Traian (NT): Sinteza exerciţiilor spirituale în versuri

Ne-am oprit toţi din viteză

Ca să facem o sinteză

Evangheliei de veacuri,

Care poartă lumii leacuri.

Dintre lucrurile sfinte

Am găsit patru cuvinte

Spuse de noi la altar,

Cu mult conţinut şi har:

"Luat", "binecuvântat",

"Frânt" apoi şi lumii "dat".

Când Isus pâine-a luat,

În ea, el a contemplat

Trupul său, întreaga viaţă,

Luată-n mâini cu importanţă.

E bine să contemplăm;

Viaţa-n mâini să o luăm,

Însă nu în mod închis,

Ca Adam în paradis,

Care fructul a luat

Pentru sine, nu de dat.

Viaţa-n mâini să o luăm,

Pentru alţii să o dăm.

Sunt nevoi piramidale.

Le-ntâlnim mereu pe cale:

Somn, mâncare, protejare,

Uşa-nchisă la intrare,

Grup de care s-aparţii,

Singurel ca să nu fii,

Grija de a fi stimat,

De-ai tăi semeni lăudat,

Interes, realizare,

Pentru-a fi în lume mare.

Dar nevoia de divin

O găsim mereu din plin.

Fără Domnul eşti frustrat,

Într-un cuib poate blindat,

Ca-n Cenacol zăvorât,

Când nu era coborât

La apostoli Duhul Sfânt

Pentru Noul Legământ.

Viaţa este preţioasă,

Dăruind-o îi mai frumoasă.

Când te simţi că eşti ales,

Faci ofrandă cât mai des.

Nu priveşti spre faliment,

Eşti cu alţii mai atent,

Retrăieşti o amintire

Din trecut, de la sfinţire,

De l-al tău diaconat

Şi apoi prezbiterat,

Când ai fost aşa deschis,

Oferind real, nu-n vis,

Viaţa Celui ce te-a luat

Pentru a fi consacrat.

Oferta interioară

Fie ca odinioară!

Lasă-te atras în sus

De iubirea lui Isus!

Romantismul n-are loc

Dacă viaţa-i pusă-n joc.

Vezi noua realitate!

Singur nu le faci pe toate.

Vezi al harului primat!

Lasă-te abandonat

În puterea Domnului,

Creatorul cerului!

El e binecuvântat

Pentru tot ce a creat.

În persoana lui Isus

Mulţumeşti Celui de sus,

Şi-a lui binecuvântare

Vine pentru consacrare.

Tu contemplă acţiunea

Şi vezi care e minunea!

Eşti atras în rugăciune

Pentru-o astfel de minune.

Domnul se încrede-n tine

Şi credinţa ţi-o susţine.

Pentru Petru s-a rugat

Şi credinţa i-a păstrat.

I l-a dat pe Duhul Sfânt

Să consacre prin Cuvânt.

Să n-ai îndoieli vreodată

Ca la Masa altădată,

Când poporul s-a întrebat:

"Unde-i Domnul? E plecat?"

La oricare celebrare,

Tu afirmi de la intrare:

"Domnul este, e cu voi!

Nu dispare dintre noi".

Şi inviţi către Isus:

"Inimile voastre, sus!"

Îi inviţi la contemplare

Pe creştini în adunare

Să privească-n viaţa lor

Pe Domnul, Mântuitor,

Pe Cel care i-a scăpat

De robie şi păcat.

Rugăciunea la altar

E efort dar e şi har.

E un spaţiu, e cămară.

Vii în ea de dinafară

Şi găseşti hrană divină,

Care poate să susţină

Viaţa ta de preoţie

Cu mai multă bucurie.

Rugăciunea te transformă.

Nu mai pare doar o normă

Ci un lucru preferat,

Experienţă de gustat,

O trăire pentr-un fiu,

Vorbind Tatălui, Cel viu.

Dar este şi ascultare.

E un spaţiu de-mpăcare

Cu-al tău eu neliniştit

Şi cu cerul, în sfârşit.

Fariseul s-a rugat

Dar pe el s-a contemplat.

În oglindă s-a privit.

O fereastră n-a găsit

Către cer spre Dumnezeu.

A privit doar al său eu.

S-a văzut formal perfect

Fără cel mai mic defect,

Condamnând vameşul, jos,

Ca un mare păcătos.

S-a rugat un monolog

Şi s-a întors suflet olog.

Vameşul privind departe

S-a rugat, nu ca la carte.

A rostit simplu, frumos:

Sunt un mare păcătos.

Ai milă Doamne de mine,

Am greşit faţă de tine.

Domnul l-a privit în taină.

L-a îmbrăcat cu altă haină,

Şi-a plecat îndreptăţit,

Cu un suflet fericit.

Ruga este mai plăcută

Când ai inima ta frântă.

Gestul frângerii îl ştii

La atâtea liturghii.

Prima frângere-aparţine

Domnului venit la tine.

Când te frângi, când mult iubeşti,

Tot ca el te dăruieşti.

Gestul de la Emaus

Revelează pe Isus.

Glasul poate nu contează;

Doar gestul îl revelează.

El era Mielul ascuns,

Pentru noi jertfit, străpuns.

Ucenicii l-au privit

Şi aşa l-au regăsit.

Jertfa lui e ascultare

Şi deplină conformare

Cu voinţa Tatălui;

Frângere de dragul lui.

El s-a frânt ca să unească

Firea noastră pământească.

Nu fi trist când, poate frânt,

Suferi mult pe-acest pământ.

Inutilă viaţa nu-i.

E plăcută Domnului.

Dumnezeu nu a greşit

Când viaţă ţi-a dăruit.

E nevoie să gândeşti:

Dumnezeu e unde eşti.

Spune-i "Abba" cu Isus

Şi primeşti harul de sus.

Vei găsi că-i mare har

Să oferi viaţa în dar.

Poate că nu te-ai gândit

Cât de mult e preţuit

Cel care în omenire

Se oferă-ntr-o slujire.

Gestul tău e valoros.

Fii alături de Cristos!

Pr. Eugen Budău

lecturi: 18.