Scrisoare apostolică în formă de "motu proprio" a suveranului pontif Francisc

Ca o mamă iubitoare

Ca o mamă iubitoare, Biserica îi iubeşte pe toţi fiii săi, dar se îngrijeşte şi îi ocroteşte cu un afect foarte special pe cei mai mici şi lipsiţi de apărare: este vorba despre o misiune pe care însuşi Cristos o încredinţează întregii comunităţi creştine în ansamblul său. Conştientă de asta, Biserica dedică o îngrijire vigilentă ocrotirii copiilor şi adulţilor vulnerabili.

Această misiune de ocrotire şi de îngrijire revine întregii Biserici, dar ea trebuie să fie exercitată în special prin păstorii săi. De aceea, episcopii diecezani, eparhii şi cei care au responsabilitatea unei Biserici particulare, trebuie să angajeze o grijă deosebită în ocrotirea celor care sunt mai slabi între persoanele încredinţate lor.

Dreptul canonic prevede deja posibilitatea înlăturării din oficiul ecleziastic "din motive grave": asta îi priveşte şi pe episcopii diecezani, pe eparhi şi pe cei care sunt echivalaţi lor de către drept (cf. can. 193 § 1 CIC; can. 974 § 1 CCEO). Cu această scrisoare vreau să precizez că printre aceste "motive grave" este cuprinsă neglijenţa episcopilor în exercitarea funcţiei lor, îndeosebi referitor la cazurile de abuzuri sexuale săvârşite asupra minorilor şi adulţilor vulnerabili, prevăzute de motu proprio Sacramentorum sanctitatis tutela promulgată de sfântul Ioan Paul al II-lea şi îmbunătăţită de iubitul meu predecesor Benedict al XVI-lea. În aceste cazuri se va respecta următoarea procedură.

Art. 1

§ 1. Episcopul diecezan sau eparhul, sau cel care, deşi cu titlu temporar, are responsabilitatea unei Biserici particulare, sau a unei alte comunităţi de credincioşi echivalate ei conform can. 368 CIC şi can. 313 CCEO, poate să fie înlăturat legitim din funcţia sa, dacă, din neglijenţă, a dat sau a omis acte care au provocat o daună gravă altora, fie că este vorba despre persoane fizice, fie că este vorba despre o comunitate în ansamblul ei. Dauna poate să fie fizică, morală, spirituală sau patrimonială.

§ 2. Episcopul diecezan sau eparhul poate să fie înlăturat numai dacă el a greşit obiectiv în manieră foarte gravă în grija care îi este cerută de funcţia sa pastorală, chiar fără vină morală gravă din partea sa.

§ 3. În cazul în care este vorba despre abuzuri asupra minorilor sau asupra adulţilor vulnerabili, este suficient ca lipsa de atenţie să fie gravă.

§ 4. Sunt echivalaţi episcopului diecezan şi eparhului superiorii majori ai institutelor călugăreşti şi ai societăţilor de viaţă apostolică de drept pontifical.

Art. 2

§ 1. În toate cazurile în care apar indicii serioase pentru ceea ce este prevăzut de articolul precedent, Congregaţia competentă din Curia Romană poate începe o investigaţie în acest sens, informându-l pe cel interesat şi dându-i posibilitatea să prezinte documente şi mărturii.

§ 2. Episcopului îi va fi dată posibilitatea de a se apăra, lucru pe care el îl va putea face cu mijloacele prevăzute de către drept. Toate etapele investigaţiei îi vor fi comunicate şi îi va fi dată mereu posibilitatea de a-i întâlni pe superiorii congregaţiei. Această întâlnire, dacă episcopul nu ia iniţiativa, va fi propusă chiar de dicaster.

§ 3. După argumentele prezentate de episcop, congregaţia poate decide o investigaţie suplimentară.

Art. 3

§ 1. Înainte de a lua propria decizie, congregaţia va putea întâlni, în funcţie de oportunităţi, alţi episcopi sau eparhi care aparţin Conferinţei Episcopale, sau Sinodului Episcopilor Bisericii sui iuris, din care face parte episcopul sau eparhul interesat, cu scopul de a discuta despre caz.

§ 2. Congregaţia asumă determinările sale reunită în sesiune ordinară.

Articolul 4

Când se consideră oportună înlăturarea episcopului, congregaţia va stabili, pe baza circumstanţelor cazului, dacă:

1°. să dea, în cel mai scurt timp posibil, decretul de înlăturare;

2°. să-l îndemne frăţeşte pe episcop să-şi prezinte renunţarea într-un termen de 15 zile. Dacă episcopul nu dă răspunsul său în termenul prevăzut, congregaţia va putea da decretul de înlăturare.

Art. 5

Decizia congregaţiei despre care vorbesc art. 3-4 trebuie să fie supusă aprobării specifice a pontifului roman, care, înainte de a lua o decizie definitivă, va fi asistat de un corespunzător colegiu de jurişti, desemnaţi pentru acel caz.

Tot ceea ce am deliberat cu această scrisoare apostolică dată motu proprio poruncesc să fie respectat în toate părţile sale, în pofida oricărui lucru contrar, chiar dacă este vrednic de menţionare deosebită, şi stabilesc să fie publicat în comentariul oficial Acta Apostolicae Sedis şi promulgat în cotidianul L'Osservatore Romano, intrând în vigoare în ziua de 5 septembrie 2016.

Din Vatican, 4 iunie 2016

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 6.