Iaşi: Încheierea primului an de activitate a grupului de laici guanellieni cooperatori

Grupul laicilor guanelieni cooperatori a luat fiinţă în România anul trecut, la 22 mai 2015, din dorinţa celor două congregaţii guanelliene, Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenţe şi Slujitorii Carităţii, de a aduna în jurul lor, după exemplul fondatorului lor, sfântul Alois Guanella, laicii care colaborează cu opera lor în diferite moduri, pentru a le oferi o formare potrivită care să le dea posibilitatea de a-l cunoaşte mai bine pe fondator, spiritul şi carisma lui, pentru a le putea trăi la rândul lor în viaţa zilnică. Pr. Alphonse Bakthis Walagan, SDC, şi sr. Victoria Pop, FSMP, se ocupă în mod direct de aceşti laici, care sunt organizaţi încă de la înfiinţare, în trei grupuri: Iaşi, Sagna şi Şcheia.

Pentru a marca în mod special încheierea sau, mai bine zis, sărbătorirea primului an de activitate a grupului guanellienilor cooperatori din Iaşi, ne-am întâlnit dis-de-dimineaţă, sâmbătă, 25 iunie 2016, la Casa Providenţei din Iaşi. Pr. Bakthis ne-a întâmpinat cu un cuvânt de salut şi de mulţumire, iar după ce am vizionat un filmuleţ cu pozele de la întâlnirile precedente, ne-am îndreptat cu interes şi curiozitate înspre Mănăstirea Hadâmbu. Am ales acest loc minunat, deoarece cunoaştem călugării locului de mult timp şi, precum de fiecare dată ne-au primit cu bucurie, am dorit ca toţi membrii grupului nostru, îndeosebi cei de confesiune ortodoxă, să se bucure de această primire şi să guste minunăţiile unui loc sfânt.

Peisajul din zona Hadâmbu ne-a introdus într-o atmosferă de linişte şi pace, iar călugării ortodocşi ne-au primit cu bucurie şi mare deschidere. După ce am vizitat întreg complexul (mănăstirea veche, capela "Sfântul Ioan Botezătorul", biserica nouă etc.) ne-am retras pentru a servi câte ceva răcoritor, oferit de călugări.

Pr. Iosif Dorcu, răspunzând invitaţiei organizatorilor, ne-a vorbit despre Anul Milostivirii şi ne-a explicat parabola fiului risipitor şi cea a samariteanului milostiv. Astfel am înţeles sintonia perfectă cu spiritul părintelui Alois Guanella care a fost, putem spune pe drept, profet al milostivirii.

În câteva cuvinte ne-am reamintit paşii pe care i-am făcut împreună de-a lungul acestui prim şi unic an, începând cu 22 mai 2015, când pr. Ciro Atanasio, SDC, ne-a vorbit despre vocaţia, identitatea, formarea şi contextul în care este chemat să trăiască spiritul guanellian un cooperator până la 27 mai 2016, când am prezentat carisma şi spiritul sfântului Alois Guanella. Sr. Michella Carozzino, FSMP, ne-a vorbit la 12 iunie 2015 despre ceea ce pr. Guanella cerea laicilor care îl înconjurau, şi anume, să iubească cu inima lui Cristos, în septembrie am redescoperit adevărata devoţiune către Maria, în octombrie pr. Francisc Bernardin, SDC, ne-a prezentat pilonii principali ai spiritualităţii guanelliene cuprinşi în cărticica "Speră în Dumnezeu şi trăieşte fericită". În luna noiembrie 2015 trei dintre viitoarele cooperatoare au fost în pelerinaj la Roma cu prilejul încheierii anului centenar de la moartea fondatorului, iar la 27 noiembrie 2015, la Sagna, după ce pr. Iacob Stolnicu, parohul locului, ne-a vorbit despre Providenţa Divină, au împărtăşit tuturor minunata experienţă. La 19 decembrie 2015, fiecare grup ai cooperatorilior guanellieni, respectiv din Sagna, Iaşi şi Şcheia, a sărbătorit ziua de naştere a fondatorului, iar în luna ianuarie 2016 am vorbit despre "laicul în Biserică". La 26 februarie 2016 am făcut prima zi de formare, moment istoric, iar în luna martie am trecut împreună prin Poarta Sfântă şi am vizitat memorialul episcopului Anton Durcovici de la catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi. La 24 aprilie am participat la sărbătoarea fericitei Clara la Şcheia, iar la 22 mai la profesiunea călugărească perpetuă a sorei Monica Pascaru la Sagna.

Am primit o imagine cu privirea pătrunzătoare a fondatorului care ne cunoaşte şi ne doreşte printre ai săi.

După acest moment de formare, pr. Nicodim Gheorghiţă, stareţul mănăstirii ortodoxe de la Hadâmbu, ne-a însoţit în parcul mănăstirii unde am contemplat darul minunat al naturii şi al creaţiei.

Ne-am întors la casele noastre, viitori cooperatori guanellieni, organizatori şi invitaţi, cu mare mulţumire în suflet, cu bucuria unei zile bogate şi binecuvântate şi mai ales cu dorinţa aprinsă de a trăi în viaţa zilnică iubirea milostivă a Tatălui, iubire prin care pr. Guanella a sfinţit locurile prin care a trecut.

Mulţumim pr. Nicodim şi călugărilor care ne-a primit cu mare deschidere şi bucurie şi mulţumim pr. Iosif Dorcu care a fost prezent de mai multe ori în mijlocul nostru. Mai ales, mulţumim laicilor care cu o deosebită dorinţă de bine au ales să se aproprie mai mult, într-un fel sau altul, de familia guanelliană.

Iată doar câteva impresii, bogate, minunate, unice:

"A fost încă o dată o demonstraţie că omul sfinţeşte locul şi numai împreună putem fi fericiţi. Am fost prezentă cu trupul şi sufletul şi milostivirea lui Dumnezeu este minunată." (Corina Veisa)

"M-am confruntat mereu cu pragmatismul, ca mod de viaţă şi trăire, fie prin educaţie, fie prin formaţia profesională, dar şi prin «vremurile» trăite. Deşi cam târziu pentru vârsta mea, pot spune că acum mă bucur să trăiesc şi să înţeleg că nu numai partea practică, ceea ce este util şi avantajos e un criteriu al adevărului. Mă bucur să înţeleg că sfinţenia, caritatea şi consacrarea vieţii unei idei, unui scop umanitar sunt criterii ale aceluiaşi adevăr... Acestea se îmbină şi se completează extraordinar în cuvintele fondatorului Congregaţiei «Fiicele Sfintei Maria a Divinei Providenţe», sfântul Alois Guanella: «Pâine şi Paradis", e adevărul sub cele două criterii... Mă bucur să fi înţeles de ce fondatorul a fost numit «Il grande Signore della Carità", pentru că am simţit sfinţenia aproape de mine prin însăşi opera lui Don Guanella, case răspândite pe toate continentele pentru bătrâni, orfani sau pentru persoane cu dizabilităţi, e partea materială, practică a sfinţeniei sale. Revenind la închiderea anului pentru colaboratorii laici la opera lui Don Guanella, întâlnirea grupului nostru cu călugării Mănăstirii Hadâmbu, completează într-o oarecare măsură şi dintr-un alt unghi de vedere, criteriile adevărului. Întâlnirea noastră, prin diversitatea grupului, cu oameni diferiţi, confesiuni şi vârste diferite, profesii diverse, dar cel mai evident lucru întâlnirea dintre preoţii catolici şi ortodocşi, a însemnat un pas spre înţelegere, spre comuniune şi misiune comună, un pas mic, dar important spre toleranţă şi diversitate religioasă, spre ajutorare şi implicare, deşi noi, laicii cooperatori, nu ne-am demonstrat suficient eficienţa sau implicarea. Primirea grupului de către părintele stareţ Nicodim, împreună cu explicaţiile detaliate asupra istoriei mănăstirii însoţite de povestiri ale călugărului ghid, cuvântul de învăţătură al părintelui Dorcu, despre milostivire, susţinut cu parabole elocvente, toate acestea cred că au fost sub ocrotirea Maicii Domnului. Cele trei icoane făcătoare de minuni din mănăstirea Hadâmbu au făcut minuni şi pentru grupul nostru. Gândul meu se regăseşte cumva şi în cuvintele sfântului Alois Guanella, deşi acestea au fost spuse în alt context, dar pot fi înţelese că definind şi întâlnirea noastră chiar în sens pragmatic. Sfinţii se întâlnesc şi astăzi şi îşi deschid sufletul în convorbiri sfinte. De unde rezultă că în adunările înţelepţilor se înfăptuieşte mântuirea." (Veronica Panait)

"Cât de mare şi de bun este Dumnezeul nostru că m-a făcut să-l cunosc mai bine pe părintele Guanella, că l-a trimis în mijlocul nostru pe pr. Bakthis care împreună cu sr. Victoria la încheierea unui an de colaborare ca şi cooperatori ne-au dus să vizităm mănăstirea Hadâmbu care este un loc minunat, un colţ de rai făcut de mâna omului." (Georgeta Tiba)

"Sâmbătă am cules roadele unui an plin de evenimente prin care cu paşi mici devin un copil al Părintelui Guanella. E frumos cum devenim o familie frumoasă! Sper să fiu la înălţimea acestui sfânt. Privirea lui de tată să mă călăuzească pe acest drum, abia încep să merg ca un copil care tocmai a împlinit un anişor. Cuvântul cheie al acestui an de copil este subito la chemarea Tatălui şi sub privirea sfântului Alois. Atmosfera mănăstirii de la Hadâmbu ... acolo pe deal m-am întâlnit cu Mama noastră cerească, cu privirea sfântului Alois, împreună cu cuvintele pr. Dorcu şi ale sr. Victoria şi prin prezenţa pr. Bakthis m-am simţit un copil mic, apoi animalele, leagănul de pe lac, lacul cu lebede au fost completate de persoanele din grup şi de mărturia de viaţă a pr. Nicodim" (Marta Bejan)

Sr. Victoria Pop, FSMP

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 25 iunie: Iaşi: Încheierea primului an de activitate a grupului de laici guanellieni cooperatori. Foto: Ovidiu V. Bişog

lecturi: 28.