Jubileul din sudul lumii

Bucurie şi orgoliu în Republica Centrafricană pentru Poarta Sfântă

De Vincenzo Corrado

Preocuparea datorită "episoadelor dureroase" din ultimele zile în Republica Centrafricană dar, mai ales, intenţia de a deschide la 29 noiembrie "Poarta Sfântă a catedralei din Bangui". Duminică, 1 noiembrie 2015, cuvintele papei Francisc la Angelus au provocat "bucurie şi orgoliu" în ţara care reprezintă una dintre cele trei etape ale iminentei călătorii apostolice în Africa. Cel care descrie "climatul" este Monseniorul Franco Coppola, nunţiu apostolic în Republica Centrafricană şi în Ciad.

Deschiderea Porţii Sfinte este o veste bună pentru Republica Centrafricană cu un mesaj important de reconciliere...

"Este o veste care ne-a surprins pe toţi. Nu s-a auzit niciodată ca un Jubileu mondial să înceapă în afara Romei, dar, pentru a folosi o imagine frumoasă reluată de mai multe ori de Papa Francisc, el - şi toată Biserica împreună cu el - vrea să stabilească un spital de campanie alături de părţile aflate în conflict. Biserica nu le poate dezarma, dar poate îngriji rănile, poate dezarma inimile... Şi Republica Centrafricană în mod deosebit, pentru a îngriji rănile profunde pe care această criză lungă şi teribilă le-a provocat în sufletele atâtor centrafricani.

Cum a fost primită această veste în ţară?

"Cu bucurie şi - dacă vrem - şi cu un pic de orgoliu, datorită privilegiului făcut Centrafricii, ţară obişnuită să fie mereu pe ultimele locuri în toate clasamentele. În schimb va fi prima care primeşte harul milostivirii infinite a lui Dumnezeu. Desigur, credincioşii au perceput şi că Papa, în acest mod, le dă un mandat, indică un drum pentru a ieşi din conflict şi a recupera pacea: drumul milostivirii. Nu este uşor de vorbit despre milostivire când rănile încă ard. Pentru aceasta, Biserica a lansat un program articulat de pregătire spirituală, pentru ca Sfântul Părinte să găsească un teren bine lucrat, capabil să primească cuvântul său".

Papa a exprimat şi "preocupare vie" datorită episoadelor din ultimele zile. Ce s-a întâmplat din nou?

"În timp ce de acum cvasi totalitatea populaţiei (şi bună parte dintre miliţii) nu mai poate suporta acest război, există grupări de incoercibili care se amăgesc că pot reglementa cu armele problemele nenumărate din ţară. Şi există şi unii politicieni care scoate avantaje personale din starea de război şi face să se creadă că binele ţării coincide cu vânătoarea după toţi cei care gândesc în alt mod, în loc să se străduiască pentru a face să revină la viaţă coabitarea paşnică ce a cunoscut-o ţara timp de decenii printre oamenii de etnie sau religie diferită. Ultimul val de violenţă a început în urmă cu o săptămână, când un comando din aşa-numita miliţie «creştină», «anti-balaka», a înconjurat şi a ucis, în capitală, trei dintre cei patru membri ai unei delegaţii de miliţieni musulmani, veniţi să parlamenteze cu guvernul pentru a depune armele şi a se recicla ca partid politic. Acest lucru a provocat un vârtej de reacţii şi de răzbunări, care durează până astăzi. În aceste cazuri, oamenii nu au altă alegere decât aceea de a părăsi casele şi de a se refugia în locuri considerate mai sigure, în general în jurul parohiilor sau altor instituţii ale Bisericii. Sunt mii de persoane care au ajuns în lagărele pentru refugiaţi, în timp ce bandele armate îşi dezlănţuie furia prădând şi incendiind casele lăsate nelocuite".

Aşadar, în această situaţie continuă opera de primire a Bisericii...

"Aşa cum Isus învăţa şi vindeca, tot aşa Biserica este chemată să predice şi, în acelaşi timp, să vindece, să îngrijească, să aline multele rele, multele suferinţe pe care păcatul şi violenţa le provoacă, mai ales în dauna celor mai slabi şi lipsiţi de apărare. Arhiepiscopul capitalei, monseniorul Dieudonné Nzapalainga, trece de la un lagăr de refugiaţi la altul, ducând cuvântul de mângâiere al Bunului Păstor şi distribuind ajutoarele materiale pe care Sfântul Părinte le-a trimis pentru a veni în întâmpinarea primelor necesităţi. Şi această mână întinsă, această îmbrăţişare, acest zâmbet sunt cele care încep să vindece rănile în inimă, care încep să ne reconcilieze cu omenirea, să ne ajute să credem că celălalt este un frate şi că există un Tată care mi l-a trimis pentru a mă ajuta ca să mă ridic".

Francisc, anunţând deschiderea Porţii Sfinte, a şi îndemnat pe "toţi centrafricanii să fie tot mai mult martori ai milostivirii şi reconcilierii".

"Cred că papa ne îndeamnă înainte de toate să ne recunoaştem obiect al milostivirii Tatălui, reconciliaţi graţie oferirii de sine însuşi pe care a făcut-o Isus. Să pornim de la considerarea modului în care Tatăl ne învăluie în milostivirea sa pentru a face parte de ea şi pe ceilalţi, pentru a-i face şi pe ceilalţi să o descopere, să o guste... eventual pentru a face primul pas şi apoi şi pe al doilea, şi pe al treilea, fără a aştepta ca celălalt să se mişte şi să se schimbe. Exact cum face Domnul cu noi, numai să ne reconcilieze cu sine".

(După agenţia SIR, 3 noiembrie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.