?

Pentru că lucrez de mulţi ani cu aceste persoane, a fost o alegere naturală, pe care am făcut-o fără măcar să reflectez mult. Am scris opt cărţi cu soţii Gillini Zattoni. Ei fac parte din modalitatea mea de a citi Biblia, care nu este numai academică. Lor le-am cerut o consultanţă despre acea parte a pătimirii din Matei în care soţia îl sfătuieşte pe Pilat. Aşadar e vorba de a aduce Evanghelia la viaţa concretă a persoanelor: prietenii mei sunt experţi în relaţiile de cuplu, aşadar au fost utili. În schimb sora clarisă, ştiind că voi vorbi despre ungerea din Betania, mi-a trimis un bilet. Mi s-au părut aşa de frumoase cuvintele sale, aşa încât le voi cita aşa cum sunt. Deci sunt bucuros că împreună cu mine există alte lumi, nu numai cea masculină consacrată, ci şi cea familială şi cea a unei femei care trăieşte în viaţa contemplativă.

În afară de reflecţii bazate pe textele evanghelice, veţi propune şi reflecţii bazate pe alte texte?

Da. Am avut norocul să studiez literatura modernă şi am o licenţă în literatură străină. Citesc mult, deci atunci când citesc Cuvântul lui Dumnezeu îmi vin adesea în minte referinţe de tip literar precum şi teologic. Un autor în domeniul teologic pe care îl frecventez de mulţi ani este Romano Guardini, pe care-l voi cita în mai multe ocazii. Apoi voi face referinţă şi la istorii adevărate, de exemplu una care m-a marcat mult, relatată de Massimo Gramellini în rubrica sa pe care o avea în La Stampa. Pe planul strict literar, nu voi putea să nu vorbesc despre Amos Oz, eseist izraelian care a scris un text foarte frumos despre Iuda, unul dintre protagoniştii pătimirii. Apoi voi propune o istorie relatată de Emmanuel Carr?re în Il Regno, care vorbeşte despre o pierdere a credinţei. Aceste texte reprezintă foarte bine drama omului contemporan. Pentru aceasta îl voi cita şi pe Franz Kafka. În schimb, în timpul meselor vom citi o antologie de texte mariane şi volumul O clipă înainte de zori, de părintele Ibrahim Alsabagh, care este relatarea înregistrată direct despre ceea ce se întâmplă la Alep în timpul războiului.

Există rugăciuni specifice şi lecturi din evanghelie cu care credincioşii pot să-l însoţească pe Sfântul Părinte în cursul acestor exerciţii spirituale?

Vor fi două lecturi din Evanghelie pentru fiecare zi, una dimineaţa şi una după-amiază [1]. Citindu-le, credincioşii pot să-l însoţească pe papa şi să invoce pentru mine şi pentru toţi participanţii pe Duhul Sfânt.

Cum vă pregătiţi pentru această experienţă?

M-am oprit câteva zile pe lacul Tiberiadei, dar acum m-am întors la munca mea de profesor. Aşadar mă pregătesc cu activităţile cotidianităţii şi cu rugăciunea constantă şi Liturghia, nu pot face altceva. Însă trebuie să spun că mă însoţeşte o senzaţie de pace pe care n-am mai perceput-o vreodată, care cred că dă mărturie că atâţia prieteni se roagă pentru mine şi pentru papa.

Titlul fiecărei meditaţii şi text de referinţă

Duminică, 5 martie, după-amiază la vespere: Introducere generală la exerciţii despre pătimirea, moartea şi învierea lui Isus după Matei.

Luni 6 martie, dimineaţa: Mărturisirea lui Petru şi drumul lui Isus spre Ierusalim (Mt 16,13-21)

După-amiază: Ultimele cuvinte ale lui Isus şi începutul pătimirii (Mt 26,1-19)

Marţi, 7 martie, dimineaţa: Pâinea şi trupul, vinul şi sângele (Mt 26,20-35)

După-amiază: Rugăciunea în Ghetsemani şi arestarea lui Isus (Mt 26,20-35)

Miercuri, 8 martie, dimineaţa: Iuda şi ogorul sângelui (Mt 27,1-10)

După-amiază: Procesul roman, soţia lui Pilat şi visele lui Dumnezeu (Mt 27,11-26)

Joi, 9 martie, dimineaţa: Moartea lui Mesia (Mt 27,45-56)

După-amiază: Înmormântarea şi sâmbăta lui Isus (Mt 26,20-35)

Vineri, 10 martie, dimineaţa: Mormântul gol şi învierea (Mt 28,1-20) - Concluzie

(După Zenit, 22 februarie 2017)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 28.