Fericitul Ieremia Valahul şi copiii

"Lăsaţi copiii să vină la mine..." (Mt 19, 14)

În biografia unui sfânt, pe lângă trăirea vieţii cu adevărat după exemplul Mântuitorului şi învăţătura Evangheliei, lăsate nouă drept îndrumar pe calea spre patria cerească, faptele miraculoase săvârşite de Dumnezeu prin mijlocirea lui au o importanţă deosebită, deoarece dau mărturie tuturor că respectivul sfânt se bucură de favorurile cereşti, fiind şi din acest punct de vedere de folos semenilor săi, atât pe timpul vieţii sale pământeşti cât şi după aceea, ba chiar aceste cazuri, inexplicabile din punct de vedere omenesc, sunt determinante atunci când Biserica este chemată să se pronunţe cu privire la sfinţenia unei anumite persoane. Raportul privilegiat al acestor persoane sfinte cu Dumnezeu se concretizează astfel şi pentru toţi cei care îşi pun ultimele speranţe în puterea rugăciunii lor, în vindecări trupeşti şi sufleteşti, în schimbarea vieţii, în convertiri, le schimbă viaţa în mod radical, devine, cu alte cuvinte, un îndemn la sfinţenie.

Şi biografia primului român ridicat la cinstea altarelor în ziua de 30 octombrie 1983 de către sfântul papă Ioan Paul al II-lea, Fericitul Ieremia Valahul, este plină de astfel de semne divine, atât pe timpul vieţii sale pământeşti, cât şi după aceea. Despre el s-au scris multe de-a lungul veacurilor ce au trecut de la trecerea sa din această lume pe care a slujit-o cu smerenie şi abnegaţie în braţele primitoare ale Tatălui ceresc (circa 50 de biografii şi studii, atât în italiană, cât şi în română cunoscute, fără a include aici sutele de articole din presa scrisă sau din mediul on-line¹, cele mai multe fiind scrise după descoperirea mormântului său de către prof. Grigore Manoilescu, în vara anului 1947, ca şi după beatificarea sa din 1983 şi aducerea moaştelor sale în patrie, la sanctuarul dedicat lui din Oneşti, în 2008.

De unde toată această atenţie faţă de umilul călugăr capucin, fiu de răzeşi moldoveni, ce plecase în Italia ca să-şi mântuiască sufletul? Biografii săi, cei din timpurile trecute, ca şi cei din zilele noastre, au scos în evidenţă cele mai diverse aspecte ale personalităţii şi spiritualităţii sale, au reconstituit, pe baza mărturiilor depuse la diferitele procese canonice, viaţa sa, o viaţă dăruită în totalitate slujirii aproapelui, fie el confrate în nevoinţele vieţii călugăreşti, fie un alt sărman fără nimic sub soare în afară de încrederea în Dumnezeu, sau unul dintre puternicii timpului. Preferaţii săi erau însă cei săraci, cei mici, cei de pe urmă, iar dintre aceştia, după cum reiese dintr-o simplă statistică, copiii.

Viaţa sa, în linii mari, o cunoaştem. Ca şi minunile săvârşite de Dumnezeu prin mijlocirea sa. Iese însă în evidenţă, la o analiză mai atentă, această predilecţie pentru cei mici, cei nevinovaţi, cărora le aparţine de drept împărăţia cerurilor (cf. Mt 19,14).

Prima sa minune după moarte (5 martie 1625) a fost în favoarea unei copile oarbe, Beatrice Gagliardi.

Minunea decisivă în procesul de beatificare a fost vindecarea unei fetiţe şchioape, Caterina Martini (sau Martena, după cum mai apare în documente).

În anul 1961, atunci când au fost readuse moaştele sale de la Roma la Napoli şi înhumate în biserica Neprihănitei Zămisliri a fraţilor capucini (coincidenţă oare?), un alt miracol în favoarea unei fetiţe, Maria Grazia Le Donne.

Preotul greco-catolic şi istoricul Ilie Dăianu, în scrierea sa "Un sfânt pribeag român"², publică şi o listă cu unele dintre minunile atribuite fericitului Ieremia, atât în viaţă, cât şi imediat după moartea sa. Din cele peste 40 de cazuri, 13 au ca subiect copiii, iar trei dintre acestea se referă la copii nenăscuţi încă.

"Daţi-mi o carte cu fratele Ieremia, vreau să-l cunosc pe acest sfânt, căci el mi-a vindecat copila". Astfel începe o rubrică din revista lunară a capucinilor napolitani "Campania Serafica"³, îngrijită de pr. Agostino Falanga timp de trei ani (1968-1970). Din multele cazuri de vindecări obţinute prin mijlocirea fericitului Ieremia în acei trei ani de existenţă a rubricii pr. Agostino (fără a mai enumera nenumăratele invocaţii ce aveau ca subiect conceperea şi naşterea unui copil), şase se referă la copii, iar unul dintre acestea la o naştere grea, în care viaţa celui ce trebuia să se nască era în pericol.

În anul 2008, cu ocazia pelerinajului moaştelor fericitului prin România, alte întâmplări miraculoase în favoarea copiilor: Bacău, Barticeşti, Tomeşti-Iaşi. Un nevăzător, o copilă în comă, o altă copilă surdo-mută.

Cazuri reale, concrete, verificabile, relatate în presă⁴.

Alături de racla fericitului Ieremia din sanctuarul său din Oneşti se află o cutie pe care scrie "acatiste", iar fraţii care oferă la altar Domnului aceste strigăte de ajutor, pot depune mărturie că multe dintre ele se referă la copii, la dorinţa de a avea copii, la o naştere fericită.

La fel ca şi scrisorile de mulţumire ce sosesc pe adresa sanctuarului sau a fraţilor.

Iar în aceste timpuri, în care forţele celui rău iau cu asalt nevinovăţia copiilor, căutând să-i priveze pe cei mici de apropierea de Dumnezeu, să cerem ajutorul fericitului nostru ca să mijlocească pentru ei la Cel ce a spus: "Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la mine, căci împărăţia cerurilor este a acelora care sunt ca ei" (Mt 19,14).

Să-i încredinţăm deci Domnului pe copiii noştri, apelând cu încredere la mijlocirea fericitului Ieremia, să cerem ajutorul său pentru cei nenăscuţi încă, pentru copiii pe care ni-i dorim din tot sufletul şi să fim siguri că atunci "El îl va elibera pe săracul care strigă şi pe sărmanul care nu are ajutor" (Ps 71,12).

Fr. Petre-Marian Ianoş, OFMCap.

Note
¹ Mariano da Alatri, Capucinii. Istoria unei familii franciscane, Primul secol: 1525-1619. Trad. Petre-Marian Ianoş, OFM Cap, în manuscris.
² Dr. Ilie Dăianu, Un sfânt pribeag român, Ed. "Galaxia Gutemberg", 2011.
³ Fr. Petre Marian Ianoş, OFM Cap. Fericitul Ieremia Valahul, Crâmpeie dintr-o istorie recentă II, în manuscris.
⁴ http://www.formula-as.ro/2009/864/spiritualitate-39/un-sfant-roman-se-intoarce-acasa-ieremia-valahul-10983

lecturi: 14.