Deschiderea "Porţii Sfinte a Carităţii" şi sfânta Liturghie

Căminul Caritas-ului din Via Marsala, Roma

Vineri, 18 decembrie 2015

Dumnezeu vine ca să ne mântuiască şi nu găseşte manieră mai bună ca să facă asta decât să meargă cu noi, să trăiască viaţa noastră. Şi în momentul de a alege modul, cum să trăiască viaţa sa, El nu alege un mare oraş dintr-un mare imperiu, nu alege o principesă, o contesă ca mamă, o persoană importantă, nu alege un palat de lux. Pare că totul a fost făcut în mod intenţionat aproape în ascuns. Maria era o tânără de 16/17 ani, nu mai mult, într-un sat pierdut în periferiile imperiului roman; şi, cu siguranţă, nimeni nu cunoştea acel sat. Iosif era un tânăr care o iubea şi voia să o ia de soţie, un tâmplar care îşi câştiga pâinea de fiecare zi. Totul în simplitate, totul în ascuns. Şi chiar repudierea... - pentru că erau logodiţi, şi într-un sat aşa de mic, voi ştiţi cu sunt bârfele, se răspândesc -; şi Iosif şi-a dat seama că ea era însărcinată, dar el era drept. Totul în ascuns, în pofida calomniei şi a bârfelor. Şi îngerul îi explică lui Iosif misterul: "Acel copil pe care logodnica ta îl poartă în sân este lucrare a lui Dumnezeu, este lucrare a Duhului Sfânt". "Când Iosif s-a trezit din somn a făcut ceea ce i-a poruncit îngerul Domnului" şi a mers la ea şi a luat-o de soţie (cf. Mt 1,18-25). Dar totul în ascuns, totul umil. Marile oraşe din lume nu ştiau nimic. Şi aşa este Dumnezeu printre noi. Dacă tu vrei să-l găseşti pe Dumnezeu, caută-l în umilinţă, caută-l în sărăcie, caută-l acolo unde El este ascuns: în cei nevoiaşi, în cei mai nevoiaşi, în bolnavi, înfometaţi, în cei închişi.

Şi Isus, când ne predică viaţa, ne spune cum va fi judecarea noastră. Nu va spune: tu vino cu mine pentru că ai făcut atâtea oferte frumoase Bisericii, tu eşti un binefăcător al Bisericii, vino, vino în cer. Nu. Intrarea în cer nu se plăteşte cu bani. Nu va spune: tu eşti foarte important, ai studiat mult şi ai avut atâtea distincţii, vino în cer. Nu. Distincţiile nu deschid poarta cerului. Ce ne va spune Isus pentru a ne deschide poarta cerului? "Am fost flămând şi mi-ai dat să mănânc; am fost fără adăpost şi mi-ai dat o casă; am fost bolnav şi ai venit să mă vizitezi; am fost în închisoare şi m-ai vizitat" (cf. Mt 25,35-36). Isus este în umilinţă.

Iubirea lui Isus este mare. Pentru aceasta astăzi, deschizând această Poartă Sfântă, eu aş vrea ca Duhul Sfânt să deschidă inima tuturor romanilor şi să le arate care este drumul mântuirii! Nu este luxul, nu este drumul marilor bogăţii, nu este drumul puterii. Este drumul umilinţei. Şi cei mai săraci, bolnavii, cei închişi - Isus spune mai mult - cei mai păcătoşi, dacă se căiesc, ne vor preceda în cer. Ei au cheia. Cel care face caritatea este cel care se lasă îmbrăţişat de milostivirea Domnului.

Noi astăzi deschidem această Poartă şi cerem două lucruri. Primul, ca Domnul să deschidă poarta inimii noastre, tuturor. Toţi avem nevoie de asta, toţi suntem păcătoşi, toţi avem nevoie să auzim Cuvântul Domnului şi Cuvântul Domnului să vină. Al doilea, ca Domnul să ne facă să înţelegem că drumul îngâmfării, drumul bogăţiilor, drumul vanităţii, drumul orgoliului, nu sunt drumuri de mântuire. Fie ca Domnul să ne facă să înţelegem că mângâierea sa de Tată, milostivirea sa, iertarea sa, este atunci când noi ne apropiem de cei care suferă, cei rebutaţi în societate: acolo este Isus. Această Poartă, care este Poarta Carităţii, Poarta unde sunt asistaţi atâţia, atâţia rebutaţi, să ne facă să înţelegem că ar fi frumos ca fiecare dintre noi, fiecare dintre romani, dintre toţi romanii, să se simtă rebutat şi să simtă nevoia ajutorului lui Dumnezeu. Astăzi noi ne rugăm pentru Roma, pentru toţi locuitorii din Roma, pentru toţi, începând de la mine, pentru ca Domnul să ne dea harul de a ne simţi rebutaţi; pentru că noi nu avem niciun merit: numai El ne dă milostivirea şi harul. Şi pentru a ne apropia de acel har trebuie să ne apropiem de cei rebutaţi, de săraci, de cei care au mai multă nevoie, pentru că despre această apropiere noi toţi vom fi judecaţi. Fie ca Domnul astăzi, deschizând această Poartă, să dea acest har întregii Rome, fiecărui locuitor din Roma, pentru a putea merge înainte în acea îmbrăţişare a milostivirii, unde tatăl îl ia pe fiul rănit, dar rănitul este tatăl: Dumnezeu este rănit de iubire şi pentru aceasta este capabil să ne mântuiască pe toţi. Fie ca Domnul să ne dea acest har.

_______________

Cuvinte rostite de Sfântul Părinte la sfârşitul Sfintei Liturghii:

Este aproape Crăciunul, este aproape Domnul. Şi Domnul când s-a născut era acolo, în acea iesle, nimeni nu-şi dădea seama că era Dumnezeu. La acest Crăciun eu aş vrea ca Domnul să se nască în inima fiecăruia dintre noi, ascuns... aşa încât nimeni să nu-şi dea seama, dar ca Domnul să fie acolo. Vă urez asta, această fericire a apropierii Domnului.

Voi să vă rugaţi pentru mine şi eu mă rog pentru voi. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 17.