Măreţia iubirii jertfelnice şi gratuite în familie. PS Petru Gherghel la Sinodul episcopilor

Misterul acesta este mare: eu o spun cu privire la Cristos şi la Biserică, dar şi cu privire la voi: fiecare în parte să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi, iar soţia să aibă respect faţă de bărbat (Ef 5,32-33).

Biserica trăieşte în aceste zile un moment de har, celebrarea Sinodului Episcopilor care are ca temă: Vocaţia şi misiunea familiei în Biserica şi în lumea contemporană.

Ochii tuturor sunt îndreptaţi spre Roma unde are loc desfăşurarea acestui eveniment istoric din viaţa Bisericii şi a societăţii. De familie şi de rolul ei este legat viitorul omenirii şi al întregii societăţi. Fără părinţi şi fără copii viaţa nu poate merge înainte. Demnitatea omului, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, stă tocmai în faptul că a fost chemat să colaboreze cu el pentru viaţa lumii şi pentru desăvârşirea ei. Prima pagină a Sfintei Scripturi scoate în evidenţă tocmai acest adevăr incontestabil prin care este precizată misiunea omului, bărbat şi femeie, şi este subliniată măreţia şi misiunea sa (cf. Gen 1,27-28).

Prin scrisoarea pastorală "Familia, în inima Bisericii" adresam un apel către toţi preoţii, persoanele consacrate şi toţi credincioşii noştri, mai ales către tinerii care se gândesc să aleagă drumul binecuvântat al căsătoriei, ca împreună să nu încetăm a ne ruga pentru ca bunul Dumnezeu să binecuvânteze lumea întreagă, dar mai ales poporul nostru cu noi familii care să continue să-l preamărească pe Creator cu iubirea şi cu chemarea tuturor de a face ca pe pământ să nu înceteze iubirea şi viaţa, iar pământul să se bucure neîncetat de colaboratori fideli la înfrumuseţarea şi desăvârşire întregii creaţii.

Suntem fericiţi să ştim că înaintaşii noştri au avut un respect profund faţă de familie şi că au ţinut să transmită generaţiilor viitoare acest tezaur de vie şi adâncă credinţă, ca un adevărat testament pentru o binecuvântare sfântă şi rodnică.

În mentalitatea şi tradiţia poporului nostru creştin, imaginea familiei şi a căsătoriei a fost şi vrem să rămână un lucru sacru şi o lucrare inspirată din partea Creatorului în care se explică şi se verifică frumuseţea misterului trinitar şi fără îndoială izvorul vieţii al iubirii divine şi al fericirii adevărate.

Cunoscând acest mare mister revelat în Sfânta Scriptură şi propus de întreaga tradiţie, credincioşii noştri au înţeles că însuşi Dumnezeu a întipărit în cuplul matrimonial, adică în bărbat şi femeie, propria imagine şi propria iubire, lucru subliniat recent de Sfântul Părinte papa Francisc în una dintre catehezele sale în Piaţa "Sfântul Petru" când spunea: "Nu numai omul, luat în sine, este o imagine a lui Dumnezeu, nu numai femeia este o imagine a lui Dumnezeu, dar chiar şi bărbatul şi femeia ca şi cuplu sunt o adevărată imagine a lui Dumnezeu" (15 aprilie 2015).

Ce lucru şi ce adevăr minunat cuprind aceste cuvinte ale Sfântului Părinte papa Francisc şi ce nobleţă ne precizează ele.

Isus, Fiul lui Dumnezeu, venind pe pământ ca să-i mântuie pe oameni, a ales să se nască într-o familie tocmai pentru a arăta măreţia ei şi marea chemare pe care au primit-o şi o primesc părinţii, bărbatul şi femeia, aceea de a garanta opera începută de Creator pentru viaţa lumii şi pentru fericirea tuturor oamenilor, chemaţi să fie şi să poarte în lume chipul şi imaginea sa iubitoare şi creatoare. Iubirea lui Dumnezeu adusă de mântuitorul omului din ceruri şi revărsată prin Duhul Sfânt în inima fiecărei persoane, este o iubire gratuită, o iubire jertfelnică, o iubire care se dăruieşte. O asemenea imagine şi un asemenea dar a voit Părintele ceresc să reverse, în creatura sa predilectă, adică în orice bărbat şi femeie, ca şi în orice familie care încheie un legământ adevărat de iubire, pe care Cristos a binevoit să-l transforme într-un sacrament de mântuire dintre cele şapte pe care ni le-a lăsat în testament. Despre acest legământ, consfinţit de Isus drept cale de sfinţire şi de binecuvântare, avea să spună apostolul Paul că este un mister mare, în Cristos şi Biserică, adică o oglindă a celei mai desăvârşite lucrări pentru viaţa şi fericirea omului (cf. Ef 5,32-33).

Când se înţelege acest adevăr şi când se trăieşte cu adevărat această realitate, familia reprezintă o comoară şi se realizează pe pământ un adevărat colţ de cer, de iubire şi de fericire.

Este de remarcat faptul că familiile noastre, cu toată simplitatea lor, au ştiut să-şi apere cu străşnicie demnitatea de părinţi, înfruntând, în perioada grea a dictaturii comuniste, nenumărate dificultăţi şi lipsuri pentru a rămâne fideli vocaţiei lor. Remarcăm cu bucurie că mamele noastre şi taţii noştri au iubit această chemare de părinţi oferindu-ne viaţa şi iubirea lor pentru a fi transmisă apoi mai departe generaţiilor viitoare. O adevărată bucurie şi o mare bogăţie pentru noi, cei de azi, şi o mare lecţie de demnitate creştină pentru cei de mâine. Pentru aceasta nu trebuie să încetăm să ne rugăm şi să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru marele dar al iubirii înaintaşilor noştri care au ştiut să iubească şi să apere această comoară, familia, cu valoarea ei veşnică şi să le mulţumim neîncetat pentru acest exemplu de fidelitate faţă de învăţătura Bisericii, maestra şi interpreta autentică a planului lui Dumnezeu.

Evenimentul Sinodului Episcopilor a adunat în jurul Sfântului Părinte papa Francisc un număr impresionant de părinţi sinodali (270) şi mulţi alţi experţi, consultori şi familii din întreaga lume, ce au ţinut să dea mărturie despre bucuria şi chemarea lor. El reprezintă de fapt un nou dar ceresc, un timp special pentru Biserică, adică un kairós dedicat celei mai importante structuri a societăţii şi a Bisericii, instituţie hotărâtoare pentru viaţa lumii, pentru familie în general şi pentru căsătorie în special, constituită cu înţelepciune ca un sacrament al mântuirii alături de celelalte şase, instituite de Cristos.

Sala sinodală s-a transformat pentru cele trei săptămâni într-un cenacol unde părinţii sinodali au trăit în ascultare şi rugăciune şi unde Duhul Sfânt a fost implorat să reverse lumina sa asupra Bisericii şi asupra misterului familiei şi al căsătoriei creştine.

Sinodul este de fapt un program de mers împreună înspre lumina revărsată de sus, din cer, de la cel care este izvorul vieţii şi al iubirii atât de necesare şi folositoare în orice casă-cămin şi comunitate familială. Sinodul a început după o lungă pregătire, după multe consultări, cu o emoţionantă priveghere comună, atât la Roma cât şi în întreagă Biserică, pentru susţinerea şi binecuvântarea muncii Sfântului Părinte, a părinţilor sinodali şi a celorlalţi păstori uniţi cu ei, dar şi a întregului popor creştin, pentru a înţelege marea valoare a vocaţiei încredinţată oamenilor, bărbaţi şi femei, dovezi ale lucrării geniale a Creatorului.

Aşteptând şi însoţind cu mare încredere cuvântul iluminat al părinţilor sinodali strânşi în jurul papei Francisc, sub mantia ocrotitoare a Maicii Domnului, Maica Bisericii, precum şi a sfântului Iosif, ocrotitorul sfintei familii din Nazaret, şi însoţiţi de rugăciunea întregului popor creştin, suntem invitaţi cu toţii să susţinem această operă minunată a Bisericii de azi, care vrea să pună în lumină rolul familiei chemată să fie oglinda adevăratei imagini a lui Dumnezeu cel veşnic, care este iubire, iubire generoasă şi jertfelnică, exprimată aşa de clar în legământul de iubire dintre Cristos şi Biserica sa şi între Biserica sa şi Mirele său, prototipul adevăratei şi veşnicei iubiri dăruite de Creator familiei formate dintre un bărbat şi o femeie (cf. Ef 5,32-33).

Ştiu că încă înainte cu mult timp de a se vorbi despre acest aşteptat sinod şi de a fi început lucrările sinodale destinate familiei şi căsătoriei creştine şi mai ales înainte de a pleca spre sinod, întreaga Biserică locală din România, încurajată şi susţinută de păstorii ei, ca şi de toţi cei angajaţi în diferite forme în pastoraţia familiei şi a căsătoriei, a început o campanie de susţinere a acestei opere importante prin diferite programe de rugăciuni, de novene şi alte forme de însoţire şi de sprijinire a eforturilor Sfântului Părinte papa Francisc şi a părinţilor sinodali pentru marea cauză a misterului familiei şi a vocaţiei părinţilor, a taţilor şi mamelor, în promovarea iubirii şi a vieţii.

Pentru aceasta, la 9 octombrie, în aula sinodală am prezentat din partea Conferinţei Episcopilor Catolici din România, un mesaj de apreciere faţă de familiile noastre şi un apel la continuarea susţinerii promovării familiilor printr-o mai mare angajare în pregătirea şi susţinerea lor. Valoarea familiei reprezintă o speranţă puternică pentru viitorul Bisericii şi a societăţii.

Sunt convins că din întreaga Românie, din toate diecezele şi eparhiile, vocea credincioşilor noştri, animaţi de cei ce iubesc familia şi misiunea ei în lumea de azi, se va auzi şi la Roma, unindu-se cu a celor din Sinod, şi cu vocea tuturor celor ce doresc în lume armonie, iubire jertfelnică şi o adevărată fericire.

Ca toţi să fie una!

Roma, 4-25 octombrie 2015

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

lecturi: 54.