Anul pastoral
2024‑2025

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Papa Francisc: Vizita la "Villa Nazareth" (sâmbătă, 18 iunie 2016)

Comentariu la Evanghelia bunului samaritean (Lc 10,25-37)

Există atâtea persoane implicate în acest text din Evanghelie: cel care pune întrebarea "cine este aproapele meu?"; Isus; și apoi, în parabolă, tâlharii, săracul care era pe jumătate mort pe drum, apoi preotul, apoi învățătorul legii, probabil avocat ["levitul"]; apoi hangiul, proprietarul hotelului.

În parabolă, probabil nici preotul nici învățătorul legii nici samariteanul nici hangiul nu știau să răspundă la întrebarea "cine este aproapele?"; probabil nici nu cunoșteau cum era "aproapele", cine era "aproapele". Preotul era grăbit, ca toți preoții, pentru că s-a uitat la ceas: "Trebuie să celebrez Liturghia", sau, de atâtea ori: "Am lăsat biserica deschisă, trebuie s-o încui, pentru că orarul este acela și nu pot să rămân aici". Învățătorul legii, om practic, a spus: "Dacă eu mă amestec în asta, mâine trebuie să merg la tribunal, să fiu martor, să spun ceea ce am făcut, pierd două, trei zile de muncă... Nu, nu, mai bine...". Trăiască Ponțiu Pilat, și a plecat. În schimb, celălalt [samariteanul] păcătos, străin care nu era chiar din poporul lui Dumnezeu, s-a înduioșat: "i s-a făcut milă" și s-a oprit. Toți trei - preotul, avocatul și samariteanul - știau bine, cunoșteau bine ce trebuia făcut. Și fiecare dintre ei a luat propria decizie. Dar mie îmi place să mă gândesc la hangiu: este anonimul. El a privit toate acestea, a văzut și n-a înțeles nimic. "Dar acesta este un nebun! Un samaritean care ajută un evreu! Este nebun! Și apoi, cu mâinile sale îi îngrijește rănile și îl aduce aici la han și îmi spune: «Tu îngrijește-te de el, eu te voi plăti dacă este ceva în plus...». Eu n-am văzut niciodată un asemenea lucru, acesta este un nebun!". Și acel om a primit Cuvântul lui Dumnezeu: în mărturie. A cui? A preotului, nu, pentru că nici nu l-a văzut; a avocatului, același lucru. A păcătosului, un păcătos care are compasiune. "Ah, ai auzit lucrul acela? Un păcătos, da, nu era fidel față de poporul lui Dumnezeu, dar a avut compasiune". Și nu înțelegea nimic, a rămas cu îndoiala, probabil cu curiozitatea: "Dar ce s-a întâmplat aici, straniu...". Cu neliniștea înlăuntrul său; și asta e ceea ce face mărturia. Mărturia acestui păcătos a semănat neliniște în inima acestui hangiu; și ce s-a întâmplat cu el, Evanghelia nu spune, nici măcar numele. Dar cu siguranță acest om... - în mod sigur, pentru că Duhul Sfânt când seamănă, face să crească - în mod sigur a crescut curiozitatea sa, neliniștea sa, a lăsat-o să crească în inima sa și a primit mesajul mărturiei. Apoi, după câteva zile, a trecut încă o dată pe acolo samariteanul; cu siguranță a plătit ceva. Sau [hangiul i-a spus]: "Nu, lasă, lasă: asta intră în contul meu". Probabil aceasta a fost prima sa reacție la mărturie.

Și pentru ce mă opresc eu, astăzi, asupra acestui personaj, asupra acestei persoane? Pentru că mărturia noastră nu se poate contabiliza - nu știu cum se spune -. Mărturia înseamnă a trăi în așa fel încât ceilalți "să vadă faptele voastre și să-l preamărească pe Tatăl care este în ceruri" (cf. Mt 5,16), adică să-l întâlnească pe Tatăl, să meargă la El... Sunt cuvinte ale lui Isus.

Eu, despre Villa Nazareth am auzit știri: "Există această Operă...", dar nu o cunoșteam bine. Apoi, monseniorul Celli mi-a spus câte ceva... Este o Operă, o lucrare unde se favorizează mărturia. Aici se vine nu pentru "a se cățăra", nici pentru a câștiga bani, nu, ci pentru a merge pe urmele lui Isus și a da mărturie despre Isus, a semăna mărturie. În tăcere, fără explicații, cu gesturile... A relua limbajul gesturilor. Și cu siguranță acest hangiu este în cer, în mod sigur!, pentru că acea sămânță, în mod sigur, a crescut, a răsărit. A văzut un lucru pe care niciodată, niciodată nu s-ar fi gândit că-l va vedea. Și aceasta este mărturia. Mărturia trece și pleacă. Tu o lași acolo și pleci. Numai Domnul o păzește, o face să crească, așa cum face să crească sămânța: în timp ce stăpânul doarme, crește planta.

Îmi doresc ca această Operă să continue să fie o Operă de mărturie, o casă de mărturie; de mărturie pentru toți, pentru toți. De mărturie pentru oamenii care se apropie, sau care aud vorbindu-se despre ea... o mărturie. Îmi doresc asta. Și fie ca Domnul să ne elibereze de tâlhari - sunt atâția! -, să ne elibereze de preoți grăbiți sau care merg grăbiți, mereu, nu au timp să asculte, să vadă, trebuie să-și facă treburile lor...; să ne elibereze de învățători care vor să prezinte credința lui Isus Cristos cu o rigiditate matematică; și să ne învețe să ne oprim și să ne învețe acea înțelepciune a Evangheliei: "a ne murdări mâinile". Fie ca Domnul să ne dea acest har. Mulțumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 10.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat