Editura "Sapientia": Magnificat. Colecţie de cântece bisericeşti

Editura "Sapientia" anunţă apariţia cărţii de cântece Magnificat. Colecţie de cântece bisericeşti, editată de Oficiul pentru Muzică Sacră şi Cânt Bisericesc al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, în colaborare cu Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti. Cartea apare în colecţia "Muzică bisericească", formatul 14x20 cm, are 716 pagini, este tipărită în două culori, roşu şi negru, şi este legată cu coperţi tari.

Redăm în continuare "Prefaţa" semnată de PS Petru Gherghel şi "Nota asupra ediţiei" semnată de pr. Pavel Chelaru, în numele Comisie Diecezane de Muzică Sacră.

*

Prefaţă

Cântaţi-i Domnului, toate popoarele! (cf. Ps 96,1-3)

Cu aceste cuvinte ale psalmistului, întâmpin şi salut cu mare bucurie şi satisfacţie apariţia colecţiei de cântece bisericeşti Magnificat, opera unui efort îndelungat depus de Comisia de muzică a Episcopiei de Iaşi, în colaborare cu Arhiepiscopia de Bucureşti. Ea vine să încoroneze o lungă şi impresionantă strădanie de a valoriza bogata şi variata moştenire lăsată de înaintaşii noştri, care au ţinut să-şi exprime credinţa şi încrederea lor în Dumnezeu printr-o linie melodică adaptată poporului nostru simplu, dar profund credincios, manifestând astfel în mii de forme trăirea şi speranţele sufletului, dar şi bucuria plină de încredere a inimii neamului nostru.

Cântarea în general este modalitatea cea mai frumoasă de a-l preamări pe Creator, pentru a-i mulţumi şi pentru a-i aduce laudă. Iar cântul liturgic este forma cea mai plăcută şi veşmântul frumos al rugăciunii. De fapt, muzica şi cântarea însoţesc necontenit viaţa şi trăirea fiinţelor din Univers. Întreaga fire tresaltă de bucurie şi freamătă într-un mod minunat, în mii şi mii de forme, exprimându-şi bucuria existenţei şi a vieţii. Toate vieţuitoarele au cântul şi modul lor de a mulţumi pentru darurile primite şi de a-i aduce laudă Celui care le-a creat. Glasul tainic al naturii şi vocea atâtor fiinţe necuvântătoare răsună neîncetat, chiar dacă unii nu sunt atenţi la mesajul lor atât de variat. Toţi şi toate freamătă şi cântă, împlinindu-şi menirea.

Este minunat că putem descoperi acest adevăr la tot pasul, căci el ne invită să ascultăm minunatele cântări şi concerte ale naturii din jurul nostru. Avem ce asculta şi avem ce învăţa! Însuşi psalmistul, contemplând acest adevăr, exclamă: "Toată făptura să-l laude pe Domnul!" (cf. Ps 148).

Dacă aşa stau lucrurile cu fiinţele necuvântătoare, ne întrebăm cum este cu omul? Omul, capodopera lui Dumnezeu, este înzestrat cu atâtea daruri: inteligenţă şi voinţă, capacitate de a gândi şi de a reflecta, cu darul vorbirii şi al comunicării, dar mai ales cu talentul de a cânta. Cum îi aduce el laudă Creatorului său? Cum se manifestă şi cum se exprimă faţă de Cel care l-a îmbogăţit cu atâtea daruri şi talente? Cum se foloseşte de ele? Cum ştie să le împărtăşească celor din jur? Dar mai ales cum se raportează faţă de marele şi veşnicul Binefăcător? Cum îi manifestă durerile, temerile, bucuriile, speranţele şi mulţumirile pe care le trăieşte?

Colecţia de cântece Magnificat pe care o avem în faţă vrea şi poate să fie un răspuns la aceste întrebări legitime, căci ea prezintă în paginile ei un argument convingător al bogăţiei artistice care provine din credinţă şi din iubirea faţă de tot ce este frumos şi înălţător şi un mod cât se poate de reuşit de a exprima sentimentele sufleteşti ale celui credincios în faţa lui Dumnezeu.

Aceste cântări, selectate şi verificate cu migală şi viu interes şi adunate în noua colecţie de cântece bisericeşti a Bisericii noastre locale, reprezintă un prinos de credinţă şi iubire al atâtor persoane talentate şi inspirate din istoria poporului nostru credincios, doritor să înfrumuseţeze celebrările liturgice. Trebuie să fim mândri de cei din trecut ca şi de cei din timpurile noastre, care, rând pe rând, au ştiut să adauge noi cântări şi noi imnuri în tezaurul cântărilor liturgice şi religioase. Constatăm că repertoriul cântecelor şi al rugăciunilor s-a lărgit din ce în ce mai mult, bucurându-ne astăzi de o mulţime de cântări şi rugăciuni pline de suflet şi de inspiraţie cerească.

Parcurgând paginile acestei colecţii, descoperim cu bucurie cum cântările religioase devin rugăciuni vii, pline de farmec, care se transformă în cel mai plăcut şi mişcător imn de preamărire înălţat lui Dumnezeu, exprimând în mod plenar sentimentul de mulţumire şi de recunoştinţă al unui popor credincios, plin de frumuseţea sufletească a iubirii pe care o poate arăta şi exprima un om, mai ales un om care crede şi se simte obligat să dea glas bucuriei şi recunoştinţei.

Îi felicit pe toţi cei care, dând glas talentului lor pentru versuri şi melodii, au îmbogăţit acest repertoriu al cântărilor noastre bisericeşti. Exprim îndeosebi, în numele tuturor beneficiarilor acestei munci sârguincioase, un gând de aleasă preţuire faţă de cei care s-au implicat cu zel pentru această operă şi îi felicit cu satisfacţie pe toţi membrii Comisiei de muzică bisericească instituită de noi, care s-au ostenit ani întregi să adune, să verifice şi să perfecţioneze liniile melodice şi textele tuturor cântărilor prezente în repertoriul bogat al moştenirii primite, punându-le la îndemâna comunităţilor noastre catolice.

Acelora care vor primi acest dar spiritual şi cultural al credinţei şi Bisericii noastre locale le doresc alese bucurii sufleteşti. Autorilor şi editorilor acestei colecţii le împart arhiereasca noastră binecuvântare, cu dorinţa "ca toţi să fie una" în lauda adusă lui Dumnezeu cel întreit, întru cinstirea Maicii sfinte şi a tuturor sfinţilor noştri protectori. Tuturor, un îndemn la bucurie şi cântare: Iubilate Deo! Lăudaţi-l pe Domnul, toate popoarele; cântaţi-i Domnului cu bucurie!

Iaşi, 22 noiembrie 2015,
în comemorarea sfintei Cecilia

Petru Gherghel
episcop de Iaşi

*

Notă asupra ediţiei

În Dieceza Romano-Catolică de Iaşi, dorinţa de a pune în mâinile credincioşilor o colecţie de cântece bisericeşti, care să exprime credinţa şi viaţa lor creştină, se pierde în negura vremurilor. Tradiţia orală şi câteva documente scrise ne vorbesc de încercări sporadice ale unor preoţi şi credincioşi laici talentaţi, care au tradus, au compus şi au cules cântece care să fie folosite în cadrul liturgiei.

O contribuţie importantă la dezvoltarea cântului bisericesc pe teritoriul Diecezei de Iaşi a venit din partea Seminarului Diecezan din Iaşi (1886) şi a celui Franciscan din Hălăuceşti (1898), precum şi din partea Şcolii de Dascăli sau de Cântăreţi Bisericeşti (1898).

Până la instaurarea regimului comunist, în Dieceza de Iaşi au fost publicate mai multe colecţii de cântece bisericeşti, mai mari sau mai mici, cu note sau fără note. Cele mai folosite au fost Cântăreţul catolic (Săbăoani, 1934) şi Lăudaţi pe Domnul (Bucureşti, 1935).

După reforma liturgică a Conciliului al II-lea din Vatican, cântul sacru a cunoscut un nou suflu. În acest timp sunt puse în circulaţie numeroase cântece autohtone, dar şi multe cântece traduse din repertoriul italian, francez, german sau chiar polonez şi unguresc. Printre cei care şi-au pus talentul în slujba cântului sacru prin compoziţii se numără pr. Constantin Hausner, pr. Iosif Andrici, pr. Ioan Simon, pr. Ioan Ciuraru, pr. Ioan Tamaş, pr. Ştefan Vacaru, pr. Pavel Balint, pr. Marian Fechetă, pr. Iosif Păuleţ, pr. Iosif Enăşoae, pr. Lucian Farcaş, pr. Laurenţiu Antoci, pr. Pavel Chelaru, pr. Florin Spatariu, pr. Dominic Soare, pr. Eduard Soare, dl. Ştefan Bejan şi mulţi alţii.

O muncă titanică şi cu adevărat de pionierat a fost făcută de Comisia muzicală instituită de autorităţile bisericeşti în anul 1975. Această comisie era compusă din: pr. Constantin Hausner, pr. Iosif Simon OFMConv., pr. Iosif Gherghel, pr. Ioan Simon şi pr. Ioan Ciuraru. Misiunea comisiei nu era uşoară, deoarece trebuia să selecteze din peste 1.500 de cântece pe acelea care să fie adaptate spiritului liturgic şi să favorizeze participarea activă a credincioşilor la celebrările liturgice. Cântecele selectate au fost structurate în două volume, intitulate Cântaţi Domnului. Primul volum, publicat în 1983, cuprindea trei părţi: Persoanele divine, Sfânta Liturghie şi Sacramentele. Volumul al II-lea, apărut ulterior, avea tot trei părţi: Timpurile liturgice, Sanctoralul şi Diverse. În vederea tipăririi, toate aceste cântece au fost scrise pe matriţe de preoţii Iosif Păuleţ şi Iosif Martin, dar au fost şi imprimate pe bandă magnetică, cu ajutorul unui grup de 10 seminarişti de la Iaşi.

Introducerea Liturghiilor pentru copii şi tineri în comunităţile catolice din dieceză a determinat şi apariţia muzicii bisericeşti adapate acestor grupuri şi acompanierea ei cu instrumente de suflat, coarde şi percuţie. Tonul pentru acest nou stil de muzică a fost dat de Seminarul din Iaşi, începând cu anul 1979. Întrucât în acel timp lipseau colecţiile de cântece cu note, seminariştii îşi făceau propriile colecţii, scriind de mână sute de cântece cu note. Aceste colecţii mai există şi azi în bibliotecile personale ale unor preoţi.

După retragerea domnului profesor Iosif Bişoc (1984) şi a succesorului său, pr. Pavel Balint (1987), de la catedra de muzică bisericească a Seminarului din Iaşi, munca de formare muzicală a seminariştilor şi de pregătire a dascălilor a fost preluată de pr. Pavel Chelaru. Sub coordonarea sa şi susţinut de un grup inimos de seminarişti, a fost publicată "Colecţia de cântece a Seminarului", în două volume, pentru cântarea liturgică, monodică şi polifonică, a seminariştilor. Ulterior, aceste două volume au fost revizuite de domnul profesor Mihai Bişoc, ajutat de pr. Iosif Răchiteanu şi de câţiva seminarişti, şi publicate într-o nouă colecţie de cântece pentru seminarişti, intitulată Cantate Domino (2001). Această colecţie, reeditată în mai multe rânduri, revizuită, îmbunătăţită şi adăugită, deşi fusese intenţionată doar pentru corul Seminarului, a fost distribuită şi în comunităţile catolice din ţară.

Perspectiva muzicii sacre şi a cântului bisericesc în Dieceza de Iaşi a cunoscut o nouă abordare, în special după anul 2000, după ce mai mulţi preoţi au avut posibilitatea să studieze la instituţii specializate din ţară şi din străinătate. Aprofundarea documentelor bisericeşti în domeniu, dorinţa de a conforma cântul sacru la exigenţele liturgiei, simţul artistic dezvoltat în urma contactului direct cu patrimoniul muzicii gregoriene, dar şi cu cântul polifonic apusean şi universal, au adus în Dieceza noastră un suflu nou şi o nouă dorinţă de a realiza o colecţie de cântece bisericeşti adaptată acestor noi perspective.

Pentru atingerea acestui obiectiv, episcopul Diecezei de Iaşi, PS Petru Gherghel, prin Decretul episcopal nr. 1969, din data de 1 septembrie 2012, a numit o comisie muzicală formată din: pr. Pavel Chelaru (coord.), pr. Ciprian Antălucă, pr. Pavel Balint, pr. Eugen Budău, pr. Cristian Dumea OFMConv., pr. Iulian Faraoanu, pr. Lucian Farcaş, pr. Cristinel Fodor, pr. Daniel Iacobuţ, pr. Cristian Ignat, pr. Ştefan Lupu, pr. Iosif Păuleţ, pr. Dominic Soare, pr. Eduard Soare, pr. Florin Spatariu, pr. Ştefan Vacaru.

După întrunirea de constituire, sub preşedinţia episcopului diecezan, PS Petru Gherghel, şi a episcopului auxiliar, PS Aurel Percă, comisia şi-a fixat şedinţele de lucru, câte 3-4 pe an, prima fiind în data de 18 decembrie 2012.

Încă de la prima întâlnire, membrii comisiei s-au exprimat în favoarea unor criterii generale de lucru. Ele au avut în vedere structura prezentei ediţii, documentele Bisericii referitoare la muzica liturgică, relaţia dintre text şi melodie, necesitatea îmbogăţirii repertoriului deja existent şi eventualele schimbări survenite de-a lungul timpului în calendarul liturgic (de exemplu, introducerea în calendarul general sau local a unor noi sfinţi, fericiţi). Numeroasele încercări de a scrie muzică pentru liturgie, uneori fără suportul unei pregătiri adecvate din punct de vedere artistic şi liturgic, dar animate de dorinţa sinceră de a fi de folos în cult, au permis membrilor comisiei să individualizeze anumite caracteristici, absolut necesare, pe care trebuie să le aibă acest repertoriu al cântărilor pentru popor în limba română.

Odată cu introducerea celebrării liturgiei în limba poporului, chestiunea text-melodie s-a dovedit a fi una de maximă importanţă, şi aceasta, pe de o parte, datorită dorinţei Conciliului, care s-a pronunţat în favoarea unei participări cât mai active şi mai conştiente a credincioşilor la celebrarea liturgică (cf. Sacrosanctum Concilium 21) şi, pe de altă parte, datorită faptului că muzica liturgică a împlinit întotdeauna rolul de amplificator sonor al textului sacru. Din ceea ce se spune în cântece şi de calitatea lor muzicală depind expresia credinţei Bisericii, claritatea structurii celebrării, imaginea globală a celebrării văzută ca un eveniment eclezial şi, nu în ultimul rând, caracterul pedagogic al anului liturgic.

Conştienţi de faptul că, în evaluarea unui cântec, trebuie ţinut cont de factori cu caracter ştiinţific, estetic, stilistic, cultural şi ambiental, membrii comisiei au precizat câteva criterii textuale şi melodice pe care să le urmărească în selectarea cântecelor.

Criteriile textuale au fost următoarele:

1) textele folosite în muzica liturgică "să fie conforme cu doctrina catolică, de preferat, preluate din Sfânta Scriptură şi din izvoarele liturgice" (Sacrosanctum Concilium 121). Motivul e dat de faptul că liturgia creştină este actualizarea misterului de mântuire al lui Cristos şi, în acelaşi timp, constituie expresia credinţei Bisericii care se asociază cu el. Prin urmare, această credinţă presupune formulări corecte, fără a exclude însă aportul poeziei;

2) textele folosite în cântece trebuie să trezească atitudini spirituale care aparţin de drept adunării liturgice: rugăciune, meditaţie, bucurie, speranţă etc. De aceea, ele trebuie să fie potrivite cu celebrările în care sunt folosite, cu structura şi contextul liturgic. Pentru aceasta, au fost evitate textele de inspiraţie subiectivă, excesiv sentimentale, nepotrivite pentru celebrarea liturgică;

3) textele cântărilor trebuie să aibă un caracter funcţional. În liturgie nu se cântă doar pentru a face mai frumoasă celebrarea, ci pentru că există elemente care, prin natura şi finalitatea lor, fac din cântare o parte integrantă a celebrării, cu momente care îi aparţin de drept;

4) au fost preferate textele în care ritmul literar corespunde cu ritmul muzical (de exemplu, silabe tonice pe timpi muzicali accentuaţi), în acea împletire care asigură o mai mare inteligibilitate a textului şi facilitează învăţarea cântecului;

5) în trecut, a existat aşa-numita misă monomelodică, în care părţile misei erau cântate pe aceeaşi melodie. De asemenea, a existat practica de a compune mai multe texte pe aceeaşi melodie (de exemplu: "Creştin sunt din leagăn" şi "Mărire s-aducem"). În prezenta ediţie, s-a preferat păstrarea unui singur text pentru o melodie, pe de o parte, ca un criteriu de identificare şi, pe de altă parte, pentru îmbogăţirea repertoriului muzical autohton;

6) un aspect important de care s-a ţinut cont a fost cel legat de adaptarea unor texte care au fost preluate din tradiţiile liturgice străine, în sensul unei mai mari conformităţi cu originalul. În munca de traducere şi (implicit) de adaptare s-a ţinut cont de ambientul din care a fost preluat textul unei melodii, timpul liturgic sau celebrarea pentru care a fost scris în limba originală. Astfel, el a fost introdus, în aceleaşi condiţii, în actuala colecţie;

7) atât cât a fost posibil, s-a păstrat în actuala ediţie un fond arhaic al limbii române, anumite cuvinte a căror frecvenţă de folosire este destul de redusă astăzi, dar care sunt o mărturie a unor registre şi stiluri funcţionale ale limbii române din trecut. Acolo unde astfel de termeni arhaici îngreunau înţelesul textului, s-a preferat înlocuirea lor cu termenii actuali.

Criteriile melodice au fost următoarele:

1) au avut întâietate melodiile originale româneşti, specifice ambientului creştin catolic, care constituie fondul muzical autohton. Nu au fost introduse melodiile care provin din alte tradiţii muzicale creştine sau necreştine;

2) creaţiile melodice au fost analizate după următoarele aspecte: validitatea teologică a textului; la cântecele care prezintă schema "strofă-refren", acesta din urmă să fie uşor de redat şi de executat; cantabilitatea şi pertinenţa rituală; evitarea intervalelor disonante care îngreunează execuţia; atenţie la distanţa dintre termenul acut şi termenul grav al compoziţiei; evitarea diviziunilor ritmice prea mici sau prea mari; folosirea privilegiată a secvenţei muzicale, în funcţie de structura armonică a cântecului; simetrie în alcătuirea frazelor şi a semifrazelor muzicale; desfăşurare logică a discursului muzical; ca şi în cazul textelor, ritmul melodic trebuie să corespundă ritmului literar; rigoare ştiinţifică în ceea ce priveşte scriitura muzicală;

3) melodia să fie în slujba textului, nu invers. Astfel, a fost considerat necesar ca melodiile să corespundă cu natura liturgică a textului. Nu tot ce se cântă într-o celebrare liturgică poate fi considerat un cântec (de exemplu, aclamaţiile sau recitativele). Melodia asigură o slujire faţă de text, pe care îl evocă, îl face mai sonor, mai inteligibil şi mai uşor de asimilat;

4) întrucât "Biserica recunoaşte cântul gregorian ca fiind propriu liturgiei romane: de aceea, în acţiunile liturgice, în condiţii egale, să i se rezerve locul principal" (Sacrosanctum Concilium 116), în prezenta ediţie a fost adăugat un fond de cântări gregoriene care fac parte din patrimoniul multisecular al Bisericii Romane şi care sunt de referinţă din punct de vedere al compoziţiei muzicale (cf. Musicam Sacram 56). Aceste cântări gregoriene au fost propuse în varianta textuală originală, în limba latină;

5) cât priveşte melodiile preluate din alte ambiente liturgice, comisia a avut în vedere, ca şi în cazul textelor, păstrarea locului original al melodiei;

6) pentru a fi evitate confuzii la nivelul memoriei sonore comune, au fost omise din actuala ediţie melodiile care, la origine, nu au fost scrise pentru celebrări liturgice (de exemplu, "Nu mai sunt cuvinte");

7) ţinând cont de faptul că, în cadrul liturgiei, muzica este un munus ministeriale, mereu în slujba ritului celebrat, au fost analizate durata unor melodii şi elasticitatea cu care un cântec poate fi adaptat exigenţelor unui rit concret.

Cântecele selectate după aceste criterii au fost aşezate în colecţia Magnificat urmărind structura anului liturgic (I. Timpul Adventului; II. Timpul Crăciunului; III. Timpul Postului Mare; IV. Timpul Paştelui; V. Solemnităţile din Timpul de peste an), ordinea sacramentelor şi sacramentaliilor (VI), sfinţii (VII), diverse (VIII) şi cântece în limba latină (IX).

Evident, plecând de la aceste criterii, în colecţia de faţă nu au putut fi introduse toate cântecele cunoscute şi folosite în diferitele comunităţi ale Bisericii noastre locale. Intenţia comisiei a fost aceea de a realiza o colecţie funcţională, care să poată fi utilizată în toate comunităţile catolice din ţară, pentru a spori coeziunea dintre ele. Multe cântece, care respectă criteriile textuale şi melodice stabilite, au fost înregistrate într-un "tezaur" al cântecelor bisericeşti şi vor putea fi folosite în funcţie de necesităţi şi de specificul local.

După trei ani de muncă asiduă, suntem în măsură să oferim acum credincioşilor catolici şi păstorilor lor o colecţie de cântece bisericeşti, care să-i ajute la celebrările liturgice, pentru o participare cât mai demnă şi rodnică la tainele mântuirii aduse de Cristos. Le mulţumim tuturor acelora care ne-au ajutat în adunarea, scrierea şi editarea cântecelor. De-a lungul anilor, au fost mulţi cei care şi-au oferit cu generozitate ajutorul la realizarea acestei colecţii de cântece bisericeşti. Bunul Dumnezeu, care cunoaşte inimile, să-i răsplătească pe fiecare în parte cu iubirea sa!

Biserica noastră locală, asemenea Mariei şi împreună cu ea, înalţă cu bucurie şi recunoştinţă imnul "Magnificat", "Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul", pentru că Domnul a privit la condiţia noastră umilă, de pelerini pe acest pământ, şi ne-a deschis calea unirii cu el, prin Isus Cristos, în Duhul Sfânt.

În numele Comisiei Diecezane de Muzică Sacră

Pr. Pavel Chelaru

* * *

Volumul de cântece poate fi procurat de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 50 lei. Pentru comenzile colective mai mari de 20 de exemplare adresate direct Editurii Sapientia se fac reduceri de 30 %.

* * *

Magnificat. Colecţie de cântece bisericeşti,
Ed. "Sapientia", 2015, ISBN 978-973-8980-97-6, 14x20 cm, 716 p., 50 lei

* * *

Această carte, în limita stocului disponibil, poate fi procurată prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):

Din Librăria "Presa Bună":

• prin poştă: Librăria "Presa Bună", Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi
• prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
• prin e-mail: libraria@ercis.ro
• prin Internet: www.ercis.ro/libraria

* * *

Vă invităm să accesaţi pagina "Noutăţi editoriale" pe www.ercis.ro

lecturi: 124.