Papa Francisc: Angelus (26 decembrie 2015)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Celebrăm astăzi sărbătoarea sfântului Ştefan. Amintirea primului martir urmează imediat după solemnitatea Naşterii Domnului. Ieri am contemplat iubirea milostivă a lui Dumnezeu, care s-a făcut trup pentru noi; astăzi vedem răspunsul coerent al discipolului lui Isus, care îşi dă viaţa. Ieri s-a născut pe pământ Mântuitorul; astăzi se naşte pentru cer martorul său fidel. Ieri ca şi astăzi, apare întunericul refuzului vieţii, dar străluceşte şi mai puternic lumina iubirii, care învinge ura şi inaugurează o lume nouă.

Există un aspect deosebit, în relatarea de astăzi din Faptele Apostolilor, care îl apropie pe sfântul Ştefan de Domnul. Este iertarea sa înainte de a muri ucis cu pietre. Pironit pe cruce, Isus a spus: "Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac" (Lc 23,34); în mod asemănător Ştefan, "căzând în genunchi, a strigat cu glas puternic: «Doamne, nu le socoti păcatul acesta»" (Fap 7,60). Aşadar, Ştefan este martir, care înseamnă martor, pentru că face asemenea lui Isus; este, de fapt, adevărat martor cel care se comportă ca el: cel care se roagă, cel care iubeşte, cel care dăruieşte, dar mai ales cel care iartă, pentru că iertarea, aşa cum spune cuvântul însuşi, este exprimarea cea mai înaltă a darului.

Dar - ne-am putea întreba - la ce foloseşte a ierta? Este numai o acţiune bună sau aduce rezultate? Găsim un răspuns chiar în martiriul lui Ştefan. Printre cei pentru care el a implorat iertarea era un tânăr cu numele Saul; acesta persecuta Biserica şi încerca s-o distrugă (cf. Fap 8,3). Saul a devenit puţin după aceea Paul, marele sfânt, apostolul neamurilor. A primit iertarea lui Ştefan. Putem spune că Paul se naşte din harul lui Dumnezeu şi din iertarea lui Ştefan.

Şi noi ne naştem din iertarea lui Dumnezeu. Nu numai la Botez, ci de fiecare dată când suntem iertaţi inima noastră se renaşte, este regenerată. Fiecare pas înainte în viaţa de credinţă are imprimat la început semnul milostivirii divine. Pentru că numai atunci când suntem iubiţi putem să iubim la rândul nostru. Să ne amintim asta, ne va face bine: dacă vrem să înaintăm în credinţă, înainte de toate trebuie să primim iertarea lui Dumnezeu; să-l întâlnim pe Tatăl, care este gata să ierte totul şi mereu, şi care tocmai iertând vindecă inima şi reînsufleţeşte iubirea. Nu trebuie să încetăm niciodată să cerem iertarea divină, pentru că numai atunci când suntem iertaţi, când ne simţim iertaţi, învăţăm să iertăm.

Însă a ierta nu este lucru uşor, este mereu foarte dificil. Cum putem să-l imităm pe Isus? De unde să începem pentru a scuza greşelile mici sau mari pe care le îndurăm în fiecare zi? Înainte de toate de la rugăciune, aşa cum a făcut Ştefan. Se începe de la propria inimă: putem înfrunta cu rugăciunea resentimentul pe care-l simţim, încredinţându-l pe cel care ne-a făcut rău milostivirii lui Dumnezeu: "Doamne, te rog pentru el, te rog pentru ea". Apoi se descoperă că această luptă interioară pentru a purifica de rău şi că rugăciunea şi iubirea ne eliberează de lanţurile interioare ale supărării. Este atât de urât a trăi în supărare! În fiecare zi avem ocazia pentru a ne antrena să iertăm, pentru a trăi acest gest aşa de înalt care îl apropie pe om de Dumnezeu. Precum Tatăl nostru ceresc, să devenim şi noi milostivi, pentru că prin iertare învingem răul cu binele, transformăm ura în iubire şi astfel facem mai curată lumea.

Fecioara Maria, căreia îi încredinţăm pe cei care - şi din păcate sunt foarte mulţi - ca sfântul Ştefan îndură persecuţii în numele credinţei, pe atâţia martiri ai noştri de astăzi, să orienteze rugăciunea noastră ca să primească şi să dăruiască iertarea. Să primească şi să dăruiască iertarea.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă salut pe voi toţi pelerini, care proveniţi din Italia şi din diferite ţări. Reînnoiesc pentru toţi urarea ca să poată trezi contemplarea Pruncului Isus, având alături pe Maria şi pe Iosif, o atitudine de milostivire şi de iubire reciprocă în familii, în comunităţile parohiale şi călugăreşti, în mişcări şi în asociaţii, în toţi credincioşii şi în persoanele de bunăvoinţă.

În aceste săptămâni am primit atâtea mesaje cu urări din Roma şi din alte părţi. Nu-mi este posibil să răspund la fiecare. De aceea exprim astăzi vouă şi tuturor mulţumirea mea vie, în special pentru darul rugăciunii.

Sărbătoare frumoasă de sfântul Ştefan şi vă rog nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Francisc

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 18.