Papa Francisc: Angelus (15 august 2016)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua! Sărbătoare frumoasă de Adormirea Maicii Domnului!

Pagina evanghelică (Lc 1,39-56) din sărbătoarea de astăzi a Ridicării la cer al Mariei descrie întâlnirea dintre Maria şi verişoara Elisabeta, subliniind că "Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda" (v. 39). În acele zile, Maria alerga spre o mică cetate de lângă Ierusalim pentru a o întâlni pe Elisabeta. Astăzi, în schimb, o contemplăm în drumul său spre Ierusalimul ceresc, pentru a întâlni în sfârşit faţa Tatălui şi a revedea faţa Fiului său Isus. De atâtea ori în viaţa sa pământească a parcurs zone muntoase, până la ultima etapă dureroasă a Calvarului, asociată la misterul pătimirii lui Cristos. Astăzi o vedem ajungând la muntele lui Dumnezeu, "îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele" (Ap 12,1) - aşa cum spune cartea Apocalipsului - şi o vedem trecând pragul patriei cereşti.

A fost prima care a crezut în Fiul lui Dumnezeu şi este prima care este primită în cer cu sufletul şi trupul. Prima care l-a primit şi l-a luat în braţe pe Isus când încă era copil şi este prima care este primită de braţele sale pentru a fi introdusă în Împărăţia veşnică a Tatălui. Maria, tânără umilă şi simplă dintr-un sat pierdut în periferia imperiului roman, tocmai pentru că a primit şi a trăit Evanghelia, este admisă de Dumnezeu să stea pentru veşnicie alături de tronul Fiului. Aşa îi dă jos Domnul de pe tronuri pe cei puternici şi îi înalţă pe cei smeriţi (cf. Lc 1,52).

Ridicarea la cer a Mariei este un mare mister care se referă la fiecare dintre noi, se referă la viitorul nostru. De fapt, Maria ne precede pe drumul pe care au pornit cei care, prin Botez, au legat viaţa lor cu Isus, aşa cum Maria şi-a legat cu El propria viaţă. sărbătoarea de astăzi ne face să privim la cer, prevesteşte "cerurile noi şi pământul nou", cu victoria lui Cristos înviat asupra morţii şi înfrângerea definitivă a celui rău. De aceea, tresăltarea slujitoarei umile din Galileea, exprimată în cântarea Magnificat, devine cântarea întregii omeniri, care se complace văzându-l pe Domnul aplecat asupra tuturor bărbaţilor şi a tuturor femeilor, creaturi umile, şi asumându-i cu sine în cer.

Domnul se apleacă asupra celor umili, pentru a ridica, aşa cum proclamă cântarea Magnificat. Această cântare a Mariei ne face să ne gândim şi la atâtea situaţii dureroase actuale, îndeosebi la femeile doborâte de povara vieţii şi de drama violenţei, la femeile sclave ale prepotenţei celor puternici, la copilele constrânse la munci inumane, la femeile obligate să capituleze cu trupul şi cu spiritul în faţa lăcomiei bărbaţilor. Fie ca să poată veni cât mai curând pentru ele începutul unei vieţi de pace, de dreptate, de iubire, în aşteptarea zilei în care în sfârşit se vor simţi prinse de mâini care nu le umilesc, ci cu duioşie le ridică şi le conduc pe drumul vieţii, până la cer. Maria, o tânără, o femeie care a suferit mult în viaţa sa, ne face să ne gândim la aceste femei care suferă atât de mult. Să-i cerem Domnului ca El însuşi să le conducă de mână şi să le ducă pe drumul vieţii, eliberându-le de aceste sclavii.

Şi acum să ne adresăm cu încredere Mariei, dulce Regină a cerului, şi să-i cerem: "Dă-ne zile de pace, veghează asupra drumului nostru, fă ca să-l vedem pe Fiul tău, pline de bucuria cerului" (Imn la Vespere II).

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Reginei păcii, pe care o contemplăm astăzi în gloria cerească, aş vrea să încredinţez încă o dată neliniştile şi durerile populaţiilor care în atâtea părţi ale lumii sunt victime nevinovate ale conflictelor persistente. Gândul meu se îndreaptă spre locuitorii din Nord Kivu, în Republica Democratică din Congo, recent loviţi de noi masacre care de atâta timp sunt săvârşite în tăcerea ruşinoasă, fără a atrage nici măcar atenţia noastră. Aceste victime fac parte, din păcate, din atâţia nevinovaţi care n-au influenţă asupra opiniei mondiale. Să dobândească Maria pentru toţi sentimente de compasiune, de înţelegere şi de dorinţă de înţelegere!

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini care proveniţi din diferite ţări! Îndeosebi, salut tinerii din Villadose, credincioşii din Credaro şi cei din Crosara.

Ureze o sărbătoare frumoasă a Ridicări la cer a Mariei vouă tuturor prezenţi aici şi celor care se află în diferitele locuri de concediu, precum şi celor care n-au putut să plece în vacanţă, în special bolnavilor, persoanelor singure şi celor care asigură în aceste zile de sărbătoare servicii indispensabile pentru comunitate.

Vă mulţumesc că aţi venit şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.