Franciscanii: "Iată cum este piatra de la mormântul lui Isus"

De Giorgio Bernardelli

S-a întâmplat ceva istoric săptămâna asta în bazilica Sfântului Mormânt la Ierusalim. Ceva ce a permis să se vadă aşa cum nu se întâmpla de secole mormântul gol al lui Isus, locul cel mai venerat de toţi creştinii. De fapt, de câteva luni sunt în desfăşurare lucrările de restaurare a capelei care - în biserica mare - cuprinde tocmai ceea ce conform unei tradiţii creştine foarte vechi este locul unde a fost depus trupul lui Isus după răstignire.

Restaurările - făcute posibile de un acord între diferitele confesiuni creştine care împreună (şi istoric nu fără momente de fricţiune) administrează bazilica - se referă îndeosebi la stabilitatea micii structuri puse în centrul unei rotonde; de fapt, conform investigaţiilor făcute de experţi, stabilitatea sa s-ar compromis de acum aşa de mult încât nu mai sunt suficiente întăriturile metalice instalate după un cutremur care a lovit Ierusalimul în 1927. Însă în Ţara Sfântă, restaurările sunt întotdeauna o ocazie preţioasă pentru a aprofunda cunoştinţele arheologice. Şi este ceea ce se întâmplă şi de data aceasta la Sfântul Mormânt, cu decizia de a înlătura temporar placa de marmură de la altarul din interiorul capelei, în spaţiul îngust în faţa căruia pelerinii se roagă venerând mormântul lui Isus.

Este vorba despre un fapt excepţional: ultima dată s-a întâmplat în 1880; şi mergând şi mai în urmă în timp, cronicile vorbesc numai de un alt precedent în 1555, cu ocazia altor lucrări de sistematizare a capelei. Pentru operaţiune - care a durat doar câteva ore - a fost concordată aşadar data de miercuri 26 octombrie: începând de la ora 14.00 a fost închis accesul pentru pelerini; şi la 19.00, fiind adoptate toate precauţiile cazului, a avut loc înlăturarea propriu-zisă a plăcii, în prezenţa patriarhului greco-ortodox Teofil al III-lea, a vicarului Custodiei franciscane din Ţara Sfântă fratele Dobromir Jazstal şi a episcopului armean Sévan.

Momentul excepţional a fost filmat de telecamerele de la National Geographic căruia conducerea restaurării, condusă de o echipă de la Universitatea Tehnică Naţională din Atena coordonată de profesoara Antonia Moropoulou, i-a acordat imaginile în exclusivitate. Astfel deja joi prestigioasa revistă a difuzat un prim reportaj cu un material video despre operaţiune; o filmare din care, însă, se înţelege foarte puţin despre ce anume au găsit sub placa de marmură. De fapt, pentru a evita posibile daune, spaţiul de sub altar a fost umplut cu nisip. Aşadar, descoperiri interesante au avut loc în timpul nopţii şi în dimineaţa următoare, odată ce a fost înlăturat nisipul. Şi ce a reieşit? Povestesc asta pe situl lor internet franciscanii de la Custodia din Ţara Sfântă, cu o cronică intitulată "Am văzut mormântul lui Cristos cel viu". Un text care - nu fără un picuţ de ironie - afirmă că dacă este interzis a încălca un material exclusiv publicând fotografii făcute (şi încă nedifuzate de National Geographic) nu este interzis "a povesti emoţia celui care le-a privit".

Aşadar fraţii povestesc că atunci când a fost înlăturat nisipul "a apărut o altă placă de marmură cenuşie, crăpată. Este lungă ca aceea care o acoperă, dar lată numai jumătate; restul pare să fi fost rupt. S-ar putea trata (la condiţional) de placa pusă de cruciaţi. Nu există nicio certitudine, va fi misiunea oamenilor de ştiinţă să tragă concluziile lor după ce au analizat piesele descoperite".

Dar realitatea importantă este mai ales ceea ce apare din crăpătura acestei a doua plăci mai interne: "Acolo unde marmura cenuşie lipseşte - continuă fraţii - apare stânca. Este stânca originară, patul funerar al lui Isus, cioplit în însăşi piatra de la Ierusalim". Şi există un alt detaliu interesant din punct de vedere arheologic: "În piatră - explică ei - se observă canale săpate". Acesta este un fapt aflat deja în centrul de discuţii dintre experţi cu privire la posibilele interpretări: ar fi "pentru scurgerea fluidelor, spun unii, pentru un ritual care constă în sfinţirea uleiului, afirmă alţii". Apoi o altă indicaţie se referă la o pistă de investigaţii care probabil va fi urmată pornind de la imagini: "Modul în care este tăiată piatra - afirmă ei - ar putea să dea o idee specialiştilor cu privire la orientarea trupului. Capul îndreptat spre vest sau spre est?". În sfârşit o reflecţie mai generală: "Ceea ce constată toţi este că piatra pe care s-a odihnit trupul lui Isus este complet obişnuită, în timp ce momentul pentru cei care o privesc este absolut neobişnuit (extraordinar)".

Aşadar, puţine prime impresii; dar totuşi clare în a confirma fundamentul istoric al devoţiunii creştinilor faţă de mormântul gol al lui Isus. De fapt, apariţia pietrei este o altă confirmare a faptului că în centrul rotondei există cu adevărat o piatră de mormânt; şi trebuia să fie deja în centrul locului de cult iudeo-creştin distrus de împăratul roman Adrian în anul 135 d.C. şi înlocuit chiar acolo cu un templu pentru cultului lui Jupiter, Minerva şi Venus.

Se înţelege deci emoţia profundă cu care franciscanii încheie relatarea lor pe sit: "Cine a putut să intre şi să vadă - scriu ei -, ca şi cum ar fi răspuns la invitaţia îngerilor în ziua de Paşti (Mt 28,6), este şi mai mult atins, marcat şi îl binecuvântează pe Domnul pentru că a trăit o zi extraordinară. Au văzut cu ochii lor punctul gps unde s-a odihnit trupul Domnului. Li s-a spus că era acolo. Dar s-a oferit ochilor lor precum coasta deschisă a lui Isus în faţa degetelor lui Toma. Fie că l-au atins sau nu, au ieşit de acolo cu un unic strigăt de bucurie: «Da, suntem siguri: Cristos a înviat cu adevărat. Tu, Rege biruitor, miluieşte-ne pe noi!»".

(După Vatican Insider, 30 octombrie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 33.