Editura "Sapientia": Creştinismul antic în Scythia Minor (Dobrogea), Doctrina socială catolică în lumea contemporană şi Caritatea creştină, ferment şi ghid dinamizator al iubirii sociale

*

La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea Creştinismul antic în Scythia Minor (Dobrogea), scrisă de pr. dr. Emil Dumea. Cartea apare în colecţia "Istoria Bisericii", în format 14x20, are 78 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 10 lei.

Prin această carte vreau să ofer cititorilor o privire sintetică asupra creştinismului antic în Scythia Minor (Dobrogea de astăzi. Studiul are patru capitole. În primul capitol am arătat că începuturile creştinismului în Scythia Minor sunt de origine orientală, din regiunile de unde proveneau creştinii prezenţi acolo, respectiv din Grecia, Siria, Asia Mică, dar şi de origine occidentală, romană, aşa cum ne arată conţinutul inscripţiilor descoperite, ce datează din acea perioadă. Spre sfârşitul secolului al VI-lea, printre numele creştine, apar şi unele de origine slavă, protobulgară. Majoritatea inscripţiilor însă (aproximativ 45) provin din Tomis, capitala provinciei, în timp ce toate celelalte (aproape 36), din celelalte oraşe. Ele sunt scrise în greacă şi latină şi reprezintă, în mare parte, monumente funerare.

Date fiind relaţiile continue dintre Scythia Minor şi celelalte provincii ale imperiului, putem presupune faptul că creştinismul a apărut încă din primele secole. Dar documentele ne conduc, în ceea ce priveşte datarea aproximativă a procesului de pătrundere a creştinismului în această zonă, spre sfârşitul secolului al III-lea şi începutul celui de al IV-lea, când, în timpul persecuţiei lui Diocleţian şi Liciniu, martirologiile ne redau diferite episoade de supliciu suferite de creştini, mai ales de cei proveniţi din rândul soldaţilor.

Despre aceşti martiri se tratează în capitolul al II-lea. Descoperirea arheologică de la Niculiţel, din 1971, ne-a dus la cunoaşterea unui martyrion, cu relicvele a patru creştini care au fost martirizaţi la o dată încă necunoscută cu exactitate. Numărul cel mai mare de martiri provine de la Tomis; alţii, în schimb, provin din alte regiuni ale Scythiei Minor: Noviodunum, Dinogetia, Axiopolis, Durostorum.

Capitolul al III-lea prezintă forma de organizare ecleziastică prezentă în Scythia Minor, şi anume episcopia, cu centrul la Tomis. Primul episcop despre care nu există dubii că a condus această episcopie este sfântul Bretanion, care a trebuit să îl înfrunte la Tomis pe împăratul Valens, din cauza homeismului său, între anii 368-369. După Bretanion, este pomenit Geronţiu, în timpul lucrărilor celui de-al doilea Conciliu ecumenic din Constantinopol (381). Mai cunoscut este episcopul Teotim (392-407), scriitor, ascet şi filosof, cunoscut mai ales pentru relaţiile sale de prietenie cu Ioan Gură de Aur. Un alt episcop este Timotei, care participă la Conciliul din Efes (431). Câţiva ani mai târziu (446), îl întâlnim amintit în lupta de apărare a ortodoxiei credinţei contra nestorienilor şi a monofiziţilor pe episcopul Ioan. În 449, Alexandru semnează actele unui sinod din Constantinopol. Se pare că, din cauza condiţiilor dificile prin care trecea Scythia Minor, el nu a fost prezent la lucrările Conciliului din Calcedon (451). În 458, pe scaunul din Tomis se afla Teotim al II-lea, care a întreţinut o vie corespondenţă cu împăratul Leon. După o pauză de aproape 60 de ani, în contextul disputelor teopascite ale monahilor sciţi, îl cunoaştem pe episcopul Patern, care semnează actele unui sinod din Constantinopol cu titlul de metropolitanus. Diferitele Notitia Episcopatum, care folosesc pentru Scythia Minor listele civile ale lui Hierocles, ne-au transmis mai multe liste finale, în care scaunul de Tomis apare consemnat ca fiind sediu mitropolitan. Listele civile nu corespund însă cu cele ecleziastice. Arheologia şi izvoarele literare nu vorbesc despre niciun episcop, în afară de cel din Tomis. De aceea, credem că importanţa Tomisului, ca sediu mitropolitan, are numai un conţinut civil.

În capitolul al IV-lea sunt prezentate diferite monumente paleocreştine din Scythia Minor. Numărul mare de bazilici (30) descoperite până acum şi care sunt răspândite în toată Scythia Minor, precum şi prezenţa altor clădiri sacre reclamau prezenţa nu doar a unui episcop. În favoarea acestui argument vin şi autonomia locală a oraşelor şi diversitatea etnică a creştinilor, fapt atestat prin numeroase inscripţii. Probabil că studii ulterioare vor aduce mai multă lumină în această problemă. Ultimul episcop de Tomis cunoscut este Valentinian, care, la jumătatea secolului al VI-lea, întreţine o corespondenţă cu papa Vigiliu. Împăratul Iustinian întărise mai întâi multe oraşe din Scythia Minor, dar, spre sfârşitul secolului al VI-lea, noii invadatori barbari au dus provincia într-un declin profund.

Pr. dr. Emil Dumea

*

La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea Doctrina socială catolică în lumea contemporană, scrisă de pr. dr. Emil Dumea. Cartea apare în colecţia "Tratate de teologie", în format 14x20, are 138 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 15 lei.

În acest început de nou mileniu şi secol al istoriei, pentru doctrina socială a Bisericii Catolice (DS) a sosit deja timpul unui bilanţ, ca încheiere a unei noi etape în istoria intervenţiilor catolice în câmpul social al creştinismului catolic şi chiar în afara lui. Ca doctrină socială catolică, aceasta îşi are începuturile la sfârşitul secolului al XIX-lea, o dată cu publicarea în anul 1891 a primei enciclice sociale, Rerum novarum, iar ca un punct terminus provizoriu, putem menţiona Compendiul de doctrină socială a Bisericii, publicat în anul 2004. Alături de enciclicele sociale, de discursurile papilor şi acte ale sinoadelor episcopale de pretutindeni, ca texte de referinţă ale Magisteriului suprem catolic, sunt nenumărate alte lucrări pe această temă, prezente mai mult în spaţiul european, dar şi pe noile continente, mai ales cel american.

Urmând diferiţi autori şi specialişti în domeniul social, prezentând în acelaşi timp şi texte fundamentale ale doctrinei sociale catolice, în studiul apărut de curând la Editura Sapientia, Doctrina socială catolică în lumea contemporană, am intenţionat să prezint unele dintre marile probleme sociale ale lumii contemporane, la care Biserica Catolică, în misiunea ei de promovare a binelui integral al persoanei umane, este angajată să se implice pentru a contribui la construirea unei lumi mai bune şi mai drepte.

Misiunea Bisericii este esenţial una religioasă, spirituală, fundamentată teologic, ceea ce însă nu înseamnă că în acţiunile ei concrete nu se implică în mersul concret al istoriei omului, în domeniile largi ale ideologiilor, ale politicii şi economiei. Creştinul sau orice fiinţă umană, ca şi spaţiul vital în care aceasta trăieşte, toate acestea sunt obiectul acţiunilor interesului şi acţiunilor concrete ale Bisericii, adoratoare a lui Dumnezeu şi slujitoare a omului.

Am structurat studiul meu în cinci capitole: I. Doctrina socială a Bisericii într-o lume globalizată; II. Doctrina socială catolică: principii fundamentale; III. Binele comun; IV. Criza lumii contemporane; V. Dezvoltare integrală. Pacea. Casa comună.

Consider că astăzi omenirea, referindu-ne mai ales la Europa (cu influenţele ei asupra întregii planete), a ajuns la un punct de răscruce al istoriei. După ce omul european s-a maturizat şi în emanciparea lui s-a eliberat şi de hainele prea strânse în care a considerat că-l ţine încorsetat Biserica, după perioada nihilismului şi a falimentului ideologiilor considerate puternice, astăzi ne aflăm într-o epocă a gândirii slabe şi a sincretismului, iar la nivel personal se afirmă individualismul.

În acest context planetar, care, favorizat de globalizare, devine din ce în ce mai evident şi mai problematic în acelaşi timp, misiunea Bisericii este aceea de a găsi o nouă cheie de lectură a lumii, iar aceasta ar putea fi denumită umanismul global. Acesta este diferit de umanismul începutului Erei Moderne, dar şi atunci, ca şi acum, Biserica propune o fundamentare ontologică a lui, afirmând pe bazele credinţei, dar şi ale raţiunii, că împlinirea omului se realizează nu doar democratic, dar şi în comuniunea acestuia cu Dumnezeu, creatorul său. Demnitatea omului înseamnă căutarea adevărului şi a binelui său, iar în autonomia lui legitimă, de altfel, el trebuie să rămână unit cu Dumnezeu prin Isus Cristos, Răscumpărătorul lui.

Pr. dr. Emil Dumea

*

La Editura "Sapientia" a apărut recent cartea Caritatea creştină, ferment şi ghid dinamizator al iubirii sociale, scrisă de pr. dr. Iosif Enăşoae. Cartea apare în colecţia "Tratate de teologie", în format 14x20, are 228 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 20 lei.

Viaţa creştinului, precum şi a comunităţii, se confruntă zilnic, în societatea în care trăieşte, cu numeroase situaţii de indiferenţă, nedreptate, dispreţ, răutate şi violenţă. Creştinul, un autentic discipol al lui Cristos, în mod normal, nu poate fi indiferent în faţa suferinţelor cu care se confruntă semenii săi. Caritatea primită prin Botez şi activată prin acţiuni angajante de binefacere îl cuprinde şi îl face să experimenteze ceea ce au trăit şi experimentat primii creştini, aşa cum se exprimă apostolul Paul: caritas Christi urget nos - caritatea lui Cristos ne arde, ne consumă.

Împins de dorinţa de a face cunoscută caritatea lui Cristos, care întrece orice cunoaştere umană, prin studiul de faţă, Caritatea creştină, ferment şi ghid dinamizator al iubirii sociale, am intenţionat să ofer creştinilor, dornici să-şi manifeste credinţa lor prin iubire concretă, câteva crâmpeie din doctrina socială a Bisericii lui Cristos. Învăţătura socială creştină are rolul de a ilumina, a ghida şi a fermenta credinţa creştinului, precum şi de a dinamiza angajarea lui la practicarea carităţii sociale.

Cartea este structurată în şase capitole. În primul capitol, am prezentat principalele izvoare care alimentează din belşug învăţătura Bisericii noastre cu privire la domeniul social, pentru ca în al doilea capitol să identific destinatarii şi beneficiarii doctrinei sociale a Bisericii. Destinatarii principali fiind, în primul rând, membrii Bisericii: grupul creştinilor care formează ierarhia, persoanele consacrate şi credincioşii laici; tot destinatari sunt, pe lângă toţi creştinii catolici, toţi ceilalţi creştini şi toţi oamenii de bunăvoinţă.

Capitolul al III-lea arată rolul de ferment şi de ghid pe care îl are doctrina socială a Bisericii pentru societatea creştină şi umană. Capitolul al IV prezintă porunca nouă a iubirii, propusă de Cristos discipolilor săi ca fundament al carităţii creştine.

În capitolul al V-lea am subliniat că un obiectiv important pe care îl are doctrina socială a Bisericii este acela de a promova un umanism plenar, un umanism care depăşeşte realizarea binelui trecător al existenţei pământeşti a omului, arătându-i şi îndreptându-l spre orizontul transcendent al împlinirii sale eterne, într-o comuniune perfectă de iubire cu Dumnezeu şi cu toţi cetăţenii cerului.

Chemarea fiecărui om la viaţa comunitară, realitate devenită climatul natural al împlinirii sale, este tema tratată în capitolul al VI-lea. Creştinul care trăieşte responsabil şi angajat credinţa sa în ambianţa comunităţii sale devine matur şi capabil să se lanseze spre orizonturile nemărginite ale carităţii universale, se subliniază în capitolul al VII-lea.

În ultimul capitol, am arătat că Biserica, fiind conştientă de misiunea încredinţată ei de Cristos, continuă să vestească evanghelia tuturor oamenilor, dar şi să denunţe, fără încetare, prezenţa păcatului şi a urmărilor sale malefice pentru societatea umană.

Sper că temele tratate în această lucrare vor putea să aducă un plus de lumină asupra doctrinei sociale a Bisericii lui Cristos şi să-i stimuleze pe creştini, dar şi pe ceilalţi oameni de bunăvoinţă, la o angajare mai responsabilă şi mai consecventă în trăirea carităţii sociale în lumea actuală.

Pr. dr. Iosif Enăşoae

* * *

Creştinismul antic în Scythia Minor (Dobrogea),
Emil Dumea, Ed. "Sapientia", 2016, ISBN 978-606-578-266-2, 14x20, 78 p., 10 lei

Doctrina socială catolică în lumea contemporană,
Emil Dumea, Ed. "Sapientia", 2016, ISBN 978-606-578-247-1, 14x20, 138 p., 15 lei

Caritatea creştină, ferment şi ghid dinamizator al iubirii sociale,
Iosif Enăşoae, Ed. "Sapientia", 2016, ISBN 978-606-578-239-6, 14x20, 228 p., 20 lei

* * *

Aceste materiale, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):

Din Librăria "Presa Bună":

• prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi
• prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
• prin e-mail: libraria@ercis.ro
• prin Internet: www.ercis.ro/libraria

* * *

Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro

lecturi: 79.