Siria, Zenari: "Inacceptabile încălcările drepturilor umane"

De Francesco Peloso

S-a desfăşurat la Universitatea Pontificală Urbaniana a cincea întâlnire despre criza umanitară din Siria şi Irak promovată de Consiliul Pontifical Cor Unum. Prezenţi şi trimisul Naţiunilor Unite în Siria, Staffan de Mistura, secretarul de stat al Vaticanului Pietro Parolin şi diferiţi responsabili ai organizaţiilor umanitare. Printre raportori şi nunţii din Siria şi Irak, monseniorul Mario Zenari şi monseniorul Alberto Ortega. Aceştia doi din urmă au răspuns la câteva întrebări.

SIRIA

Monseniore Zenari, în faţa conflictului sirian, la ceea ce se întâmplă la Alep, ce apel adresaţi comunităţii internaţionale?

"Eu repet ceea ce spune încontinuu Papa şi ceea ce a spus şi în această dimineaţă (ieri, n.t.) şi ieri (alaltăieri, n.t.) într-o manieră foarte puternică, nu se poate tolera o situaţie ca aceasta, un război fără reguli, fără nicio regulă, regulile umanitare sunt încălcate complet de la începutul conflictului. Nu putem tolera ca să plătească preţul acestui război atroce copiii, femeile, bătrânii, populaţiile lipsite de apărare, este un lucru inacceptabil, trebuie să se termine acest mod de a continua războiul, trebuie să se termine războiul. Trebuie să înceteze şi gravele încălcări ale drepturilor umane şi ale dreptului uman internaţional".

Deosebit de grave apar în Siria încălcările drepturilor umane...

"Şi secretarul general al ONU, Ban Ki Moon, în urmă cu peste un an amintea că un război are şi reguli, dar în Siria acest lucru este încălcat, totul este permis. În afară de asta, sunt încă multe zonele în care oamenii se află sub bombe. Prima condiţie pentru a face să ajungă ajutoarele umanitare este ca să înceteze violenţele. Deja aţi văzut la 19 septembrie, acel convoi umanitar care avea toate permisiunile posibile, a fost lovit şi circa douăzeci de persoane au murit. Deci trebuie făcut să înceteze violenţele, atunci se poate gândi la ajutoarele umanitare".

Mai există spaţiu pentru o iniţiativă diplomatică în măsură să oprească conflictul?

"Aş spune că posibilităţile există mereu, chiar dacă sunt reduse, dar nu trebuie niciodată încetat să se încerce. Aş spune că acest conflict evoluează încontinuu de cinci ani şi jumătate, se schimbă, şi prin urmare trebuie să evolueze şi diplomaţia şi să caute orice breşă, să nu încheie niciodată partida chiar dacă este o acţiune foarte dură, niciodată să nu se spună niciodată".

Ce se întâmplă sub profilul ajutoarelor umanitare?

"Acum, vorbind cu trimisul special al ONU, mulţumeam Naţiunilor Unite şi personalului din organizaţiile umanitare, pentru că dincolo de indiferenţa faţă de război şi faţă de violenţele denunţate şi ele cu putere de către papa, există şi această altă faţă a medaliei în criza siriană, solidaritatea, angajarea atâtora. Există de acum peste o mie de lucrători din sectorul umanitar care şi-au pierdut viaţa şi mulţi dintre aceştia erau tineri voluntari. Nu trebuie să uităm asta. Privim desigur la atrocităţi, dar şi la acei tineri care şi-au pierdut viaţa în această operă umanitară. Ne gândim la cele circa 20 de persoane care au murit când a fost atacat convoiul umanitar. Trebuie să fim recunoscători faţă de aceste persoane şi faţă de aceste organizaţii, există şi operele şi activităţile sociale şi de asistenţă ale Bisericii, avem şi unii creştini care şi-au pierdut viaţa în exercitarea acestor misiuni umanitare".

Care este rolul organizaţiilor caritative ale Bisericii?

"Biserica a promovat activităţi caritative şi de asistenţă în Irak şi mai ales în Siria cu o valoare totală de 150 de milioane de dolari în 2015, adunaţi de conferinţe episcopale din toată lumea, de entităţi catolice etc. Deci este o picătură, dar o picătură importantă. Este vorba despre intervenţii în domeniul sanitar, educativ şi aşa mai departe".

Care este obiectivul acestei conferinţe despre ajutoare?

"Cuvântul cheie al acestei conferinţe este coordonare: resursele nu sunt imense, deci trebuie să încercăm să coordonăm ajutoarele noastre umanitare şi să alegem şi nişte priorităţi. De la copii până la situaţia sanitară care în Siria este dezastruoasă, ne gândim la toate spitalele care nu mai pot fi folosite, iată, Biserica catolică are cinci spitale în Siria care însă cu greu să menţin pentru că nu au niciun ajutor şi încearcă să ofere asistenţă tuturor acestor oameni care nu au cu ce să plătească serviciul sanitar".

Ca martor, puteţi să ne spuneţi ce situaţie se trăieşte în Siria?

"Am fost la Alep la sfârşitul lunii mai, când încă era posibil, am vizitat multe dintre aceste realităţi, nu e că se pot face minuni, dar important este să fim aproape de oameni, să fim pe teren. Şi spun asta mereu şi preoţilor, călugărilor şi călugăriţelor, buzunarele noastre nu sunt pline de bani şi de ajutoare, dar ceea ce este important şi dă o valoare adăugată foarte puternică este prezenţa noastră; am văzut că şi în satele în care trăiesc creştini şi musulmani toţi apreciază când rămâne preotul sau călugărul, pentru că prezenţa unui om al lui Dumnezeu dă întărire, ştiţi că în Orientul Mijlociu acest lucru contează mult, contează valorile religioase şi prezenţa unei persoane consacrate, pentru toţi, creştini şi musulmani".

IRAK

Monseniore Ortega, după toţi aceşti ani de tensiuni şi de conflicte în Irak, şiiţi, sunniţi şi alte grupuri, vor putea să trăiască din nou împreună?

"Aceasta este marea provocare, cum spunea în urmă cu câteva zile cardinalul Tauran, suntem condamnaţi la dialog, probabil nu este uşor dar este adevărata provocare şi unicul drum. Altminteri vor continua violenţele, dar acesta este un rău pentru toţi. Şi atunci chiar dacă există diferenţe şi chiar dacă nu este uşor, drumul în mod clar care trebuie întreprins este cel al dialogului, al reconcilierii. Şi cu privire la acest punct creştinii pot să desfăşoare un rol de importanţă fundamentală, pentru că este parte din tradiţia noastră, această deschidere spre celălalt, această iertare, această iubire faţă de toţi fără discriminare".

Ce tip de intervenţii umanitare realizează Biserica în ţară?

"La nivel de ajutoare umanitare, Biserica încearcă să facă o importantă muncă de asistenţă pentru a ajuta nu numai pe creştini ci şi pe atâţia refugiaţi şi persoane de toate credinţele care suferă. Prin Caritas şi diferite instituţii religioase, se face o muncă preţioasă. Pe de altă parte se angajează în favoarea păcii, şi cu privire la acest punct se încearcă să se dialogheze cu autorităţile. În acest sens sunt importante apelurile repetate ale Papei care nu încetează niciodată să se adreseze tuturor responsabililor pentru ca să lucreze pentru pacea care este aşa de necesară pentru această regiune".

În această operă de ajutor, care sunt cele mai mari dificultăţi care se întâlnesc şi care sunt urgenţele?

"Există localităţi în care nu este siguranţă, aceasta este o problemă, dar aş spune că necesitatea cea mai urgentă este aceea de a favoriza reconcilierea şi de a lucra împreună pentru reconstrucţie. Bătălia împotriva Statului Islamic merge înainte, însă există un alt aspect fundamental: trebuie gândit la viitor, trebuie reconstruită ţara, la nivel material dar şi pentru a da viaţă unei păci şi unei stabilităţi de care are nevoie Irakul, o mare ţară care nu merită situaţia pe care o trăieşte".

Este posibil să se imagineze o întoarcere a refugiaţilor?

"Sperăm, şi aceasta este dorinţa tuturor, ca atâţia refugiaţi, într-o zi nu prea îndepărtată, să se poată întoarce în casele lor şi să reia viaţa lor cu o anumită normalitate pentru a construi o societate împreună cu toate grupurile prezente în ţară".

(După Vatican Insider, 30 septembrie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 4.