Noi cardinali, privirea lui Francisc

De Luis Badilla

În cele trei consistorii ale sale, două precedente (22 februarie 2014 şi 14 februarie 2015) şi următorul, la 19 noiembrie, purpurele de cardinal create de Papa Francisc vor fi în total 56: 12 non-electori (21%) şi 44 electori (79%). Cu privire la criteriile pe baza cărora Sfântul Părinte a decis crearea acestor membri ai colegiului cardinalilor nu este uşor de schiţat în mod complet o opinie. Multe dintre aceste criterii sunt adesea motive sau motivaţii care rămân în inima Papei pentru totdeauna. În schimb ceea ce se poate propune este o lectură externă, ca observator sau analist, bazată pe consideraţii comparative unde două elemente dobândesc relevanţă: (a) biografia şi parcursul pastoral al persoanelor alese şi (b) situarea geografică a comunităţilor ecleziale ale acestor păstori.

În cazul lui Francisc două consideraţii care apar foarte mult de duminică spun puţin sau nimic. Prima, aproape un soi de litanie, face referinţă la internaţionalizarea colegiului cardinalilor ca expresie vizibilă a universalităţii Bisericii. Este o observaţie sigură în fiecare consistoriu, îndeosebi din timpurile lui Pius al XII-lea care a creat 56 de cardinali care provin din 25 de ţări.

Această regulă nescrisă se repetă în mod implacabil în toate consistoriile până astăzi.
Ioan al XXIII-lea - 5 consistorii - 52 de cardinali din 22 de naţiuni.
Paul al VI-lea - 6 consistorii - 143 de cardinali din 52 de naţiuni.
Ioan Paul al II-lea - 9 consistorii - 231 de cardinali din 69 de naţiuni.
Benedict al XVI-lea - 5 consistorii - 90 de cardinali din 37 de naţiuni.

A doua consideraţie, şi care nu rezistă prea mult, se rezumă în expresia un pic abuzată "cardinali de periferie". Aproape mereu prin periferie se înţelege un concept geografic şi acest lucru este în mod vizibil reductiv. În Papa Francisc conceptul este mult mai articulat şi complex şi desigur nu se epuizează în simpla dimensiune geografică (cei de departe... care pot fi astfel chiar dacă trăiesc în inima centrelor dominante). Periferiile sunt şi situaţiile critice unde se sacrifică omenirea, unde nedreptăţi şi exploatări degradează demnitatea umană, unde conflicte şi violenţe pun în pericol pacea şi convieţuirea, unde cârdăşii, indiferenţe şi ipocrizii ascund adevărul cu privire la relele din lume.

În cardinalii creaţi de Papa Francisc, diferit faţă de trecut ni se pare că percepem alte componente sau profile. Iată câteva:

Persoana - păstorul

1) O inclinaţie foarte puternică faţă de persoana şi faţă de parcursul păstorului, al persoanei. Nu este dieceza, importanţa, dimensiunea, influenţa, prestigiul şi puterea sa ceea ce îl captivează pe Papa. În centrul alegerii pare să fie un punct de plecare nenegociabil: omul, preotul, păstorul. Obişnuinţa că diecezele determină mai întâi un sediu de cardinal pare, deocamdată, apusă. În locul structurii intră de preferat păstorul. Aici se deschide un capitol fundamental pe care îl vom trata într-un alt moment, şi pe care Papa practic îl aprofundează în fiecare zi: ce tip de păstor răspunde mai bine la situaţia prezentă şi viitoare a Bisericii (evanghelizatori şi nu principi).

Colegiul cardinalilor: comuniune de egali

2) Ar părea că Papa Francisc, cât priveşte dinamicile internaţionalizării şi universalităţii, a ales să le traducă în încorporarea celor mici şi a celor foarte mici, vizibilitate pentru cei uitaţi sau marginalizaţi, cu demnitate eclezială egală făcând abstracţie de ceea ce nu au comunităţile slabe: putere, influenţe, faimă, prestigiu, resurse. Colegiul cardinalilor nu ca o listă geografică de "mari" şi "mici", ci ca o comuniune de egali şi la fel, deci Biserici surori cu adevărat şi numai în cuvinte.

Cardinali: faţă a Bisericii şi a lumii

3) S-ar putea imagina şi un al treilea profil, care trebuie citit ca o consecinţă a celor două precedente. Un colegiu al cardinalilor care să fie tot mai aderent la faţa planetară a Bisericii, aşadar să reflecte dinamicile ecleziale în curs şi în ameţitoare mişcare, creştere şi descreştere, provocări şi priorităţi, elanuri şi întârzieri; deci, un colegiul al cardinalilor care să se asemne tot mai mult cu lumea însăşi şi cu situaţia de astăzi.

(După Vatican Insider, 11 octombrie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 6.