Decret al Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor: celebrarea Sfintei Maria Magdalena ridicată la gradul de sărbătoare în Calendarul Roman General (10 iunie 2016)

Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor - Decret

Biserica, atât în Occident cât şi în Orient, a rezervat mereu o foarte mare reverenţă sfintei Maria Magdalena, prima martoră a învierii şi evanghelistă a învierii Domnului, şi a celebrat-o chiar dacă în moduri diferite.

În timpurile noastre, Biserica fiind chemată să reflecteze în mod mai profund asupra demnităţii femeii, a noii evanghelizări şi a măreţiei misterului milostivirii divine, a părut bine ca şi exemplul sfintei Maria Magdalena să fie propus mai corespunzător credincioşilor. De fapt, această femeie, cunoscută ca aceea care l-a iubit pe Cristos şi a fost foarte iubită de Cristos, numită de sfântul Grigore cel Mare "martoră a milostivirii divine" şi de sfântul Toma de Aquino "apostola apostolilor", poate să fie înţeleasă astăzi de credincioşi ca paradigmă a misiunii femeilor în Biserică.

De aceea Suveranul Pontif Francisc a stabilit că, de acum înainte, celebrarea sfintei Maria Magdalena trebuie să fie înscrisă în Calendarul Roman General cu gradul de sărbătoare în loc de comemorare, cum este acum.

Noul grad de celebrare nu comportă nicio variaţie cât priveşte ziua, în care trebuie făcută celebrarea însăşi, şi cât priveşte textele din Liturghier şi din Liturgia Orelor care trebuie adoptate, adică:

a) ziua dedicată celebrării sfintei Maria Magdalena rămâne aceeaşi, aşa cum apare în Calendarul Roman, adică 22 iulie;

b) textele care trebuie folosite la Liturghie şi la Oficiul Divin rămân aceleaşi care sunt conţinute în Liturghier şi în Liturgia Orelor din ziua indicată, cu adăugarea în Liturghier a prefeţei proprii, ataşate la acest decret. Va fi în grija Conferinţei Episcopilor să traducă textul prefeţei în limba proprie, în aşa fel încât, cu aprobarea prealabilă a Scaunului Apostolic, să poată fi folosită şi la momentul potrivit inserată în următoarea retipărire a propriului Liturghier Roman.

Acolo unde sfânta Maria Magdalena, conform dreptului particular, este celebrată în mod legitim într-o zi diferită şi cu un grad diferit, şi în viitor va fi celebrată în aceeaşi zi şi cu acelaşi grad.

În pofida oricărui lucru contrar.

Din Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, 3 iunie 2016, solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus.

Card. Robert Sarah
prefect

+ Artur Roche
secretar

***

Ataşare - Praefatio: de apostolorum apostola

Vere dignum et iustum est, aequum et salutáre, nos te, Pater omnípotens, cuius non minor est misericórdia quam potéstas, in ómnibus praedicáre per Christum Dóminum nostrum.

Qui in hortu maniféstus appáruit Maríae Magdalénae, quippe quae eum diléxerat vivéntem, in cruce víderat moriéntem, quaesíerat in sepúlcro iacéntem, ac prima adoráverat a mórtuis resurgéntem, et eam apostolátus offício coram apóstolis honorávit ut bonum novae vitae núntium ad mundi fines perveníret.

Unde et nos, Dómine, cum Angelis et Sanctis univérsis tibi confitémur, in exsultatióne dicéntes: Sanctus, Sanctus, Sanctus Dóminus Deus Sábaoth...

***

Prima martoră a învierii

De E.S. Mons. Arthur Roche

secretar al Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor

Din dorinţa expresă a Sfântului Părinte Francisc, Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor a publicat un nou decret, datat la 3 iunie 2016, solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus, cu care celebrarea sfintei Maria Magdalena, astăzi comemorare obligatorie, va fi ridicată în Calendarul General la grad de sărbătoare.

Decizia se înscrie în actualul context eclezial, care cere să se reflecteze mai profund asupra demnităţii femeii, a noii evanghelizări şi a măreţiei misterului milostivirii divine. Sfântul Ioan Paul al II-lea a fost cel care a dedicat o mare atenţie nu numai importanţei femeilor în însăşi misiunea lui Cristos şi a Bisericii, ci, cu evidenţiere specială, şi funcţiei deosebite a Mariei din Magdala ca primă martoră care l-a văzut pe Cel Înviat şi primă mesageră care a vestit apostolilor învierea Domnului (cf. Mulieris dignitatem, nr. 16). Această importanţă continuă astăzi în Biserică - manifestă asta angajarea actuală a unei noi evanghelizări - care vrea să primească, fără nicio deosebire, bărbaţi şi femeie de orice rasă, popor, limbă şi naţiune (cf. Ap 5,9), pentru a le anunţa vestea cea bună a Evangheliei lui Isus Cristos, a-i însoţi în pelerinajul lor pământesc şi a le oferi minunăţiile mântuirii lui Dumnezeu. Sfânta Maria Magdalena este un exemplu de adevărată şi autentică evanghelizatoare, adică de o evanghelistă care vesteşte mesaj central plin de bucurie al Paştelui (cf. rugăciunea zilei din 22 iulie şi noua prefaţă).

Sfântul Părinte Francisc a luat această decizie tocmai în contextul Jubileului Milostivirii pentru a semnifica relevanţa acestei femeie care a arătat o mare iubire faţă de Cristos şi a fost aşa de iubită de Cristos, după cum afirmă Raban Maurul vorbind despre ea ("dilectrix Christi et a Christo plumum dilecta") şi sfântul Anselm de Canterbury ("electa dilectrix et dilecta electrix Dei": Oratio LXXIII ad sanctam Mariam Magdalenam). Este sigur că tradiţia eclezială din Occident, mai ales după sfântul Grigore cel Mare, identifică în însăşi persoana Mariei din Magdala femeia care a vărsat parfum în casa lui Simon, fariseul, şi sora lui Lazări şi Marta. Această interpretare a continuat şi a avut influenţă în autorii ecleziastici occidentali, în arta creştină şi în textele liturgice referitoare la sfântă. Cei care au compilat Acta Sanctorum au expus pe larg problema identificării celor trei femei şi au pregătit calea pentru reforma liturgică a Calendarului Roman. Cu realizarea reformei, textele din Missale Romanum, din Liturgia Horarum şi din Maryrologium Romanum se referă la Maria din Magdala. Este sigur că Maria Magdalena a făcut parte din grupul discipolilor lui Isus, l-a urmat până la picioarele crucii şi, în grădina în care se afla mormântul, a fost "prima martoră a milostivirii divine", "testis divinae misericordiae" (Grigore cel Mare, XL Hom. in Evangelia, lib. II, Hom. 25,10). Evanghelia lui Ioan relatează că Maria Magdalena plângea pentru că nu a găsit trupul Domnului (cf. In 20,11); şi Isus a avut milă de ea făcându-se recunoscut ca Învăţător şi transformând lacrimile sale în bucuria pascală.

Profitând de această circumstanţă oportună, doresc să evidenţiez două idei inerente textelor biblice şi liturgice ale noii sărbători, care ne pot ajuta să percepem mai bine importanţa actuală a unei asemenea femei sfinte.

Pe de o parte, are cinstea de a fi "prima martoră", "prima testis", a învierii Domnului (Hymnus, Ad Laudes matutinas), prima care a văzut mormântul şi prima care a ascultat adevărul învierii sale. Cristos are o specială consideraţie şi milostivire faţă de această femeie, care manifestă iubirea sa faţă de El, căutându-l în grădină cu angoasă şi suferinţă, cu "lacrimile umilinţei", "lacrimas humilitatis", cum spune sfântul Anselm în rugăciunea citată. În această privinţă, doresc să semnalez contrastul dintre cele două femei prezente în grădina paradisului şi în grădina învierii. Prima a răspândit moartea acolo unde era viaţa; a doua a vestit Viaţa dintr-un mormânt, loc de moarte. Afirmă asta acelaşi Grigore cel Mare: "Quia in paradiso mulier viro propinavit mortem, a sepulcro mulier viris annuntiat vitam" (XL Hom. in Evangelia, lib. II, Hom. 25). În afară de asta, chiar în grădina învierii Domnul îi spune Mariei Magdalena: "Nu mă atinge". Este o invitaţie adresată nu numai Mariei, ci şi întregii Biserici, pentru a intra într-o experienţă de credinţă care depăşeşte orice abordare materialistă şi înţelegere umană a misterului divin. Are o însemnătate eclezială! Este o lecţie bună pentru fiecare discipol al lui Isus: a nu căuta siguranţe umane şi titluri lumeşti, ci credinţa în Cristos Viu şi Înviat!

Tocmai pentru că a fost martoră oculară a lui Cristos Înviat, pe de altă parte a fost şi prima care a dat mărturie despre asta în faţa apostolilor. Îndeplineşte mandatul Celui Înviat: "Mergi la fraţii mei şi spune-le... Maria Magdalena a mers ca să vestească discipolilor: «L-am văzut pe Domnul!» şi ceea ce i-a spus" (In 20,17-18). În acest mod ea devine, aşa cum s-a notat deja, evanghelistă, adică mesageră care anunţă vestea bună a învierii Domnului; sau după cum spuneau Raban Maurul şi sfântul Toma de Aquino, "apostola apostolilor", pentru că le vesteşte apostolilor ceea ce, la rândul lor, ei vor vesti întregii lumi (cf. Raban Maurul, De vita beatae Mariae Magdalenae, c. XXVII; Sfântul Toma de Aquino, In Ioannem Evangelistam Expositio, c. XX, L. III, 6). Pe bună dreptate Învăţătorul Evanghelic foloseşte acest termen aplicându-l Mariei Magdalena: ea este martoră a lui Cristos Înviat şi vesteşte mesajul învierii Domnului, ca şi ceilalţi apostoli. De aceea este corect ca şi celebrarea liturgică a acestei femei să aibă acelaşi grad de sărbătoare dat celebrării apostolilor în Calendarul Roman General şi ca să iasă în evidenţă misiunea specială a acestei femei, care este exemplu şi model pentru orice femeie în Biserică.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 34.