Caritas România alături de refugiaţi în Grecia

Cât de disperat trebuie să fii să îţi iei copilul de doar câteva luni într-o călătorie plină de pericole, să-l duci în braţe şi să-l protejezi mii de kilometri mergând pe jos, şi să traversezi marea într-o barcă de cauciuc în care mai sunt îngrămădite încă 50 de persoane, fără a avea nici o siguranţă că vei ajunge pe celălalt mal?

Cu siguranţă faci asta doar când acest drum greu şi plin de pericole nu pare deloc riscant în comparaţie cu ceea ce trăieşti în ţara ta zi de zi: violenţă, teroare, război, nici un viitor pentru tine şi copiii tăi.

Asta am înţeles în aceste zile, când am ajutat refugiaţii abia ajunşi pe insula Lesbos din Grecia. Am plecat la 29 septembrie 2015 din România şi stau în Grecia până la 10 octombrie 2015. Am mandat de la Caritas Internationalis să fac o evaluare a nevoilor şi să fac seminarii de formare cu voluntarii din Atena, Lesbos, Chios şi Rodos.

Într-o singură dimineaţă, aici au ajuns 16 bărci în care erau îngrămădiţi între 50 şi 60 de oameni. Aproape ajunşi la ţărm, strigă de bucurie. Ştiu că mulţi care au plecat înaintea lor nu au mai ajuns... şi sunt conştienţi că şi lor li se putea întâmpla la fel, dar îngerul păzitor i-a adus în siguranţă la mal. Când coboară, sărută pământul şi mulţumesc lui Dumnezeu că au ajuns. Sunt uzi până la piele. Au nevoie de haine uscate imediat. Acum nu mai este vară, temperaturile coboară şi până la 15 grade, iar curenţii mării îi pătrund până la oase. Copiii tremură de frig în braţele neputincioase ale părinţilor... Mai au un drum lung în faţă şi, dacă s-ar îmbolnăvi drumul ar deveni şi mai greu. Voluntarii prezenţi la debarcare aduc haine pentru copii şi îi schimbă imediat să nu răcească.

Refugiaţii sunt traumatizaţi de experienţele negative prin care au trecut în drumul lor spre o viaţă decentă. Maysa, o femeie care tremură de frig din cauza hainelor ude de pe ea, îmi spune cu lacrimi în ochi că barca în care era s-a spart la puţin timp după ce au plecat din Turcia, deoarece era supraîncărcată. Credea că va muri, dar paza de coastă a salvat-o. Acum îşi aştepta soţul şi copiii care urmau să vină cu una dintre următoarele bărci.

Sunt puţini voluntari şi provizii, iar nevoile sunt foarte mari. Numai pe insula Lesbos ajung în fiecare zi aproximativ 2.000 de refugiaţi. Pe această insula de 1.600 km pătraţi locuiesc aproximativ 85.000 persoane. Locuitorii sunt solidari şi îi ajută pe refugiaţi, însă această situaţie durează deja de mai bine de două luni, iar ei nu mai au resurse, pentru că situaţia Greciei este destul de dificilă, din cauza crizei economice prin care trece.

De la debarcare, refugiaţii au de mers aproximativ un kilometru pe jos până la punctul în care sunt preluaţi cu autobuzele şi duşi în taberele improvizate. Există aici două tabere de refugiaţi: Kara Tepe - pentru refugiaţii din Siria, şi Moria - pentru refugiaţii din Afganistan, Irak, Pakistan şi Iran.

Kara Tepe este o tabără deschisă, fără pază militară, unde refugiaţii sirieni stau pentru câteva zile pentru a se odihni şi a-şi procura biletele pentru continuarea călătoriei. De aici vor pleca spre Atena, Tessaloniki şi apoi spre Macedonia. Există corturi mari ale UNCHR, iar angajaţi şi voluntari de la Caritas, Medicins Sans Frontiere şi Salvaţi copiii distribuie alimente, kituri de igienă personală, saci de dormit şi saltele, îmbrăcăminte şi oferă asistenţă psiho-socială şi medicală.

Aici am întâlnit-o pe Elsa, mama a patru copii. Este în tabără de două zile cu trei dintre copii şi aşteaptă să ajungă şi soţul său cu cel de-al patrulea. Îmi spune că cel mai mult îşi doreşte să se termine războiul în Siria şi să se întoarcă acasă. Îşi doreşte să-şi crească copiii în ţara lor, însă acum mai important este să-i ştie în siguranţă.

În tabăra de refugiaţi Moria, tabără cu pază permanentă, oamenii stau şi câteva luni până reuşesc să-şi procure bilete pentru continuarea călătoriei lor. Caritas a distribuit aici pentru femei şi copii saci de dormit şi saltele.

Caritas lucrează în insula Lesbos printr-un grup de voluntari inimoşi, dar fără experienţă. Reprezentantul Caritas România a organizat un seminar pentru a-i învăţa să se organizeze mai bine în problemele cu care se confruntă în criza refugiaţilor.

Este o criză fără precedent şi reţeaua Caritas Interaţionalis s-a mobilizat, fiind alături de refugiaţi în toate ţările prin care trec: Grecia, Macedonia, Serbia, Croaţia, Austria, Germania, Belgia şi Suedia. Este un drum lung şi periculos, dar fiind solidari cu ei, noi îl putem face mai uşor.

Mihaela Condac,
coordonator Programul "Intervenţii calamităţi" la Centrul Diecezan Caritas Iaşi

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 2 octombrie: Caritas România alături de refugiaţi în Grecia

lecturi: 10.