Papa Francisc: Angelus (21 august 2016)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Pagina evanghelică de astăzi ne îndeamnă să medităm asupra temei mântuirii. Evanghelistul Luca relatează că Isus este în călătorie spre Ierusalim şi în timpul parcursului se apropie de El cineva care-i pune această întrebare: "Doamne, sunt puţini cei mântuiţi?" (Lc 13,23). Isus nu dă un răspuns direct, ci mută dezbaterea pe un alt plan, cu un limbaj sugestiv, pe care la început probabil că discipolii nu-l înţeleg: "Străduiţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, căci vă spun, mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea!" (v. 24). Cu imaginea porţii, El vrea să-i facă pe ascultătorii săi să înţeleagă că nu este chestiune de număr - câţi se vor mântui -, nu contează a şti câţi, ci este important ca toţi să ştie care este drumul care conduce la mântuire.

Acest parcurs prevede ca să se treacă printr-o poartă. Dar unde este poarta? Cum este poarta? Cine este poarta? Însuşi Isus este poarta. O spune El în Evanghelia lui Ioan: "Eu sunt poarta" (In 10,9). El ne conduce în comuniunea cu Tatăl, unde găsim iubire, înţelegere şi ocrotire. Dar, se poate întreba, pentru ce este strâmtă această poartă? Pentru ce spune că este strâmtă? Este o poartă strâmtă nu pentru că este asupritoare, ci pentru că ne cere să restrângem şi să înfrânăm orgoliul nostru şi frica noastră, pentru a ne deschide cu inimă umilă şi încrezătoare Lui, recunoscându-ne păcătoşi, oameni care au nevoie de iertarea sa. Pentru aceasta este strâmtă: pentru a înfrâna orgoliul nostru, care ne umflă. Poarta milostivirii lui Dumnezeu este strâmtă dar mereu deschisă larg pentru toţi! Dumnezeu nu face preferinţe, ci îi primeşte mereu pe toţi, fără deosebiri. O poartă strâmtă pentru a restrânge orgoliul nostru şi frica noastră; o poartă deschisă larg pentru că Dumnezeu ne primeşte fără deosebiri. Şi mântuirea pe care El ne-o dăruieşte este un flux neîncetat de milostivire, care dă la o parte orice barieră şi deschide perspective surprinzătoare de lumină şi de pace. Poarta strâmtă dar mereu deschisă larg: nu uitaţi asta.

Isus astăzi ne adresează, încă o dată, o invitaţie insistentă să mergem la El, să trecem prin poarta vieţii depline, reconciliate şi fericite. El aşteaptă pe fiecare dintre noi, orice păcat am fi comis, pentru a ne îmbrăţişa, pentru a ne oferi iertarea sa. Numai El poate transforma inima noastră, numai El poate da sens deplin existenţei noastre, dăruindu-ne bucuria adevărată. Intrând pe poarta lui Isus, poarta credinţei şi a Evangheliei, noi vom putea ieşi din atitudinile lumeşti, din obişnuinţele rele, din egoisme şi din închideri. Când există contactul cu iubirea şi milostivirea lui Dumnezeu, există schimbarea autentică. Şi viaţa noastră este luminată de lumina Duhului Sfânt: o lumină care nu se poate stinge!

Aş vrea să vă fac o propunere. Să ne gândim acum, în tăcere, pentru o clipă la lucrurile pe care le avem înlăuntrul nostru şi care ne împiedică să trecem prin poartă: orgoliul meu, mândria mea, păcatele mele. Şi apoi, să ne gândim la cealaltă poartă, cea deschisă larg de milostivirea lui Dumnezeu care în partea cealaltă ne aşteaptă pentru a da iertarea.

Domnul ne oferă atâtea ocazii pentru a ne mântui şi a intra prin poarta mântuirii. Această poartă este ocazia care nu trebuie irosită: nu trebuie să facem discursuri academice despre mântuire, ca acel ins care s-a adresat lui Isus, ci trebuie să profităm de ocaziile de mântuire. Pentru că la un moment dat "stăpânul casei se va scula şi va închide poarta" (v. 25), aşa cum ne-a amintit Evanghelia. Dar dacă Dumnezeu este bun şi ne iubeşte, de ce va închide poarta la un moment dat? pentru că viaţa noastră nu este un joc video sau o telenovelă; viaţa noastră este serioasă şi obiectivul care trebuie obţinut este important: mântuirea veşnică.

Fecioarei Maria, Poarta cerului, să-i cerem să ne ajute să profităm de ocaziile pe care Domnul ni le oferă pentru a trece prin poarta credinţei şi a intra astfel pe un drum larg: este drumul mântuirii capabil să-i primească pe toţi cei care se lasă implicaţi de iubire. Iubirea e cea care mântuieşte, iubirea care deja pe pământ este izvor de fericire al celor care, în blândeţe, în răbdare şi în dreptate, uită de ei înşişi şi se dăruiesc altora, în special celor mai slabi.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

A ajuns la mine ştirea tristă despre atentatul sângeros care a lovit ieri iubita Turcie. Să ne rugăm pentru victime, pentru cei morţi şi cei răniţi şi să cerem darul păcii pentru toţi.

Bucură-te, Marie...

Salut cordial pe toţi pelerinii romani şi pe cei care provin din diferite ţări, îndeosebi pe credincioşii din Kalisz (Polonia), Gondomar (Portugalia); aş vrea să salut în manieră specială pe noii seminarişti de la Colegiul Pontifical Nord American. Bine aţi venit la Roma!

Salut Asociaţia Preasfântul Răscumpărător din Manfredonia, pe motocicliştii din Polesine, pe credincioşii din Delianuova şi pe cei din Verona care au venit în pelerinaj pe jos. Salut tinerii din Padulle, veniţi pentru o slujire la masa Caritas-ului din Roma.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.