La o săptămână până la deschiderea conciliului ortodox s-au înmulţit dificultăţile

Puţin este mai bun decât nimic

De Hyacinthe Destivelle

La o săptămână până la deschiderea sa, celebrarea conciliului panortodox apare tot mai nesigură. Prin glasul sfintelor lor sinoade sau al adunărilor episcopale, diferite Biserici autocefale cer să se amâne data pentru a putea corecta textele pregătitoare. Pentru acest motiv, sau pentru alte motive, unele Biserici au anunţat deja absenţa lor, care va împiedica celebrarea conciliului deoarece deciziile sale cer consensul unanim al Bisericilor convocate.

După anunţarea conciliului în ianuarie, criticile au luat în vizor mai ales trei documente preconciliare: Sacramentul căsătoriei şi impedimentele sale, Misiunea Bisericii ortodoxe în lumea contemporană şi mai ales Relaţiile Bisericii ortodoxe cu restul lumii creştine. Acesta din urmă s-a ciocnit cu obiecţiile cele mai serioase. Sinodul Bisericii din Georgia chiar a considerat că ar conţine "erori ecleziologice şi terminologice" şi care ar cere "o revizuire importantă", fără de care nu le va ratifica. Diferite Biserici, sub presiunea mai ales a mediilor monastice, au respins folosirea cuvântului "Biserică" referit la creştinii neortodocşi.

În ultimele zile, a fost pusă în pericol însăşi celebrarea conciliului, deoarece diferite Biserici au decis să suspende participarea lor. La 1 iunie, sinodul Bisericii bulgare a cerut amânarea conciliului din diferite motive: lipsa în ordinea de zi a unor teme importante, unele dezacorduri referitoare la anumite texte, imposibilitatea de a redacta texte în cursul lucrărilor conciliare, aranjarea primaţilor în sala conciliară, precum şi aceea a observatorilor şi a oaspeţilor de la conciliu, şi în sfârşit costurile ridicate care rezultă pentru Bisericile locale.

La 6 iunie, sinodul patriarhiei de Antiohia a luat o decizie identică. A motivat-o cu decizia foarte recentă a patriarhiei de Constantinopol de a nu solicita soluţionarea conflictului care, de trei ani, contrapune Antiohia cu patriarhia de Ierusalim cu privire la chestiunea jurisdicţiei din Qatar. Cele două Biserici au rupt comuniunea lor euharistică: de atunci, a ţine un conciliu comun a apărut imposibil pentru sinodul antiohen, care adaugă că nu s-a ţinut cont de rezervele sale cu privire la regulamentul conciliului, nesemnat de patriarh cu ocazia sinaxei din ianuarie 2016; că documentul despre căsătorie a rămas în ordinea de zi fără să fie ratificat de Biserica din Antiohia; că problema diasporei cere o evaluare preliminară a lucrării adunărilor episcopale ortodoxe; că problema calendarului trebuie să fie tratată; că rămâne de făcut o evaluare a dialogurilor aflate în desfăşurare cu ceilalţi creştini; şi în sfârşit deplânge "lipsa de participare efectivă a Bisericilor ortodoxe la munca preliminară şi pregătitoare".

În aceeaşi zi, patriarhul de Serbia, Irineu, informa patriarhia ecumenică despre "dificultatea" Bisericii ortodoxe sârbe de a participa la conciliu. Scrisoarea sa urma după mesajul adunării episcopale a Bisericii sârbe, adresată la 25 mai tuturor capilor Bisericilor autocefale: critica introducerea, în regulament, a unei "practici până acum necunoscute de conciliile Bisericii ortodoxe", adică inegalitatea episcopilor (în voturi). "Nu recunoaştem în asta tradiţia seculară vie şi conciliară de convocare, prezidare, celebrare şi conducere a conciliului", au declarat episcopii, considerând că "revine conciliului însuşi să stabilească propria acordare a dreptului de vot tuturor episcopilor membri ai conciliului, introducerea temei autocefaliei, recunoaşterea conciliilor din 879-880 şi din 1351 ca ecumenice.

În scrisoarea sa adresată patriarhului Bartolomeu, Irineu regretă "lipsa de voinţă, la Biserica noastră Mamă de Constantinopol, să includă şi o singură propunere a Bisericii noastre". În afară de asta deplânge că acel conflict de jurisdicţie care contrapune Biserica sa patriarhiei de România în Serbia orientală nu poate să fie discutată în timpul conciliului, chiar şi cum când există temerea unei ruperi a comuniunii între cele două patriarhii. Aşadar propune ca să fie amânat conciliul şi ca reuniunea din Creta să fie considerată ca o "consultare preconciliară inter-ortodoxă" sau ca "faza iniţială a întregului proces conciliar".

Luând în calcul aceste numeroase dificultăţi, la 3 iunie, o sesiune extraordinară a sinodului Bisericii ortodoxe ruse a propus să se convoace la 10 iunie o conferinţă preconciliară urgentă. La 6 iunie, sinodul patriarhiei ecumenice, reunit şi el într-o adunare extraordinară, a declarat că a luat act "cu uimire şi perplexitate de poziţiile şi de opiniile exprimate în ultima vreme de unele dintre Bisericile ortodoxe surori". Totuşi, constatând că "nu există niciun cadru instituţional pentru revizuirea procedurii conciliare deja demarate", se aştepta ca propunerile de corectare să fie prezentate conform regulamentului şi invita "să se arate la înălţimea circumstanţelor şi să participe, la datele prevăzute, la lucrările Sfântului şi marelui conciliu".

Astăzi, în afară de patriarhia ecumenică, au confirmat prezenţa lor numai patriarhiile de Alexandria, de Ierusalim şi de România, precum şi Bisericile autocefale de Cipru şi de Albania. De fapt, şi patriarhia de Georgia, ţinând cont de numeroasele sale rezerve cu privire la documente, a decis la 10 iunie să nu participe la conciliu. Este probabil ca Biserica ortodoxă rusă, care a subliniat de mai multe ori necesitatea unei decizii unanime a Bisericilor, va propune o amânare; va lua decizia sa luni 13 iunie în cursul unei reuniuni extraordinare a propriului sinod. Cât priveşte Bisericile autocefale de Grecia, de Polonia şi din Teritoriile cehe şi din Slovacia, încă n-au confirmat participarea lor. În pofida a toate, reuniunea din Creta ar putea să se desfăşoare şi numai cu statutul de sesiune pregătitoare pentru conciliu, aşa cum s-a sugerat de Biserica din Serbia.

Aceste dificultăţi pe moment ridică trei scurte observaţii. A se nota caracterul foarte tardiv al exprimării lor publice. Trebuie observat şi că patriarhia de Moscova n-a fost motorul exprimării lor, aşa cum ar putea să creadă unii. Semnalul a fost dat de Biserica din Bulgaria, urmată de patriarhiile de Antiohia şi de Serbia, care nu erau cunoscute pentru ostilitatea lor de principiu faţă de conciliu. În sfârşit, trebuie subliniat că, dincolo de texte, pentru prima dată sunt obiect al rezervelor compoziţia şi funcţionarea însăşi. Unele Biserici, ca aceea de Antiohia şi în măsură mai mică aceea de Serbia, sperau că înainte sau în timpul celebrării sale conciliul putea să fie ocazia pentru a rezolva dezacordurile lor cu alte Biserici, în spiritul însuşi al sinodalităţii. Acum nu se va mai face nimic.

În faţa acestui aparent impas, nu se poate decât să se semneze termenii declaraţiei (din 6 iunie) sfântului sinod al Bisericii ortodoxe din America, declaraţie care îndeamnă să se celebreze conciliul, la care nu este invitată, tocmai din cauza multelor dificultăţi: "Provocările din timpul nostru cer mai multă reflecţie şi dezbateri teologice, nu mai puţine". În acelaşi mod, declaraţia (din 8 iunie) sinodului Bisericii din Albania subliniază cu bun-simţ: "Este clar că problemele existente sunt numeroase. Tocmai pentru acest motiv se impune celebrarea Sfântului şi marelui conciliu. Este imposibil de rezolvat toate problemele, dar măcar să se rezolve unele. Puţin este mai bine decât nimic".

Duhul de la Rusalii va răsturna aceste dificultăţi? Cuvintele patriarhului Bartolomeu în enciclica sa din 20 martie sunt mai mult decât actuale: "Marile evenimente istorice sunt conduse de mâna lui Dumnezeu [...]. Sfântul şi marele conciliu al Bisericii ortodoxe reprezintă cu adevărat un eveniment istoric şi numai în Dumnezeu ne punem reuşita sa".

(După L'Osservatore Romano, 12 iunie 2016)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.