Pentru o adevărată şi durabilă "renaştere" spirituală

Scrisoarea Penitenţiarului Major, cardinalul Mauro Piacenza, pentru toţi duhovnicii cu ocazia apropiatelor sărbători de Crăciun

Preaiubiţi confraţi duhovnici,

Luminaţi de lumina Neprihănitei Fecioare Maria, aurora mistică a răscumpărării, aşteptăm cu trepidaţie să retrăim naşterea Fiului lui Dumnezeu, deja plini de recunoştinţă pentru multele daruri cu care Domnul va voi să împodobească sufletul preoţilor şi pentru harurile de convertire şi de iertare pe care ni le va da să le contemplăm prin preapreţioasa slujire a spovezilor.

De fapt, timpul Adventului şi îndeosebi zilele din preadulcea novenă de Crăciun sunt caracterizate de o aşteptare deosebit de vie, nu numai din partea oamenilor faţă de Dumnezeu - aşteptare care este înscrisă în adâncul inimii umane - dar sunt caracterizate şi de o "aşteptare" deosebită din partea lui Dumnezeu faţă de oamenii pe care El îi iubeşte.

Domnul porneşte în căutarea omului şi se "înjoseşte" ajungând să-i cerşească primirea. Cel care mai mult decât oricine aşteaptă această întâlnire de har este chiar El, Fiul veşnic al lui Dumnezeu făcut om în sânul feciorelnic al Mariei, care neîncetat îi cheamă pe oameni la convertire şi care, în aceste zile "de ajun" atrage inimile cu o duioşie cu totul deosebită din sfânta iesle: "Veniţi la mine voi toţi cei care sunteţi trudiţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă" (Mt 11,28).

De aceea, nouă, care am primit darul inefabil al hirotonirii sacerdotale şi de a participa aşa de intim la lucrarea de mântuire, ne este dat să împărtăşim îndeaproape şi această aşteptare a Răscumpărătorului şi bucuria imensă a întâlnirii cu El. Aşa cum Maria Preasfântă i-a dat naştere în peştera din Betleem, noi îi dăm naştere în inimile penitenţilor reconciliaţi şi pe altar pentru hrana lor şi însoţirea lor.

Harul acestei priviri supranaturale care cuprinde întreaga existenţă va fi mereu însoţită şi de "uimire" datorită apropierii fiecărei libertăţi de confesional. De fapt, atunci când libertatea unei persoane se "mişcă", suntem mereu în faţa unei minuni la care însuşi Dumnezeu asistă.

Libertatea care se mişcă este mereu un mister precedat, însoţi şi susţinut de harul lui Dumnezeu şi în acelaşi timp este un dar pentru însuşi preotul duhovnic, care din contemplarea acestui mister primeşte mereu o lumină şi o specială confirmare în apostolat.

Această privire supranaturală care permite să se perceapă protagoniştii reali ai vieţii umane - Dumnezeu care merge în căutarea omului şi omul care se lasă găsit de Creatorul şi Răscumpărătorul său - constituie şi un izvor al oricărei carităţi pastorale autentice, aşa de aşteptate de credincioşi, recomandate din totdeauna de Biserică, aşa de recomandată cu ardoare de Sfântul Părinte, care prisoseşte din rana Inimii lui Isus.

Această Inimă străluceşte veşnic rănită, în faţa fiecărui preot şi arde de dorinţa de a comunica fiecărui păstor harul unei priviri reînnoite şi ardoarea acelei carităţi care este revărsată în sărmanele noastre inimi prin rugăciune, care ne reînnoieşte în milostivire şi, în sfârşit, ne "scufundă" în Euharistie.

Dragi confraţi, cu adevărat preţioşi, să ne rugăm reciproc, mai ales în aceste zile de pregătire pentru Sfânta Naştere a Domnului, pentru ca, atât pentru penitenţi cât şi pentru duhovnici, la fiecare celebrare a sacramentului Reconcilierii, zâmbetul Pruncului Isus să se iradieze transformator în sufletele lor.

Şi mulţumesc pentru tot ceea ce faceţi ca generoase canale ale apelor milostivirii divine!

Fecioara Neprihănită, reflexie perfectă a carităţii lui Cristos şi semn de speranţă sigură în victoria sa asupra păcatului şi asupra morţii, să dobândească harurile cele mai necesare fiecăruia dintre noi şi să marcheze o adevărată şi durabilă "renaştere" spirituală pentru toţi membrii corpului eclezial.

Vă urez un sfânt Crăciun!

(După Zenit, 17 decembrie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 14.