Sinodul intră în miezul discuției despre divorțații recăsătoriți
De Iacopo Scaramuzzi
Sinodul despre familie în desfășurare în Vatican (4-25 octombrie 2015) intră în miezul discuției cu privire la ipoteza de a acorda împărtășania unor perechi de divorțați recăsătoriți, una dintre temele cele mai controversate deja la adunarea extraordinară de anul trecut, cu numeroase intervenții care au arătat "o gamă de tonalități care merge de la zero la o sută".
"Dacă nu este unicul subiect, totuși", a subliniat Romilda Ferrato, unul dintre colaboratorii (în limba franceză) a purtătorului de cuvânt din Vatican, părintele Federico Lombardi, pentru briefingul zilnici multilingv despre mersul lucrărilor sinodale, "trebuie recunoscut că problema accesului la împărtășanie pentru perechile de divorțați recăsătoriți a revenit pe larg în avalanșa intervențiilor în ultimele 24 de ore".
Au fost 93 de intervenții, între ieri după-amiază și această dimineață, în cursul discuției generale în aula sinodală, al unei dezbateri despre a treia și ultima parte a documentului-bază (Instrumentum laboris), care ar trebui să se încheie în această după-amiază, înainte de a da din nou cuvântul celor 13 grupuri de lucru lingvistice (circuli minores) pentru ultima tranche de rapoarte înainte de încheiere. Tema este deosebit de interesantă "în măsura în care - a subliniat Ferrato - cristalizează mai mult decât alte chestiuni diferitele abordări care se exprimă în această adunare, ca de altfel și anul trecut, între cel care subliniază că rolul Bisericii nu este să adere la opinia publică sau politică, ci să fie fidelă față de Domnul, și cel care spune că Biserica este alături de oameni în pofida eșecurilor lor fără ca să trădeze doctrina, și cel care face apel la prudență și avertizează cu privire la adoptarea de soluții rapide care riscă să mărească învălmășeala generală și să-i tulbure pe credincioși. Între cele două atitudini, mulți subliniază că nu e vorba pentru nimeni de un acces nediscriminat la împărtășanie, ci să se propună o abordare personalizată cu privire la conduita credincioșilor condusă de episcopii diecezani. Pozițiile prezente între cele două sunt foarte variate, așa că unul dintre cei care au intervenit a spus că a perceput o gamă de tonalitate de la zero la o sută".
Mulți dintre părinți, a subliniat la rândul său Bernd Hagenkord, colaborator al părintelui Lombardi pentru limba germană, "au intervenit în apărarea și pentru o clarificare a doctrinei catolice despre căsătorie și familie, spunând că este necesar să se rezume în mod clar și univoc viziunea creștină despre căsătorie, subliniind că Biserica nu are autoritatea sau puterea de a schimba cuvântul lui Dumnezeu. Alți, pe de altă parte, au subliniat că urmând învățătura lui Isus, Biserica nu poate să-i excludă permanent pe unii credincioși de la sacramente, pentru că nu suntem funcționari de la vamă care controlează puritatea creștinilor". A fost vorba, a rezumat Hagenkord, de "multe, multe intervenții" care au arătat un nivel "mereu constructiv și de înaltă calitate".
Părintele Manuel Dorantes, colaborator la briefing pentru limba spaniolă, a amintit cazul unui părinte sinodal care a intervenit cu cuvinte puternice emoțional pentru a povesti despre o primă împărtășanie foarte specială. Ajuns la altar pentru a primi în mână ostia consacrată, copilul - a povestit părintele Dorantes - din inițiativa sa a rupt ostia în două, dând jumătate tatălui care-l însoțea, dar care fiind divorțat recăsătorit nu putea s-o primească direct.
Cât privește calea penitențială, proiect prospectat inițial de cardinalul Walter Kasper, în urmă cu un an și jumătate, drept condiție pentru accesul la împărtășanie, monseniorul Carlos Aguiar Retes, arhiepiscop de Tlalnepantla (Mexic), care a intervenit la briefing, a amintit că e vorba de un parcurs, analog cu cel prezent în Bisericile ortodoxe, care prevede o căință pentru a accepta greșelile săvârșite și a începe un drum nou". Stanislaw Gadecki, arhiepiscop de Poznan și președinte al Conferinței Episcopale Poloneze, la rândul său, a reafirmat că episcopatul polonez a "exclus" ipoteza împărtășaniei, făcând referință la Familiaris consortio din 1984, subliniind că divorțații recăsătoriți "nu sunt excomunicați, dar există multiple moduri de a participa la viața Bisericii" și recunoscând că uneori "cel care este exclus de la împărtășanie are o dorință de euharistie mai puternică decât cel care poate să meargă la împărtășanie". Episcopul mexican, mai în general, a amintit că Sinodul "nu intenționează și n-a intenționat niciodată să ajungă la decizii, care sunt în mâinile Sfântului Părinte, căruia îi dăm reflecțiile noastre și punctele noastre de vedere".
Multe, în afară de împărtășania pentru divorțații recăsătoriți, temele atinse în numeroasele intervenții. Părintele Thomas Rosica, colaborator al părintelui Lombardi pentru limba engleză, a citat diversitatea dintre multe culturi, formarea preoților care vin din familii dificile, chestiuni mai sociale precum imigrația și prostituția, precum și observația unui părinte sinodal care "a vorbit despre importanța de a zâmbi, pentru că Papa Francisc arată importanța de a zâmbi pentru un preot". Cineva, a subliniat părintele Lombardi, "a vorbit de motu proprio despre procesul de nulitate matrimonială, îndeosebi cu privire la formarea lucrătorilor în domeniul juridic", multe au fost propunerile și consiliile pastorale foarte concrete, un părinte sinodal "a subliniat că în Instrumentum laboris se vorbește numai o dată despre iertare și este cam puțin".
(După Vatican Insider, 15 octombrie 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
lecturi: 39.