Editura "Sapientia": Trei noi cărţi

La Editura "Sapientia" au apărut cărţile: Catolicism. Aspectele sociale ale dogmei, scrisă de Henri de Lubac, Teologia are nevoie de filosofie? Contribuţii la înţelegerea conceptului de teologie fundamentală, scrisă de Wilhelm Dancă, şi volumul de poezii Aripi spre soare, scrise de Daniela Bulai Mărtişcă.

*

La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea Catolicism. Aspectele sociale ale dogmei, scrisă de Henri de Lubac şi tradusă în limba română de Marius Boldor. Cartea apare în colecţia "Tratate de teologie", în format 14x20, are 532 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 30 lei.

Apariţia în limba română a renumitei lucrări Catolicismul, de Henri de Lubac, reprezintă un eveniment care trebuie salutat de toţi cei preocupaţi de teologie.

Chiar dacă titlul poate lăsa locul unei greşite interpretări a conţinutului cărţii, Catolicismul nu este, de fapt, un tratat special despre Biserica Romano-Catolică, ci, după cum declara autorul însuşi în 1978, în prefaţa la ediţia în italiană, o lucrare în care s-a încercat prezentarea "dimensiunii universale, sau, mai exact, catolice a creştinismului".

Trebuie spus, totuşi, că substantivul catolicism a fost un termen la modă în teologia occidentală, începând cu secolul al XIX-lea şi până în prima jumătate a secolului al XX-lea, una din cele mai cunoscute lucrări care apar în această epocă fiind cartea lui Karl Adam, Das Wesen des Katholizismus (1927), tradusă în engleză ca The Spirit of Catholicism (1929), iar în franceză sub titlul: Le vrai visage du Catholicisme (1931).

Astăzi, însă, termenul este din ce în ce mai puţin folosit, vorbindu-se mai mult despre o catolicitate care depăşeşte limitele confesionale ale catolicismului. Din acest motiv, vom insista, într-o primă etapă şi foarte pe scurt, pe înţelegerea catolicităţii, prezentând mai apoi câteva trăsături generale ale lucrării teologului francez.

Atât substantivul catolicism, cât şi catolicitate provin din adjectivul grec katholikos (catolic), care a dat în Simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan expresia Katholik?n Ekklesían. Cu toate acestea, în traducerea ortodoxă în limba română, cel de-al treilea atribut al Bisericii din Crez nu a fost redat cu termenul de catolic(ă), cum ar fi fost normal pentru o Biserică de limbă latină, ci cu sobornicesc(ă), adjectiv care provine din limba slavonă, de la sobornaya, care traduce cuvântul grecesc katholik?n în versiunea slavonă a Crezului¹. Aceasta, probabil, atât ca urmare a influenţei limbii slavone în vocabularul de cult al Bisericii Ortodoxe Române, cât şi puternicei încărcături confesionale a termenului catolic.

Cât priveşte sensurile pe care le poate îmbrăca noţiunea de catolicitate, interpretarea ortodoxă accentuează în mod special ideea de plenitudine sau întregime, afirmând, pe de o parte, autenticitatea, ortodoxia, fidelitatea faţă de Adevărul plenar, Isus Cristos, iar pe de altă parte, unitatea sau comuniunea la care suntem chemaţi în Duhul Sfânt.

Sprijinindu-se pe o abordare ignaţiană a catolicităţii, după care "acolo unde este Isus Cristos, acolo este şi Biserica catolică" (Ignaţiu de Antiohia, †107, Epistola către Smirneni, 8,2), criteriul acestei catolicităţi este dat de prezenţa deplină a lui Cristos şi a Duhului în întreaga Biserică, în fiecare Biserică locală şi chiar în fiecare credincios, cu condiţia păstrării comuniunii cu restul Trupului. Pentru teologul G. Florovsky, de exemplu, Biserica este catolică "în toate elementele sale, în toate actele sale, în toate momentele vieţii ei. Întreaga sa structură, urzeala vie a trupului său este catolică. Fiecare membru al Bisericii este şi trebuie să fie catolic..."².

Urmând această perspectivă, unii teologi ortodocşi disting între catolicitatea ca plenitudine interioară şi universalitatea creştină înţeleasă ca ecumenicitate, cea din urmă nefiind, pentru ei, decât o consecinţă a plenitudinii interne, o calitate sau o manifestare exterioară a acesteia. Este adevărat că plenitudinea sau catolicitatea nu este condiţionată de universalitate, adevărul nu este condiţionat de număr, acest lucru fiind subliniat, de altfel, şi de Henri de Lubac în Catolicism. Biserica nu este catolică pentru că e "răspândită pe toată suprafaţa pământului şi cuprinde un mare număr de credincioşi. Ea era deja catolică în dimineaţa Cincizecimii, atunci când toţi membrii ei se găseau într-o mică sală, ea era în timpul când valurile ariene păreau c-o acoperă, ea va fi şi mâine, chiar dacă apostaziile masive o vor face să-şi piardă aproape toţi credincioşii. Esenţialmente, catolicitatea nu este o chestiune de geografie, nici de cifre. Deşi trebuie să se răspândească în spaţiu şi să se arate tuturor, ea nu este, totuşi, de natură materială, ci spirituală. Ca şi sfinţenia, ea este, în primul rând, ceva intrinsec Bisericii" (p. 51).

Totuşi, chiar dacă universalitatea este condiţionată de catolicitate, chiar dacă aspectul intern-calitativ îl determină pe cel extern-cantitativ, şi nu invers, este evident că ele sunt într-o strânsă unitate. Fiecare se împărtăşeşte de tot sau primeşte totul numai în cadrul întregului, adică în comuniune. Plenitudinea sau întregimea nu se pot realiza în izolare, ci în unitate. De fapt, orice gândire catolică trebuie să ţină cont de unitatea şi diversitatea comuniunii Persoanelor treimice, Biserica fiind icoană a armoniei trinitare. Numai astfel înţeleasă, catolicitatea poate deveni expresia întregii vieţi sau trăiri a Bisericii, o unitate realizată în comuniune, o unitate într-o diversitate complementară, "plinătatea aceluia care împlineşte toate în toţi" (Ef 1,23).

Revenind acum la cartea lui Henri de Lubac, trebuie spus că, împotriva celor ce se inspirau dintr-o concepţie exterioară şi temporală a mântuirii şi a Bisericii, acesta opune o viziune catolică a umanităţii şi a existenţei, a credinţei şi a dogmei creştine: "Să vezi în catolicism o religie printre altele... înseamnă să te înşeli asupra esenţei sale... Catolicismul este Religia. Este forma pe care trebuie s-o îmbrace umanitatea pentru a fi în sfârşit ea însăşi" (p. 331).

Chiar dacă scopul declarat al autorului este de a evidenţia în lucrare "câteva idei... atât de simple încât nu ne trece întotdeauna prin minte să le remarcăm; de asemenea, atât de fundamentale încât riscăm să nu avem niciodată ocazia să reflectăm la ele" (p. 14), cele trei secţiuni principale ale cărţii par a fi concepute din această perspectivă catolică. Prima parte dezvoltă caracterul social al creştinismului, accentuând, în special, ideea de unitate; a doua parte expune dimensiunea sa istorică, promovând o gândire teologică a istoriei; iar a treia, care le integrează pe cele anterioare, aprofundează caracterul interior al creştinismului.

De altfel, primele încercări de conturare a planului lucrării îl constituie câteva conferinţe ţinute unor tineri de origine asiatică care studiau la Lyon la începutul anilor 1930, şi cărora părintele de Lubac încercase să le explice noţiunea teologică a realităţii şi universalităţii catolice a creştinismului. Lucrarea nu este, prin urmare, numai un tratat de ecleziologie, chiar dacă vorbeşte mult despre Biserică. Ea abordează şi teme de religie comparată, şi problema naturalului şi a supranaturalului, a articulării dintre Duh şi istorie, a tainei persoanei umane în comuniune etc., ceea ce l-a făcut pe prietenul său, Hans Urs von Balthasar, să afirme că este o adevărată carte-program, diferitele capitole ale ei dezvoltându-se mai apoi în principalele opere ale teologului francez³.

Conţinutul construcţiei lubaciene vizează, aşadar, prezentarea unităţii şi universalităţii, coerenţei şi dinamismului, amplorii şi profunzimii creştinismului. Metoda aleasă de Henri de Lubac pentru a atinge acest scop are ca punct de plecare dorinţa de a proceda "în maniera cea mai impersonală, inspirându-se în special din tezaurul foarte puţin valorificat al sfinţilor părinţi ai Bisericii" (p. 15). Aceştia din urmă îi devin prietenii săi cei mai intimi. Îi cunoaşte, se înconjoară de spiritul gândirii lor, adică îi interpretează fecundant, lucrând neobosit la curăţarea albiei pentru ca marele fluviu al Tradiţiei să ajungă până la noi, cei de astăzi⁴. În duhul părinţilor, el duce un dialog constructiv cu ştiinţele umane, cu istoria, filosofia sau cu diferite sisteme de gândire religioasă, autorii moderni fiind şi ei extrem de solicitaţi în lucrarea de reîmprospătare şi revigorare a teologiei vii a Bisericii. Corespondenţa sa cu Maurice Blondel este revelatoare în acest sens. Dotat cu o inteligenţă deosebită, Henri de Lubac reuşeşte să prezinte toată această abundenţă de citate din marea Tradiţie astfel încât, departe de a îngreuna lectura, ea constituie însuşi resortul intim şi forţa operei sale.

De aceea, Catolicismul, lucrare fundamentală a teologului francez, poate constitui o lectură foarte folositoare pentru toţi cei ce vor să aprofundeze frumuseţea şi amploarea catolică a creştinismului în viziune lubaciană.

Sorin-Constantin Şelaru

Note

¹ Plecând de la adjectivul sobornaya, Al. Khomiakov (†1860) a creat cuvântul sobornost?. În limba rusă, substantivul sobor, din aceeaşi rădăcină cu verbul sobirat = "a aduna", poate fi înţeles şi în sensul de biserică, adunare, sinod sau conciliu. De aici şi distincţia făcută de unii teologi ortodocşi între catolicitate şi sobornicitate, prin sublinierea aspectului conciliar pe care-l poate îmbrăca conceptul de sobornicitate. Cu toate acestea, mulţi le consideră ca având o echivalenţă de sens.

² G. Florovsky, "Le Corps du Christ vivant. Une interprétation orthodoxe de l'Eglise", în vol. colectiv La sainte Eglise universelle, Cahiers Théologiques de l'Actualité Protestante, hors série nr. 4, Neuchâtel, 1948, p. 27.

³ Vezi H. Urs von Balthasar, "Une oeuvre organique", în vol. colectiv Le cardinal Henri de Lubac. L'homme et son oeuvre, Paris-Namur, 1983, p. 67.

⁴ Vezi H. de Lubac, Paradoxes, suivi de Nouveaux Paradoxes, Paris, Seuil, 1959, p. 13-14.

*

La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea Teologia are nevoie de filosofie? Contribuţii la înţelegerea conceptului de teologie fundamentală, scrisă de Wilhelm Dancă, Cartea apare în colecţia "Tratate de teologie", în format 14x20, are 214 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.

În studiul ştiinţelor umaniste din zilele noastre, abordarea interdisciplinară este un loc comun. Neîndoielnic, medicii au nevoie de preoţi şi de procurori; sociologii, de etnologi şi statisticieni; istoricii, de antropologi şi de arheologi; teologii, de filosofi şi de scriitori. Cartea de faţă argumentează faptul că deschiderea specialiştilor spre alte domenii decât cele specifice, dar conexe într-o anumită măsură, constituie nu doar o şansă pentru aprofundarea propriilor cercetări, ci şi un semn de sănătate intelectuală. Mai mult, specialiştii înşişi sunt provocaţi de această debordantă ecumenicitate a ideilor să stăpânească ştiinţific cât se poate mai bine domeniile învecinate propriei lor specializări pentru a evita confuzia planurilor de referinţă şi pentru a nu bloca chemarea Spiritului la comuniune.

În paginile care urmează redau conţinutul tezei mele de abilitare în teologie, subdomeniul teologie fundamentală, pe care am pregătit-o în vara anului 2015. Potrivit metodologiei româneşti, teza de abilitare cuprinde realizările activităţilor ştiinţifice, profesionale şi academice după teza de doctorat. Acestea trebuie să fie dovada convingătoare că autorul tezei are competenţe de nivel înalt în domeniul/subdomeniul pentru care a solicitat abilitarea de a îndruma studii aprofundate de cercetare şi teze de doctorat. De asemenea, teza trebuie să cuprindă descrierea perspectivei de dezvoltare a carierei ştiinţifice, autorul prezentând pe scurt diferitele direcţii de cercetare pe care doreşte să le parcurgă după acordarea titlului de abilitat în domeniul solicitat. Am căutat să respect aceste exigenţe metodologice, după cum se va vedea din cuprinsul lucrării. Am introdus ceva în plus faţă de ceea ce prevedea Legea educaţiei despre tezele de abilitare, şi anume, după prezentarea diacronică a rezultatelor activităţilor ştiinţifice, am ilustrat şi perspectiva sincronică a cercetărilor şi lucrărilor mele ştiinţifice, în măsura în care ele au o anumită incidenţă asupra teologiei fundamentale.

Cartea se adresează, în primul rând, celor care îl caută pe Dumnezeu, atât celor care l-au găsit deja şi vor să intre într-o legătură de viaţă cu Creatorul şi Răscumpărătorul lor, cât şi celor care încă nu l-au găsit sau încă nu au fost găsiţi de Dumnezeu. Nivelul de abordare al acestei căutări este complex, presupunând cunoaşterea unor noţiuni elementare de antropologie, de religie, de filosofie şi de teologie. În al doilea rând, cartea se adresează specialiştilor în filosofia religiei şi în teologia fundamentală din lumea ştiinţifică românească şi europeană. Dintre aceştia, cunoscătorii operei lui Mircea Eliade vor avea ocazia să vadă cât de utilă este contribuţia istoricului religiilor sau fenomenologului religiilor la încadrarea corectă a relaţiei dintre om şi realitatea ultimă. De asemenea, experţii în teologie fundamentală se vor putea pronunţa asupra încercării mele de a combina modelul roman de teologie fundamentală, care subliniază importanţa argumentelor care provin din experienţa religioasă a omenirii, din istoria revelaţia iudeo-creştine şi din istoria Bisericii, cu modelul german care pune accentul pe chemarea sacrului din conştiinţa omului ca atare. În fine, prietenii şi cunoscuţii mei vor putea afla "ce-am făcut în ultimii cinci ani", adică din 1996 până în 2014. Cei care ştiau că mă ocup de filosofie vor descoperi că am avut preocupări şi de teologie, sau invers, şi că, de-a lungul multelor preocupări intelectuale şi activităţi academice, am fost şi am rămas preot, adică un om de legătură între pământ şi cer, între filosofie şi teologie.

Pr. dr. Wilhelm Dancă

*

La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea Aripi spre soare, scrisă de Daniela Bulai Mărtişcă, Cartea apare în colecţia "Poezie religioasă", în format 12x17, are 226 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 12 lei.

Din alergătura cotidiană, din dorinţa de a avea cât mai mult, din graba de a face cât mai multe lucruri în cel mai scurt timp, uităm deseori de ceea ce este mai important în viaţa noastră.

Se spune deseori "Cine cântă, se roagă de două ori!" Vocea mea, din păcate, nu este atât de frumoasă ca să pot cânta. Însă, câte forme nu sunt pentru a-i aduce slavă lui Dumnezeu, pentru a i te adresa, pentru a te ruga? Eu am ales una dintre ele, poezia!

Prin poeziile mele vreau să vă transmit un mesaj de la suflet la suflet, fără pretenţii literare înalte; doar o revărsare a sufletului, comunicarea şi împărtăşirea unor sentimente simple, profunde, intense, izvorâte din credinţă şi călătorind spre Dumnezeu.

Un poet adevărat caută să umple sanctuarul inimii cititorilor cu o gândire nouă, minunată prin diverse moduri artistice, suprarealiste. Eu, însă, caut să vă umplu inimile de speranţă, iubire, încredere în Domnul.

Poezia se naşte din clipe de bucurie, fericire, mulţumire dar nu de puţine ori se naşte din durere, suferinţă şi tristeţe.

Poezia mea s-a născut din dorinţa de a fi mai aproape de Dumnezeu şi de oameni. Mai aproape de Dumnezeu, pentru că majoritatea poeziilor mele sunt de fapt rugăciuni înălţate lui; în zori de zi, în prag de seară şi, mai ales, în mijlocul nopţilor albe. Mai aproape de oameni, pentru că, prin ele şi mai ales în ele, vreau să vă regăsiţi. Aş fi fericită să ştiu că măcar în una v-aţi regăsit, măcar în una aţi găsit răspunsul pe care îl căutaţi.

Încerc să aduc câteva clipe de pace, de linişte şi de lumină în viaţa dumneavoastră, câteva clipe în care să fugiţi de zgomotul cotidian.

Spunea Nicolae Titulescu "Şi chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge. Şi chiar de nu voi fi nici o candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina". Nu am pretenţia de a mă ridica la nivelul marelui Titulescu, dar aceste cuvinte ale lui reprezintă puţin din intenţiile mele.

În poezii găsiţi repetate cuvintele: iubire, speranţă, credinţă, lumină şi soare. Aceste cuvinte mă reprezintă şi aceste cuvinte sunt cu adevărat aripile care ne înalţă spre adevăratul Soare!

Iubesc frumosul, iubesc creaţia şi, mai presus de toate, îl iubesc pe Dumnezeu!

Daniela Bulai Mărtişcă

*

Catolicism. Aspectele sociale ale dogmei,
Henri de Lubac, Ed. "Sapientia", 2016, ISBN 978-606-578-255-6, 14x20 cm, 532 p., 30 lei

Teologia are nevoie de filosofie? Contribuţii la înţelegerea conceptului de teologie fundamentală,
Wilhelm Danca, Ed. "Sapientia", 2015, ISBN 978-606-578-227-3, 14x20 cm, 214 p., 20 lei

Aripi spre soare,
Daniela Bulai Mărtişcă, Ed. "Sapientia", 2016, ISBN 978-606-578-273-0, 12x17 cm, 226 p., 12 lei

* * *

Aceste materiale, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):

Din Librăria "Presa Bună":

• prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi
• prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
• prin e-mail: libraria@ercis.ro
• prin Internet: www.ercis.ro/libraria

* * *

Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro

lecturi: 35.