Anul pastoral
2024‑2025

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Cardinalul Walter Kasper: "Biserica este o comuniune de diferențe reconciliate"

De M. Chiara Biagioni

"Cacofonia din trecut nu poate să fie transformată astăzi într-o simfonie armonioasă" dar "am făcut pași importanți pentru a învăța să cântăm împreună". Folosește metafore muzicale cardinalul Walter Kasper, fost președinte al Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creștinilor, pentru a descrie perioada ecumenică pe care Biserica Catolică și cele născute din Reforma lui Luther o trăiesc astăzi. Cardinalul a participat la Trento la întâlnirea promovată de CEI cu Federația Bisericilor Evanghelice din Italia pentru cei 500 de ani ai Reformei lui Luther. Sunt zile de dezbatere aprinsă și confruntare despre marile teme care unesc și despart Bisericile. Însă provocarea unității nu se referă numai la dialogul dintre Bisericile creștine. Străbate ad intra și Biserica Catolică. Și ținta "unității în diversitate" este viitorul nu numai al dialogului ecumenic ci și al Bisericii Catolice și al miilor de suflete care locuiesc în ea.

Eminență, dumneavoastră vorbiți despre o "comuniune în devenire", despre "un ecumenism mereu pe cale". După 50 de ani de dialog, bilanțul rezultatelor pare slab. Se așteaptă pași înainte. Dumneavoastră ce răspundeți?

Da, trebuie să se facă pași înainte. Fără îndoială. Dar trebuie să fim în comuniune cu Biserica antică din trecut și cu Biserica actuală. Acesta este un criteriu de atenție. Nu putem crea o nouă Biserică. Nu este posibil. De aceea tradiția este un punct foarte important. Dar tradiția nu este ceva ce frânează. Ne dă impulsuri pentru o reînnoire. Să ne gândim la diaconatul feminin. Are dreptate episcopul Bruno Forte când spune că nu se poate adapta o slujire masculină direct femeilor. Deci trebuie să fim inovatori. Cred că aceasta este cheia corectă.

Din partea luteranilor se cere chiar ospitalitatea euharistică. Este inimaginabil?

Nu, nu este inimaginabil. În Conciliul al II-lea din Vatican există o posibilitate pentru o deschidere. Cred că trebuie să facem pași mai ales pentru căsătorii mixte: vrem ca să meargă la biserică împreună și nu putem să-i despărțim în fața altarului când trăiesc împreună, când se roagă împreună, muncesc împreună.

Dacă pe de o parte există unii care împing înainte, pe de altă parte se asistă, chiar recent, la o mișcare care rămâne îndărătnică față de procesele realizate de papa Francisc. Este o rezistență și o opoziție care pornesc din însuși interiorul Bisericii Catolice.

Acest papă este în consonanță cu sensus fidelium. Marea majoritate a credincioșilor este în favoarea papei, dar sunt unii episcopi din păcate care nu sunt în consonanță cu credința poporului. Și aceasta este problema. Trebuie să-l sprijinim pe acest papă și să mergem înainte cu el. El este în consonanță și cu tradiția.

Însă această situație generează confuzie. O Biserică catolică divizată nu este o mărturie în exterior. Dumneavoastră ce părere aveți?

Există opinii diferite și în Biserica noastră. Există astăzi dar au existat mereu. Eu vreau o Biserică ce trăiește și într-o Biserică ce trăiește există opinii diferite. Dar la sfârșit trebuie să se ajungă la un anumit consens dar un consens care nu poate să fie o monotonie, acest lucru nu este posibil pentru că Biserica este o comuniune de diferențe reconciliate.

Este posibil a avea opinii diferite dar a crede în aceeași Evanghelie. Unii cer să nu se doboare Evanghelia. Alții consideră că sunt timpurile de a cere lecturi diferite, actualizate. Unde este echilibrul corect?

Evanghelia nu se schimbă. Există numai o Evanghelie. Dar avem în Biblie patru Evanghelii și în cele patru Evanghelii există și divergențe între Ioan, Matei, Marcu, Luca. De aceea era deja de la începutul creștinismului o unitate în diferență și o diferență în unitate. Și aceasta este o tensiune care continuă până astăzi și va continua până în ziua întoarcerii Domnului nostru.

Cum se schițează Biserica papei Francisc? Se încheie Jubileul Milostivirii, un jubileu important care revelează mult din Biserica acestui papă. Dumneavoastră ce bilanț al acestui an redactați?

Cred că papa a pus pe masă centrul Evangheliei, adică pe Dumnezeul milostiv. Și în teologia din ultimele decenii am uitat un pic acest aspect al milostivirii. Este și un răspuns la semnele timpurilor noastre. Trăim într-un timp de mare violență, de mari nedreptăți. Multe persoane sunt rănite. Aici, vestirea milostivirii este răspunsul creștin. Și papa Francisc conduce Biserica pe calea corectă. Deja Ioan al XXIII-lea a început cu această predicare a milostivirii. Și Paul al VI-lea. Acest papă este în linie cu predecesorii săi și pe de altă parte este confruntat cu o problematică enormă: avem o Biserică, o credință dar în Biserică se împletesc culturi foarte diferite între ele. Această problemă a diversității culturilor am putut s-o observ personal la al doilea Sinod despre familie. Nu era o problemă între progresiști și conservatori, ci de culturi despre căsătorie și despre familie foarte diferite între ele cu realități culturale care mergeau de la Africa la Asia la cultura noastră occidentală. Motiv pentru care noi occidentalii nu le putem impune nimic lor și ei nu ne pot impune nouă viziunea lor. Pentru aceasta vorbesc despre unitate în diversitate. Acesta este viitorul Bisericii.

Suntem într-o lume globalizată și Bisericii nu trebuie să-i fie frică de diversitate. Aceasta este provocarea?

Biserica este prima realitate care a trăit această globalizare încă de la început. De aceea nu trebuie să ne fie frică de globalizare, dar globalizarea nu este uniformitate. Acest lucru este foarte important. Trebuie să existe spațiu pentru diversități. Tocmai pentru acest motiv papalitatea a devenit mai importantă. Pentru că papa este punctul de referință, simbol al acestei unități transculturale.

Dumneavoastră sunteți un mare studios al lui Luther. Dacă papa Francisc ar fi trăit în acel timp, Luther ar fi scris cele 95 de teze ale sale?

Luther era un om din Evul Mediu târziu, iar papa Francisc este papa din postmodernitate. Este dificil a-i compara pe cei doi, dar dacă un papă asemănător cu papa Francisc ar fi trăit atunci, istoria ar fi fost diferită. Pentru că vina diviziunii Bisericii nu cade numai asupra lui Luther, ci și asupra Romei și asupra episcopilor care nu erau deschiși pentru o Reformă care era necesară în acel timp.

Și astăzi suntem pregătiți să reformăm Biserica?

Suntem într-o nouă situație. Ecumenismul pornește astăzi de la ceea ce avem în comun și sfidăm diferențele în perspectiva a ceea ce avem în comun. Este o nouă situație.

(După agenția SIR, 21 noiembrie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 16.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat