Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 3 august 2016

Călătoria în Polonia, a 31-a Zi Mondială a Tineretului

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi aş vrea să reflectez pe scurt asupra călătoriei apostolice pe care am făcut-o în zilele trecute în Polonia.

Ocazia călătoriei a fost Ziua Mondială a Tineretului, la 25 de ani de la aceea istorică celebrată la Częstochowa puţin după căderea "cortinei de fier". În aceşti 25 de ani s-a schimbat Polonia, s-a schimbat Europa şi s-a schimbat lumea, şi această ZMT a devenit un semn profetic pentru Polonia, pentru Europa şi pentru lume. Noua generaţie de tineri, moştenitori şi continuatori ai pelerinajului început de sfântul Ioan Paul al II-lea, au dat răspunsul la provocarea de astăzi, au dat semnul de speranţă şi acest semn se numeşte fraternitate. Pentru că, tocmai în această lume aflată în război, este nevoie de fraternitate, este nevoie de apropiere, este nevoie de dialog, este nevoie de prietenie. Şi acesta este semnul speranţei: când este fraternitate.

Să pornim chiar de la tineri, care au fost primul motiv al călătoriei. Încă o dată au răspuns la apel: au venit din toată lumea - unii dintre ei încă sunt aici! [îi indică pe pelerinii din Aulă] - o sărbătoare de culori, de feţe diferite, de limbi, de istorii diferite. Eu nu ştiu cum reuşesc: vorbesc limbi diferite, dar reuşesc să se înţeleagă! Şi de ce? Pentru că au această voinţă de a merge împreună, de a face punţi, de fraternitate. Au venit şi cu rănile lor, cu întrebările lor, dar mai ales cu bucuria de a se întâlni; şi încă o dată au format un mozaic de fraternitate. Se poate vorbi despre un mozaic de fraternitate. O imagine emblematică a Zilelor Mondiale ale Tineretului este întinderea multicoloră de steaguri fluturate de tineri: de fapt, la ZMT, steagurile naţiunilor devin mai frumoase, ca să spunem aşa "se purifică", şi chiar steaguri de naţiuni aflate în conflict între ele flutură unele lângă altele. Şi acest lucru este frumos! Şi aici sunt steagurile... arătaţi-le!

Astfel, în această mare întâlnire jubiliară a lor, tinerii din lume au primit mesajul Milostivirii, pentru a-l duce peste tot în faptele de milostenie sufletească şi trupească. Mulţumesc tuturor tinerilor care au venit la Cracovia! Şi mulţumesc celor care s-au unit cu noi din orice parte a Pământului! Pentru că în atâtea ţări au fost făcute mici Zile ale Tineretului în legătură cu cea de la Cracovia. Darul pe care l-aţi primit să devină răspuns zilnic la chemarea Domnului. O amintire plină de afect se îndreaptă spre Susanna, tânăra romană din această dieceză, care a decedat imediat după ce a participat la ZMT, la Viena. Domnul, care cu siguranţă a primit-o în cer, să-i întărească pe rudele şi prietenii săi.

În această călătorie am vizitat şi Sanctuarul din Częstochowa. În faţa icoanei Sfintei Fecioare Maria, am primit darul privirii Mamei, care este în mod deosebit Mamă a poporului polonez, a acelei nobile naţiuni care a suferit aşa de mul şi, cu forţa credinţei şi mâna sa maternă, s-a ridicat mereu. I-am salutat pe unii polonezi aici [în Aulă]. Sunteţi buni, sunteţi buni voi! Acolo, sub acea privire, se înţelege sensul spiritual al drumului acestui popor, a cărui istorie este legată în mod indisolubil de Crucea lui Cristos. Acolo se atinge cu mâna credinţa sfântului popor credincios al lui Dumnezeu, care păstrează speranţa prin încercări; şi păstrează şi acea înţelepciune care este echilibru între tradiţie şi inovaţie, între amintire şi viitor. Şi Polonia astăzi aminteşte întregii Europe că nu poate exista viitor pentru continent fără valorile sale fundamentale, care la rândul lor au în centru viziunea creştină despre om. Între aceste valori este milostivirea, ai cărei apostoli speciali au fost doi mari fii ai ţinutului polonez: sfânta Faustina Kowalska şi sfântul Ioan Paul al II-lea.

Şi, în sfârşit, şi această călătorie avea orizontul lumii, o lume chemată să răspundă la provocarea unui război "pe bucăţi" care o ameninţă. Şi aici marea tăcere a vizitei la Auschwitz-Birkenau a fost mai elocventă decât orice cuvânt. În acea tăcere am ascultat, am simţit prezenţa tuturor sufletelor care au trecut pe acolo; am simţit compasiunea, milostivirea lui Dumnezeu, pe care unele suflete sfinte au ştiut să le ducă şi în acel abis. În acea mare tăcere m-am rugat pentru toate victimele violenţei şi războiului. Şi acolo, în acel loc, am înţeles mai mult ca oricând valoarea amintirii, nu numai ca amintire a evenimentelor trecute, ci ca avertisment şi responsabilitate pentru astăzi şi mâine, pentru ca sămânţa urii şi a violenţei să nu încolţească în brazdele istoriei. Şi în această amintire a războaielor şi a atâtor răni, a atâtor dureri trăite, sunt şi atâţia bărbaţi şi femei de astăzi, care îndură războaiele, atâţia fraţi şi surori ai noştri. Privind acea cruzime, în acel lagăr de concentrare, m-am gândit imediat la cruzimile de astăzi, care sunt asemănătoare: nu aşa de concentrate ca în acel loc, dar peste tot în lume; această lume care este bolnavă de cruzime, de durere, de război, de ură, de tristeţe. Şi pentru aceasta vă cer mereu rugăciunea: ca Domnul să ne dea pacea!

Pentru toate acestea, îi mulţumesc Domnului şi Fecioarei Maria. Şi exprim din nou recunoştinţa mea preşedintelui Poloniei şi celorlalte autorităţi, cardinalului arhiepiscop de Cracovia şi întregului Episcopat polonez, şi tuturor celor care, în mii de moduri, au făcut posibil acest eveniment, care a oferit un semn de fraternitate şi de pace Poloniei, Europei şi lumii. Aş vrea să le mulţumesc şi tinerilor voluntari, care timp de peste un an au muncit pentru a duce înainte acest eveniment; precum şi mass-mediei, cei care lucrează în mass-media: multe mulţumiri pentru că au făcut în aşa fel încât această Zi să se vadă în toată lumea. Şi aici nu pot să o uit pe Anna Maria Jacobini, o jurnalistă italiană care şi-a pierdut viaţa acolo, în mod neaşteptat. Să ne rugăm şi pentru ea: ea a plecat în timpul desfăşurării slujirii sale.

Mulţumesc!

***

Mesajul Sfântului Părinte cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Rio de Janeiro

Acum aş vrea să adresez un salut afectuos poporului brazilian, îndeosebi oraşului Rio de Janeiro, care găzduieşte pe sportivii şi pasionaţii din toată lumea cu ocazia Jocurilor Olimpice. Într-o lume căreia îi este sete de pace, toleranţă şi reconciliere, urez ca spiritul Jocurilor Olimpice să-i poată inspira pe toţi, participanţi şi spectatori, să poarte "lupta cea bună" şi să termine împreună alergarea (cf. 2Tim 4,7-8), dorind să obţină ca premiu nu o medalie, ci ceva mult mai preţios: realizarea unei civilizaţii în care domneşte solidaritatea, întemeiată pe recunoaşterea că toţi suntem membri ai unei singure familii umane, independent de diferenţele de cultură, culoare a pielii sau religie. Şi pentru brazilieni, care cu bucuria lor şi ospitalitatea caracteristică organizează Sărbătoarea Sportului, urez ca aceasta să fie o oportunitate pentru a depăşi momentele dificile şi a se angaja în "munca de echipă" pentru construirea unei ţări mai drepte şi mai sigure, pariind pe un viitor plin de speranţă şi de bucurie. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 7.