Papa Francisc: Audienţă acordată participanţilor la Adunarea Operelor Misionare Pontificale (4 iunie 2016)

Domnule cardinal,
Veneraţi fraţi întru episcopat şi întru preoţie,
Iubiţi fraţi şi surori,

Vă spun bun-venit vouă tuturor, directori naţionali ai Operelor Misionare Pontificale şi colaboratori ai Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor. Îi mulţumesc cardinalului Fernando Filoni pentru cuvintele pe care mi le-a adresat şi vouă tuturor pentru slujirea voastră preţioasă adusă misiunii Bisericii care este aceea de a duce Evanghelia "la toată făptura" (Mc 16,15).

În acest an întâlnirea noastră are loc în centenarul întemeierii Uniunii Misionare Pontificale (PUM). Opera se inspiră din fericitul Paolo Manna, preot misionar de la Institutul Pontifical de Misiuni Externe. Susţinută de sfântul Guido Maria Conforti, ea a fost aprobată de papa Benedict al XV-lea la 31 octombrie 1916; şi după patruzeci de ani, venerabilul Pius al XII-lea a calificat-o ca "Pontificală". Prin intuiţia fericitului Paul Manna şi medierea Scaunului Apostolic, Duhul Sfânt a condus Biserica să aibă o conştiinţă tot mai mare despre propria natură misionară, dusă apoi la maturizare de Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican.

Fericitul Paolo Manna a înţeles foarte bine că a forma şi a educa la misterul Bisericii şi la vocaţia sa misionară intrinsecă este o finalitate care priveşte întregul popor al lui Dumnezeu, în varietatea stărilor de viaţă şi a slujirilor. "Dintre îndatoririle Uniunii Misionare unele sunt de natură culturală, altele de natură spirituală, altele în sfârşit sunt practice şi de organizare. Uniunea Misionară are misiunea de alumina, de a înflăcăra, de a acţiona organizându-i pe preoţi, şi prin ei pe toţi credincioşii, în vederea misiunilor". Aşa se exprima întemeietorul Uniunii Misionare Pontificale în anul 1936, într-o istorică intervenţie a sa, ţinută în timpul celui de-al doilea Congres Internaţional al Operei. Totuşi, a forma la misiune episcopi şi preoţi nu însemna a reduce Uniunea Misionară Pontificală la o realitate pur şi simplu clericală, ci a susţine ierarhia în slujirea sa adusă misionarităţii Bisericii, proprie tuturor: credincioşi şi păstori, căsătoriţi şi persoane consacrate, Biserică universală şi Biserici particulare. Realizând această slujire cu caritatea proprie lor, păstorii menţin Biserica mereu şi pretutindeni în stare de misiune, care este mereu în ultimă analiză lucrare a lui Dumnezeu şi la care sunt părtaşi, graţie Botezului, Mirului şi Euharistiei, toţi credincioşii.

Iubiţi directori naţionali ai Operelor Misionare Pontificale, misiunea face Biserica şi o menţine fidelă faţă de voinţa mântuitoare a lui Dumnezeu. Pentru aceasta, deşi fiind important ca să vă preocupaţi de adunarea şi de împărţirea ajutoarelor economice pe care cu grijă le administraţi în favoarea atâtor Biserici şi atâtor creştini nevoiaşi, slujire pentru care vă mulţumesc, vă îndemn să nu vă limitaţi numai la acest aspect. Este nevoie de "mistică". Trebuie să creştem în pasiune evanghelizatoare. Mie îmi este frică - vă mărturisesc - că lucrarea voastră rămâne foarte organizatoare, perfect organizatoare, dar fără pasiune. Asta o poate face şi o ONG (organizaţie non-guvernamentală), dar voi nu sunteţi o ONG! Uniunea voastră fără pasiune nu foloseşte; fără "mistică" nu foloseşte. Şi dacă trebuie să jertfim ceva, să jertfim organizarea, să mergem înainte cu mistica sfinţilor. Astăzi, Uniunea voastră misionară are nevoie de asta: mistica sfinţilor şi a martirilor. Şi aceasta este lucrarea generoasă de formare permanentă la misiune pe care trebuie s-o faceţi; care nu este numai un curs intelectual, ci inserat în acest val de pasiune misionară, de mărturia martirică. Bisericile întemeiate recent, ajutate de voi pentru formarea misionară permanentă, vor putea transmite Bisericilor întemeiate în vechime, uneori împovărate de istoria lor şi un pic obosite, ardoarea credinţei tinere, mărturia speranţei creştine, susţinută de curajul admirabil al martiriului. Vă încurajez să slujiţi cu mare iubire Bisericile care, graţie martirilor, ne mărturisesc cum Evanghelia ne face părtaşi de viaţa lui Dumnezeu şi fac asta din atracţie şi nu din prozelitism.

În acest An Sfânt al Milostivirii, ardoarea misionară care îl consuma pe fericitul Paolo Manna, şi din care a provenit Uniunea Misionară Pontificală, să continue şi astăzi să facă să ardă, să pasioneze, să se reînnoiască, să se regândească şi să se reformeze slujirea pe care această Operă este chemată s-o ofere întregii Biserici. Uniunea voastră trebuie să fie aceeaşi anul viitor ca şi anul acesta: trebuie să se schimbe în această direcţie, trebuie să se convertească prin această pasiune misionară. În timp ce îi mulţumim Domnului pentru cei o sută de ani ai Operei, doresc ca pasiunea pentru Dumnezeu şi pentru misiunea Bisericii să ducă Uniunea Pontificală Misionară să se regândească şi în docilitatea faţă de Duhul Sfânt, în vederea unei reforme adecvate a modalităţilor sale - reformă adecvată, adică reformă şi convertire - realizatoare şi de o reînnoire autentică pentru binele formării permanente la misiunea tuturor Bisericilor. Fecioarei Maria, Regina misiunilor, sfinţilor Petru şi Paul, sfântului Guido Maria Conforti şi fericitului Paolo Manna încredinţăm cu recunoştinţă slujirea voastră. Vă binecuvântez din inimă şi vă cer cu rugăminte să vă rugaţi pentru mine, pentru ca să nu alunec în "liniştea fericită"; pentru ca să am şi eu ardoare misionară pentru a merge înainte.

Şi vă invit să ne rugăm împreună Angelus.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 9.