CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC ÎN SUEDIA
CU OCAZIA COMEMORĂRII COMUNE LUTERANO-CATOLICE A REFORMEI
(31 octombrie - 1 noiembrie)

Sfânta Liturghie

Swedbank Stadion, Malmö, marţi, 1 noiembrie 2016

Celebrăm astăzi cu toată Biserica solemnitatea Tuturor Sfinţilor. Amintim astfel nu numai pe cei care au fost proclamaţi sfinţi în cursul istoriei, ci şi pe atâţia fraţi ai noştri care au trăit viaţa lor creştină în plinătatea credinţei şi a iubirii printr-o existenţă simplă şi ascunsă. Cu siguranţă, între aceştia, sunt mulţi dintre rudele, prietenii şi cunoscuţii noştri.

Celebrăm, deci, sărbătoarea sfinţeniei. Acea sfinţenie care, uneori, nu se manifestă în mari opere sau în succese extraordinare, ci care ştie să trăiască fidel şi zilnic exigenţele botezului. O sfinţenie făcută din iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi. Iubire fidelă până la uitarea de sine însăşi şi la dăruirea în totalitate pentru alţii, ca viaţa acelor mame şi acelor taţi care se sacrifică pentru familiile lor ştiind să renunţe cu plăcere, deşi nu este întotdeauna uşor, la atâtea lucruri, la atâtea proiecte şi programe personale.

Dar dacă există ceva ce îi caracterizează pe sfinţi este că sunt cu adevărat fericiţi. Au descoperit secretul fericirii autentice, care locuieşte în adâncul sufletului şi îşi are izvorul în iubirea lui Dumnezeu. De aceea sfinţii sunt numiţi fericiţi. Fericirile sunt calea lor, ţinta lor, spre patrie. Fericirile sunt drumul de viaţă pe care Domnul ni-l indică, pentru ca să putem merge pe urmele sale. În Evanghelia de astăzi, am ascultat cum Isus le proclamă în faţa unei mari mulţimi pe un munte apropiat de lacul Galileii.

Fericirile sunt profilul lui Cristos şi, prin urmare, al creştinului. Între ele, aş vrea să evidenţiez una: "Fericiţi cei blânzi". Isus spune despre sine însuşi: "Învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima" (Mt 11,29). Acesta este portretul său spiritual şi ne dezvăluie bogăţia iubirii sale. Blândeţea este un mod de a fi şi de a trăi care ne apropie de Isus şi ne face să fim uniţi între noi; face în aşa fel încât să lăsăm deoparte tot ceea ce ne desparte şi ne opune şi încât să căutăm moduri mereu noi pentru a înainta pe calea unităţii, aşa cum au făcut fii şi fiice din această ţară, între care sfânta Maria Elisabeta Hesselblad, recent canonizată, şi sfânta Brigida, Brigitta Vadstena, co-patroană a Europei. Ele s-au rugat şi au lucrat pentru a strângere legături de unitate şi de comuniune între creştini. Un semn foarte elocvent este că tocmai aici, în ţara lor, caracterizată de convieţuirea de populaţii foarte diferite, noi comemorăm împreună al cincilea centenar al Reformei. Sfinţii obţin schimbări graţie blândeţii inimii. Cu ea înţelegem măreţia lui Dumnezeu şi îl adorăm cu sinceritate; şi în afară de asta este atitudinea celui care nu are nimic de pierdut, pentru unica sa bogăţie este Dumnezeu.

Fericirile sunt într-un fel cartea de identitate a creştinului, care îl identifică drept discipol al lui Isus. Suntem chemaţi să fim fericiţi, discipoli ai lui Isus, înfruntând durerile şi neliniştile din timpul nostru cu spiritul şi iubirea lui Isus. În acest sens, am putea indica noi situaţii pentru a le trăi cu spirit reînnoit şi mereu actual: fericiţi cei care suportă cu credinţă relele pe care alţii le fac lor şi iartă din inimă; fericiţi cei care privesc în ochi pe cei rebutaţi şi marginalizaţi arătând apropierea lor; fericiţi cei care recunosc pe Dumnezeu în fiecare persoană şi luptă pentru ca şi alţii să-l descopere; fericiţi cei care ocrotesc şi îngrijesc casa comună; fericiţi cei care renunţă la propria bunăstare pentru binele altora; fericiţi cei care se roagă şi lucrează pentru comuniunea deplină a creştinilor... Toţi aceştia sunt purtători ai milostivirii şi ai duioşiei lui Dumnezeu, şi cu siguranţă vor primi de la El răsplata meritată.

Iubiţi fraţi şi surori, chemarea la sfinţenie este pentru toţi şi trebuie primită de la Domnul cu spirit de credinţă. Sfinţii ne încurajează cu viaţa lor şi mijlocirea lor la Dumnezeu, şi noi avem nevoie unii de alţii pentru a deveni sfinţi. Pentru a ne ajuta să devenim sfinţi! Împreună să cerem harul de a primi cu bucurie această chemare şi să lucrăm uniţi pentru a o duce la împlinire. Mamei noastre din cer, Regina tuturor sfinţilor, încredinţăm intenţiile noastre şi dialogul pentru căutarea comuniunii depline a tuturor creştinilor, pentru ca să fim binecuvântaţi în eforturile noastre şi să ajungem la sfinţenie în unitate.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.