Întâlnirea Sfântului Părinte Francisc cu Sanctitatea Sa Mar Gewargis al III-lea, catholicos-patriarh al Bisericii Asiriene din Orient (17 noiembrie 2016)

Sanctitate, preaiubiţi fraţi întru Cristos,

Este o mare bucurie şi o ocazie de har să vă întâlnesc aici, lângă mormântul sfântului Petru. Cu afect vă adresez bun-venit, mulţumind pentru cuvintele respectuoase care mi-au fost adresate. Prin intermediul vostru, doresc să extind salutul meu cordial în Domnul la toţi episcopii, preoţii şi credincioşii din Biserica asiriană din Orient. Cu cuvintele apostolului Paul, care în acest oraş şi-a vărsat sângele pentru Domnul, aş vrea să vă spun: "Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos" (Rom 1,7).

Această întâlnire şi rugăciunea pe care împreună o vom înălţa astăzi către Domnul invocă tocmai darul păcii. De fapt suntem consternaţi pentru ceea ce continuă să se întâmple în Orientul Mijlociu, în special în Irak şi în Siria. Acolo se revarsă asupra sutelor de mii de copii nevinovaţi, de femei şi de bărbaţi violenţa teribilă a conflictelor sângeroase, pe care nicio motivaţie n-o poate justifica sau permite. Acolo fraţii şi surorile noştri creştini, precum şi diferite minorităţi religioase şi etnice sunt din păcate obişnuiţi să sufere zilnic mari încercări.

În mijlocul unei aşa dureri, al cărei sfârşit îl implor, în fiecare zi vedem creştini care parcurg calea crucii mergând cu blândeţe pe urmele lui Isus, unindu-se cu el, care cu crucea sa ne-a reconciliat, "nimicind ura" (Ef 2,16). Aceşti fraţi şi surori sunt modele care ne îndeamnă în orice împrejurare să rămânem cu Domnul, să îmbrăţişăm crucea sa, să ne încredem în iubirea sa. Ne arată că în centrul credinţei noastre se află mereu prezenţa lui Isus, care ne invită, şi în adversităţi, să nu încetăm să trăim mesajul său de iubire, de reconciliere şi de iertare. Asta învăţăm de la martiri şi de la cei care şi astăzi, chiar cu preţul vieţii, rămân fideli faţă de Domnul şi cu el înving răul cu binele (cf. Rom 12,21). Suntem recunoscători faţă de aceşti fraţi ai noştri, care ne stimulează să urmăm calea lui Isus pentru a înfrânge duşmănia. După cum sângele lui Cristos, vărsat din iubire, a reconciliat şi a unit, făcând să răsară Biserica, tot aşa sângele martirilor este sămânţa unităţii creştinilor. El ne cheamă să ne dedicăm cu caritate fraternă pentru comuniune.

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru legăturile fraterne trainice care deja subzistă între noi şi pe care această vizită, atât de plăcută şi preţioasă, le întăreşte ulterior. mulţi paşi semnificativi au fost deja făcuţi. Iubitul vostru predecesor, catholicos-patriarhul Mar Dinkha al IV-lea, pe care am avut bucuria de a-l întâlni în urmă cu doi ani, a semnat aici la Roma cu sfântul Ioan Paul al II-lea Declaraţia cristologică comună. Ea ne permite să mărturisim aceeaşi credinţă în misterul Întrupării. Acest rezultat istoric a deschis calea pentru pelerinajul nostru spre comuniunea deplină, un drum pe care doresc cu ardoare să-l continui. În acest parcurs confirm angajarea Bisericii Catolice pentru ca dialogul nostru, deja atât de rodnic, să poată înainta. În viitor el va putea să contribuie la refacerea armoniei depline, în folosul comunităţilor noastre, care adesea trăiesc deja în contact strâns. De aceea doresc foarte mult ca să ne poată ajuta Comisia comună pentru dialogul teologic dintre Biserica Catolică şi Biserica Asiriană din Orient să netezim drumul spre acea zi atât de aşteptată, în care vom putea celebra jertfa Domnului la acelaşi altar, ca semn real al comuniunii ecleziale pe deplin restabilite.

Între timp avem oportunitatea de a face paşi iuţi, crescând în cunoaşterea reciprocă şi mărturisind împreună Evanghelia. Apropierea noastră să fie plămadă de unitate. Suntem chemaţi să lucrăm împreună în caritate oriunde este posibil, aşa încât iubirea să indice calea comuniunii. La Botez am redescoperit fundamentul comuniunii reale dintre noi. Catolici şi asirieni, "toţi am fost botezaţi într-un singur Duh" (1Cor 12,13): aparţinem unicului Trup al lui Cristos, suntem fraţi în El. Cu această certitudine continuăm, mergând împreună cu încredere, alimentând - în rugăciune şi în special la altarul Domnului - caritatea care "uneşte în mod perfect" (Col 3,14). Ea reface fracturile şi vindecă sfâşierile. Să nu încetăm să-i cerem Domnului, medic divin, să vindece rănile din trecut cu ungerea benefică a milostivirii sale.

Ne va face bine să reînnoim şi amintirea comună a activităţii noastre evanghelizatoare. Ea îşi are propriile rădăcini în comuniunea Bisericii primare. De acolo s-a născut acea răspândire a Evangheliei care, la începuturile credinţei, a ajuns la Roma şi în ţinuturile din Mesopotamia, leagăn al civilizaţiilor foarte vechi, aducând la lumină comunităţi creştine înfloritoare. Marii evanghelizatori de atunci, sfinţii şi martirii din orice timp, toţi concetăţeni ai Ierusalimului din cer, ne îndeamnă acum să deschidem, împreună, cărări rodnice de comuniune şi de mărturie.

Sanctitate, frate preaiubit, cu bucurie şi afect doresc să exprim recunoştinţa mea faţă de vizita dumneavoastră şi pentru darul de a ne ruga astăzi împreună, unii pentru alţii, pentru a invoca ocrotirea şi paza Domnului, pentru a cere ca voinţa sa milostivă să fie primită pe deplin de noi şi mărturisită fratern.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.