Papa Francisc: Întâlnirea cu participanţii la pelerinajul poporului ţigănesc (luni, 26 octombrie 2015)

Iubiţi fraţi şi surori!

Vă primesc şi vă salut pe toţi din inimă. Îi mulţumesc cardinalului Antonio Maria Vegli? pentru cuvintele sale şi pentru că a organizat acest eveniment în colaborare cu Fundaţia "Migrantes" din Conferinţa Episcopală Italiană, cu Oficiul "Migrantes" din dieceza de Roma şi Comunitatea "Sfântul Egidiu".

Dragi prieteni ţigani, o Del si tumentsa! ["Domnul să fie cu voi!"]

Mulţi dintre voi vin de departe şi au făcut o călătorie lungă pentru a ajunge aici. Fiţi bineveniţi! Vă mulţumesc pentru că aţi voit să comemoraţi împreună întâlnirea istorică a fericitului Paul al VI-lea cu poporul nomad. Au trecut cincizeci de ani de când el a venit să vă viziteze în tabăra din Pomezia. Cu grijă paternă, Papa le-a spus bunicilor şi părinţilor voştri: "Oriunde vă opriţi, voi sunteţi consideraţi intruşi şi străini [...] Aici nu; [...] aici găsiţi pe cineva care vă iubeşte, vă stimează, vă apreciază, vă asistă" (Insegnamenti III [1966], 491). Cu aceste cuvinte, el a stimulat Biserica la angajarea pastorală faţă de poporul vostru, încurajându-vă în acelaşi timp şi pe voi să aveţi încredere în ea. Din acea zi până astăzi, am fost martorii marilor schimbări fie în domeniul evanghelizării fie în cel al promovării umane, sociale şi culturale a comunităţii voastre. L-am auzit pe dr. Peter Polak, experienţa sa, şi cum pe această cale trebuie să se facă o promovare şi să se continue să se facă asta.

Un semn puternic de credinţă şi creştere spirituală a etniilor voastre este numărul mereu în creştere al vocaţiilor sacerdotale, diaconale şi de viaţă consacrată. Astăzi este aici cu noi episcopul Devprasad Ganava, şi el fiu al acestui popor. La voi, dragi consacraţi, fraţii voştri şi surorile voastre privesc cu încredere şi cu speranţă pentru rolul pe care-l aveţi şi pentru tot ceea ce puteţi face în procesul de reconciliere în cadrul societăţii şi al Bisericii. Voi sunteţi o legătură între două culturi şi, pentru aceasta, vi se cere să fiţi mereu martori ai transparenţei evanghelice pentru a favoriza naşterea, creşterea şi îngrijirea de noi vocaţii. Să ştiţi să fiţi însoţitori nu numai pe drumul spiritual, ci şi în aspectul obişnuit al vieţii zilnice cu toate trudele, bucuriile şi preocupările sale.

Cunosc dificultăţile poporului vostru. Vizitând câteva parohii romane, în periferiile oraşului, am avut ocazia să aud problemele voastre, neliniştile voastre, şi am constatat că interpelează nu numai Biserica, ci şi autorităţile locale. Am putut să văd condiţiile precare în care trăiesc mulţi dintre voi, datorate neglijării şi lipsei locului de muncă şi a necesarelor mijloace de subzistenţă. Acest lucru contrastează cu dreptul fiecărei persoane la o viaţă demnă, la o muncă demnă, la instruire şi la asistenţă sanitară. Ordinea morală şi cea socială impun ca fiecare fiinţă umană să se poată bucura de drepturile fundamentale şi să trebuiască să răspundă la propriile îndatoriri. Pe această bază este posibil să se construiască o convieţuire paşnică, în care diferitele culturi şi tradiţii păstrează respectivele valori nu în atitudine de închidere şi contrapoziţie, ci de dialog şi integrare. Nu mai vrem să asistăm la tragedii familiale în care copiii mor de frig sau printre flăcări, sau devin obiecte în mâna persoanelor depravate, tinerii şi femeile sunt implicaţi în traficul de droguri sau de fiinţe umane. Şi asta pentru că adesea cădem în indiferenţă şi în incapacitatea de a accepta obiceiuri sau moduri de viaţă diferite de noi.

Aş vrea ca şi pentru poporul vostru să se înceapă o nouă istorie, o istorie reînnoită. Să se dea pagina! A venit timpul de a dezrădăcina prejudecăţi seculare, preconcepţii şi neîncrederi reciproce care adesea sunt la baza discriminării, a rasismului şi a xenofobiei. Nimeni nu trebuie să se simtă izolat, nimeni nu este autorizat să calce în picioare demnitatea şi drepturile celorlalţi. Este spiritul milostivirii cel care ne cheamă să ne batem pentru ca să fie garantate toate aceste valori. Deci să permitem ca Evanghelia milostivirii să zdruncine conştiinţele noastre şi să deschidem inimile noastre şi mâinile noastre la cei mai nevoiaşi şi la cei mai marginalizaţi, pornind de la cel este mai aproape de noi. Vă îndemn pe voi cei dintâi, în oraşele de astăzi în care se respiră atâta individualism, să vă angajaţi să construiţi periferii mai umane, legături de fraternitate şi împărtăşire; aveţi această responsabilitate, este şi misiunea voastră. Şi puteţi face asta dacă sunteţi înainte de toate buni creştini, evitând tot ceea ce nu este vrednic de acest nume: falsităţi, înşelătorii, escrocherii, certuri. Aveţi exemplul fericitului Zeffirino Giménez Malla, fiu al poporului vostru, care s-a remarcat prin virtuţile sale, prin umilinţă şi onestitate, şi prin marea evlavie faţă de Sfânta Fecioară Maria, o evlavie care l-a dus la martiriu şi la a fi cunoscut ca "Martir al Rozariului". Vi-l propun astăzi ca model de viaţă şi de religiozitate, şi datorită legăturilor culturale şi etnice care vă leagă cu el.

Dragi prieteni, nu daţi mijloacelor de comunicare şi opiniei publice ocazii pentru a vorbi rău despre voi. Voi înşivă sunteţi protagoniştii prezentului vostru şi al viitorului vostru. Ca toţi cetăţenii, puteţi contribui la bunăstarea şi la progresul societăţii respectându-i legile, îndeplinind îndatoririle voastre şi integrându-vă şi prin emanciparea noilor generaţii. Văd aici în Aulă mulţi tineri şi mulţi copii: sunt viitorul poporului vostru dar şi al societăţii în care trăiesc. Copiii sunt comoara voastră cea mai preţioasă. Cultura voastră astăzi este în fază de schimbare, dezvoltarea tehnologică îi face pe tinerii voştri tot mai conştienţi de propriile responsabilităţi şi de demnitatea lor, şi ei înşişi simt necesitatea de a lucra pentru promovarea umană personală şi a poporului vostru. Asta cere ca să le fie asigurată o şcolarizare adecvată. Şi asta trebuie să cereţi: este un drept!

Instruirea este cu siguranţă baza pentru o dezvoltare sănătoasă a persoanei. Este cunoscut că nivelul scăzut de şcolarizare a multora dintre tinerii voştri reprezintă astăzi principalul obstacol pentru accesul la lumea muncii. Copiii voştri au dreptul să meargă la şcoală, nu împiedicaţi asta! Copiii voştri au dreptul să meargă la şcoală! Este important ca stimulentul spre o mai mare instruire să pornească de la familie, să pornească de la părinţi, să pornească de la bunici; este misiunea adulţilor să se asigure ca tinerii să frecventeze şcoala. Accesul la instruire permite tinerilor voştri să devină cetăţeni activi, să participe la viaţa politică, socială şi economică în respectivele ţări.

Instituţiilor civile le este cerută angajarea de a garanta parcursuri formative adecvate pentru tinerii ţigani, dând posibilitatea şi familiilor care trăiesc în condiţii mai grele să beneficieze de o adecvată inserare şcolară şi de muncă. Procesul de integrare pune societăţii provocarea de a cunoaşte cultura, istoria şi valorile populaţiilor ţigăneşti. Cultura voastră şi valorile voastre, să fie cunoscute de toţi!

De mai multe ori, şi din partea sfântului Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea, v-a fost asigurat afectul şi încurajarea Bisericii. Acum aş vrea să închei cu cuvintele fericitului Paul al VI-lea, care v-a afirmat: "Voi în Biserică nu sunteţi la margini, ci, sub anumite aspecte, voi sunteţi în centru, voi sunteţi în inimă. Voi sunteţi în inima Bisericii" (ibid., 491-492). În această inimă este şi Maria, venerată de voi ca Sfânta Fecioară Maria a Ţiganilor, pe care peste puţin timp o vom încorona din nou pentru a aminti gestul făcut de Papa Montini în urmă cu cincizeci de ani. Ei şi fericitului Zeffirino vă încredinţez pe voi, familiile voastre şi viitorul vostru. Şi vă rog, vă cer să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 7.