În faţa "războiului mondial pe bucăţi mici": a promova pace pe bucăţi mici

Interviu luat lui Maria Voce, preşedintă a Mişcării Focolarinilor

De François Vayne

Maria Voce, dumneavoastră sunteţi la conducerea Mişcării Focolarinilor care organizează la 15 noiembrie 2016 la UNESCO o întâlnire cu titlul "A reinventa pacea". Ne spuneţi ce este de făcut faţă de "războiul mondial pe bucăţi" despre care vorbeşte papa Francisc? E vorba astăzi de a reinventa "pacea pe bucăţi mici" şi a favoriza peste tot iniţiative concrete, ca nişte lumini mici care strălucesc în întuneric?

"Miile de acţiuni mici de pace pe care le duc înainte cei care fac referinţă la Mişcarea Focolarinilor, dacă au deja valoare în sine ca acelea ale foarte multora, fac parte dintr-un plan unitar şi au o viziune comună: a tinde la fraternitatea universală, a ne orienta la acel «ca toţi să fie una»: visul lui Dumnezeu [cf. In 17,21]. Această privire şi acest orizont e ceea ce încurajează, susţine şi ajută să se reînceapă mereu, dincolo de dificultăţi şi în mijlocul suferinţelor pe care le cere angajarea de a construi pacea".

Sunt 20 de ani de când fondatoarea focolarinilor, Chiara Lubich, a primit la UNESCO premiul pentru educaţia la pace. La 15 noiembrie la Paris această întâlnire va prezenta numeroasele iniţiative pe care Mişcarea voastră le-a pus în desfăşurare pentru a merge înainte pe drumul unei păci concrete. De exemplu în Ţara Sfântă - Iordania, Palestina şi Israel în special - ţinuturi fundamentale pentru pacea în lume, ce întreprind focolarinii pentru a răspunde la întrebarea despre educaţia la pace şi care poate să fie izvor de inspiraţie şi în altă parte printre persoane de bunăvoinţă?

"Întâlnirea dintre culturi şi religii pe care focolarinii o promovează este o experienţă zilnică. Nu se limitează la toleranţă sau la simpla recunoaştere a diversităţii; depăşeşte chiar şi reconcilierea. Ea creează, ca să spunem aşa, o nouă identitate, mai amplă, comună, împărtăşită. Este un dialog în fapte, care implică persoane cu cele mai diferite convingeri, chiar nereligioase, şi determină la îngrijirea nevoilor concrete, la a răspunde împreună la provocările din domeniul social, economic, cultural, politic. Are loc în contexte lovite de crize foarte grave, precum Siria, Irak, Republica Centrafricană, Republica Democratică Congo, Nigeria şi multe altele. Este aşa şi în Ţara Sfântă. Convingerea este comună: dacă există un extremism al violenţei, se încearcă să se răspundă în mod structural diferit, adică prin extremismul dialogului. O angajare care cere maxima implicare personală şi comunitară, şi este riscantă, exigentă, provocatoare. O trăiesc adolescenţi, tineri şi familii; creştini, evrei şi musulmani. Sunt persoane care se străduiesc, înainte de toate, să taie în ele însele rădăcinile neînţelegerii, ale fricii, ale resentimentului. Un extremism alimentat, zi după zi, de punerea în practică a unei arte: arta de a iubi".

Pe planul dialogului islamo-creştin în mod deosebit, ce vă aşteptaţi de la această întâlnire la UNESCO din 15 noiembrie, mai ales la un an de la atentatul din 13 noiembrie de la Paris? Ce mesaj vreţi să trimiteţi cu privire la această temă?

"Ne aşteptăm ca să ne poată duce pe noi şi pe atâţia alţii la o nouă şi mai înrădăcinată conştientizare că planul lui Dumnezeu cu privire la omenire este să ne adunăm într-o singură familie, unită şi plurală, care presupune diversităţile dar nu le contrapune. O realitatea care trebuie construită tocmai pe calea dialogului, unde cel islamo-creştin este tot mai important şi necesar, aşa cum demonstrează faptele, dar nu este singurul".

(După Vatican Insider, 29 octombrie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.