Papa Francisc: Angelus (22 ianuarie 2017)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Pagina evanghelică de astăzi (cf. Mt 4,12-23) relatează începutul predicii lui Isus în Galileea. El părăseşte Nazaretul, un sat în munţi, şi se stabileşte la Cafarnaum, un centru important pe malul lacului, locuit în cea mai mare parte de păgâni, punct de răscruce între Mediterana şi zona internă mesopotamiană. Această alegere arată că destinatarii predicii sale nu sunt numai conaţionalii săi, ci aceia care ajung în cosmopolita "Galilee a naţiunilor" (v. 15; cf. Is 8,23): aşa se numea. Văzut din capitala Ierusalim acel ţinut era periferic din punct de vedere geografic şi impur din punct de vedere religios pentru că era plin de păgâni, prin amestecul cu aceia care nu aparţineau lui Israel. Din Galileea nu se aşteptau desigur mari lucruri pentru istoria mântuirii. În schimb chiar de acolo - chiar de acolo - se răspândeşte acea "lumină" despre care am meditat în duminicile trecute: lumina lui Cristos. Se răspândeşte chiar din periferie.

Mesajul lui Isus merge pe urma mesajului lui Ioan Botezătorul, vestind "împărăţia cerurilor" (v. 17). Această împărăţie nu comportă instaurarea unei noi puteri politice, ci împlinirea alianţei dintre Dumnezeu şi poporul său care va inaugura o perioadă de pace şi de dreptate. Pentru a încheia acest pact de alianţă cu Dumnezeu, fiecare este chemat să se convertească, transformând propriul mod de a gândi şi de a trăi. Este important acest lucru: a ne converti nu înseamnă numai a schimba modul de a trăi, ci şi modul de a gândi. Este o transformare a gândirii. Nu e vorba de a schimba hainele, ci obiceiurile! Ceea ce-l diferenţiază pe Isus de Ioan Botezătorul este stilul şi metoda. Isus alege să fie un profet itinerant. Nu stă ca să-i aştepte pe oameni, ci se mişcă în întâmpinarea lor. Isus este mereu pe drum! Primele sale ieşiri misionare au loc de-a lungul lacului Galileii, în contact cu mulţimea, îndeosebi cu pescarii. Acolo Isus nu numai că proclamă venirea împărăţiei lui Dumnezeu, ci îi caută pe însoţitorii pe care să-i asocieze la misiunea sa de mântuire. Tot în acest loc întâlneşte două perechi de fraţi: Simon şi Andrei, Iacob şi Ioan; îi cheamă spunând: "Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni" (v. 19). Chemarea ajunge la ei în miezul activităţii lor de fiecare zi: Domnul ni se revelează nu în mod extraordinar sau eclatant, ci în cotidianitatea vieţii noastre. Acolo trebuie să-l găsim pe Domnul; şi acolo El se revelează, face ca inima noastră să simtă iubirea sa; şi acolo - cu acest dialog cu El în cotidianitatea vieţii - schimbă inima noastră. Răspunsul celor patru pescari este imediat şi prompt: "Părăsind îndată năvoadele, l-au urmat" (v. 20). De fapt, ştim că au fost discipoli ai Botezătorului şi că, graţie mărturiei sale, începuseră deja să creadă în Isus ca Mesia (cf. In 1,35-42).

Noi, creştinii de astăzi, avem bucuria de a proclama şi a mărturisi credinţa noastră pentru că a existat acea primă vestire, pentru că au existat acei oameni umili şi curajoşi care au răspuns cu generozitate la chemarea lui Isus. Pe malurile lacului, într-un ţinut inimaginabil, s-a născut prima comunitate a discipolilor lui Cristos. Conştiinţa acestor începuturi să trezească în noi dorinţa de a duce cuvântul, iubirea şi duioşia lui Isus în orice context, chiar şi cel mai inaccesibil şi rezistent. A duce Cuvântul la toate periferiile! Toate spaţiile trăirii umane sunt teren în care trebuie aruncată sămânţa Evangheliei, pentru ca să aducă roade de mântuire.

Fecioara Maria să ne ajute cu mijlocirea sa maternă să răspundem cu bucurie la chemarea lui Isus, să ne punem în slujba Împărăţiei lui Dumnezeu.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Suntem în Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor. Anul acesta ea are ca temă o expresie, luată din sfântul Paul, care ne indică drumul de urmat. Şi spune aşa: "Iubirea lui Cristos ne constrânge la reconciliere" (cf. 2Cor 5,14). Miercurea viitoare vom încheia Săptămâna de Rugăciune cu celebrarea vesperelor în bazilica "Sfântul Paul din afara zidurilor", la care vor participa fraţii şi surorile din celelalte Biserici şi Comunităţi creştine prezenţi la Roma. Vă invit să perseverăm în rugăciune, pentru ca să se împlinească dorinţa lui Isus: "Ca toţi să fie una" (In 17,21).

În zilele trecute, cutremurul şi ninsorile puternice au pus din nou la grea încercare pe atâţia fraţi şi surori ai noştri din Italia centrală, în special în Abruzzo, Marche şi Lazio. Sunt aproape cu rugăciunea şi cu afectul de familiile care au avut victime printre cei dragi ai lor. Îi încurajez pe cei care sunt angajaţi cu mare generozitate în operele de ajutorare şi de asistenţă; precum şi Bisericile locale, care se străduiesc să aline suferinţele şi dificultăţile. Multe mulţumiri pentru această apropiere, pentru munca voastră şi ajutorul concret pe care-l duceţi. Mulţumesc! Şi vă invit să o rugăm împreună pe Sfânta Fecioară Maria pentru victime precum şi pentru cei care cu mare generozitate se angajează în operele de ajutorare.

[Recitarea Bucură-te Marie]

În Extremul Orient şi în diferite părţi ale lumii, milioane de bărbaţi şi femei se pregătesc să celebreze anul nou lunar la 28 ianuarie. Salutul meu cordial să ajungă la toate familiile lor, cu urarea ca ele să devină tot mai mult o şcoală în care se învaţă respectarea celuilalt, comunicarea şi îngrijirea unii de alţii în mod dezinteresat. Fie ca bucuria iubirii să se propage în interiorul familiilor şi din ele să se iradieze în toată societatea.

Vă salut pe voi toţi, credincioşi din Roma şi pelerini din diferite ţări, îndeosebi grupul de tinere din Panama şi studenţii de la Institutul "Diego Sánchez" din Talavera la Real (Spania).

Salut colaboratorii de la Uniunea Catolică de Profesori, Conducători, Educatori şi Formatori, care a terminat al 25-lea Congres naţional şi le doresc o lucrarea educativă rodnică, în colaborare cu familiile. Mereu în colaborare cu familiile!

Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 20.