Scrisoarea Sfântului Părinte Francisc către creştinii din Orientul Mijlociu (Crăciun 2014)

Iubiţi fraţi şi surori,

"Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în orice necaz al nostru ca să putem şi noi să-i mângâiem pe cei care se află în orice necaz cu mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu" (2Cor 1,3-4).

Mi-au venit în minte aceste cuvinte ale apostolului Paul atunci când m-am gândit să vă scriu vouă, fraţi creştini din Orientul Mijlociu. Fac asta în iminenţa Sfântului Crăciun, ştiind că pentru mulţi dintre voi cu notele colindelor se vor amesteca lacrimile şi suspinele. Şi totuşi naşterea Fiului lui Dumnezeu în trupul nostru omenesc este mister inefabil de mângâiere: "A apărut harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor" (Tit 2,11).

Durerea şi suferinţa n-au lipsit din păcate în trecut nici în Orientul Mijlociu. Ele s-au agravat în ultimele luni din cauza conflictelor care chinuiesc regiunea, dar mai ales datorită acţiunii unei organizaţii teroriste mai recente şi îngrijorătoare, de dimensiuni mai înainte inimaginabile, care comite tot soiul de abuzuri şi practici nedemne de om, lovind în mod deosebit pe unii dintre voi care aţi fost alungaţi în manieră brutală din ţinuturile voastre, unde creştinii sunt prezenţi încă din epoca apostolică.

Adresându-mă vouă, nu pot să uit şi alte grupuri religioase şi etnice care îndură şi ele persecuţia şi consecinţele acestor conflicte. Urmăresc zilnic ştirile despre suferinţa enormă a multor persoane în Orientul Mijlociu. Mă gândesc în special la copii, la mame, la bătrâni, la refugiaţi, la cei care îndură foame, la cel care trebuie să înfrunte duritatea iernii fără un acoperiş sub care să se adăpostească. Această suferinţă strigă către Dumnezeu şi face apel la angajarea noastră a tuturor, în rugăciune şi în orice tip de iniţiativă. Tuturor vreau să exprim apropierea şi solidaritatea mea şi a Bisericii şi să ofer un cuvânt de mângâiere şi de speranţă.

Iubiţi fraţi şi surori, care daţi mărturie cu curaj lui Isus în ţinutul vostru binecuvântat de Domnul, mângâierea noastră şi speranţa noastră este însuşi Cristos. De aceea vă încurajez să rămâneţi alipiţi de El, ca mlădiţele de viţă, siguri fiind că nici strâmtorarea, nici neliniştea, nici persecuţia nu pot să vă despartă de El (cf. Rom 8,35). Fie ca încercarea prin care treceţi să întărească credinţa şi fidelitatea voastră a tuturor!

Mă rog pentru ca să puteţi trăi comuniunea fraternă după exemplul primei comunităţi din Ierusalim. Unitatea voită de Domnul nostru este mai mult ca oricând necesară în aceste momente dificile; este un dar al lui Dumnezeu care interpelează libertatea noastră şi aşteaptă răspunsul nostru. Cuvântul lui Dumnezeu, sacramentele, rugăciunea, fraternitatea să alimenteze şi să reînnoiască încontinuu comunităţile voastre.

Situaţia în care trăiţi este un apel puternic la sfinţenia vieţii, aşa cum au atestat sfinţii şi martirii din orice apartenenţă eclezială. Amintesc cu afect şi veneraţie pe păstorii şi pe credincioşii cărora în ultimele timpuri le-a fost cerută jertfa vieţii, adesea numai pentru faptul de a fi creştini. Mă gândesc şi la persoanele sechestrate, între care unii episcopi ortodocşi şi preoţii din diferite rituri. Fie ca ei să se poate întoarce sănătoşi şi teferi în casele şi comunităţile lor! Îi cer lui Dumnezeu ca atâta suferinţă unită cu crucea Domnului să dea roade de bine pentru Biserica şi pentru popoarele din Orientul Mijlociu.

În mijlocul duşmăniilor şi al conflictelor, comuniunea trăită între voi în fraternitate şi simplitate este semn al Împărăţiei lui Dumnezeu. Sunt mulţumit de raporturile bune şi de colaborarea dintre Patriarhii Bisericilor orientale catolice şi cele ortodoxe; precum şi între credincioşii din diferitele Biserici. Suferinţele îndurate de creştini aduc o contribuţie inestimabilă la cauza unităţii. Este ecumenismul sângelui, care cere abandonare încrezătoare în acţiunea Duhului Sfânt.

Fie ca să puteţi da mereu mărturie despre Isus prin intermediul dificultăţilor! Însăşi prezenţa voastră este preţioasă pentru Orientul Mijlociu. Sunteţi o turmă mică, dar cu o mare responsabilitate în ţinutul unde s-a născut şi s-a răspândit creştinismul. Sunteţi ca plămada în aluat. Mai înainte de atâtea opere ale Bisericii în domeniul şcolar, sanitar sau asistenţial, apreciate de toţi, bogăţia cea mai mare pentru regiune sunt creştinii, sunteţi voi. Mulţumesc pentru perseverenţa voastră!

Efortul vostru de a colabora cu persoane de alte religii, cu evreii şi cu musulmanii, este un alt semn al Împărăţiei lui Dumnezeu. Dialogul interreligios este cu atât mai necesar cu cât este mai dificilă situaţia. Nu există un alt drum. Dialogul bazat pe o atitudine de deschidere, în adevăr şi în iubire, este şi cel mai bun antidot la tentaţia fundamentalismului religios, care este o ameninţare pentru credincioşii din toate religiile. Dialogul este în acelaşi timp o slujire a dreptăţii şi o condiţie necesară pentru pacea atât de mult dorită.

Cea mai mare parte dintre voi trăiesc într-un ambient majoritar musulman. Puteţi să-i ajutaţi pe concetăţenii voştri musulmani ca să prezinte cu discernământ o imagine mai autentică a islamului, aşa cum vor mulţi dintre ei, care repetă că islamul este o religie a păcii şi se poate acorda cu respectarea drepturilor umane şi să favorizeze convieţuirea tuturor. Va fi un bine pentru ei şi pentru întreaga societate. Situaţia dramatică pe care o trăiesc fraţii noştri creştini în Irak, dar şi yazidii şi apartenenţi la alte comunităţi religioase şi etnice, cere o luare de poziţie clară şi curajoasă din partea tuturor responsabililor religioşi, pentru a condamna în mod unanim şi fără nicio ambiguitate aceste crime şi a denunţa practica de a invoca religia pentru a le justifica.

Preaiubiţilor, aproape toţi sunteţi cetăţeni născuţi în ţările voastre şi de aceea aveţi obligaţia şi dreptul de a participa pe deplin la viaţa şi la creşterea naţiunii voastre. În regiune sunteţi chemaţi să fiţi artizani ai păcii, ai reconcilierii şi ai dezvoltării, să promovaţi dialogul, să construiţi punţi, conform spiritului Fericirilor (cf. Mt 5,3-12), să proclama Evanghelia păcii, deschişi la colaborarea cu toate autorităţile naţionale şi internaţionale.

Doresc să exprimă în mod deosebit stima mea şi recunoştinţa mea faţă de voi, preaiubiţi fraţi patriarhi, episcopi, preoţi, călugări şi călugăriţe, care însoţiţi cu grijă drumul comunităţilor voastre. Cât este de preţioasă prezenţa şi activitatea celui care s-a consacrat total Domnului şi îl slujeşte în fraţi, mai ales în cei mai nevoiaşi, mărturisind măreţia sa şi iubirea sa infinită! Cât este de importantă prezenţa păstorilor alături de turma lor, mai ales în momentele de dificultate!

Vouă, tinerilor, vă trimit o îmbrăţişare paternă. Mă rog pentru credinţa voastră, pentru creşterea voastră umană şi creştină şi pentru ca proiectele voastre cele mai bune să se poată realiza. Şi vă repet: "Nu vă fie frică sau ruşine că sunteţi creştini. Relaţia cu Isus vă va face disponibili să colaboraţi fără rezerve cu concetăţenii voştri, oricare ar fi apartenenţa lor religioasă" (Benedict al XVI-lea, Exortaţia apostolică Ecclesia in Medio Oriente, 63).

La voi, bătrânilor, fac să ajungă sentimentele mele de stimă. Voi sunteţi amintirea popoarelor voastre; doresc ca această amintire să fie sămânţă de creştere pentru noile generaţii.

Aş vrea să-i încurajez pe cei dintre voi care lucrează în domeniile foarte importante ale carităţii şi educaţiei. Admir munca pe care o faceţi, în special prin Caritas-uri şi cu ajutorul organizaţiilor caritative catolice din diferite ţări, ajutându-i pe toţi fără preferinţe. Prin mărturia carităţii, voi oferiţi cel mai valoros sprijin vieţii sociale şi contribuiţi şi la pacea de care regiunea este înfometată ca de pâine. Dar şi în domeniul educaţiei este în joc viitorul societăţii. Cât este de importantă educaţia la cultura întâlnirii, la respectarea demnităţii persoanei şi a valorii absolute a fiecărei fiinţe umane!

Preaiubiţilor, deşi puţini din punct de vedere numeric, sunteţi protagonişti ai vieţii Bisericii şi a ţărilor în care trăiţi. Toată Biserica este aproape de voi şi vă susţine, cu mare afect şi stimă faţă de comunităţile voastre şi misiunea voastră. Vom continua să vă ajutăm cu rugăciunea şi cu celelalte mijloace la dispoziţie.

În acelaşi timp, continui să îndemn comunitatea internaţională să vină în întâmpinarea necesităţilor voastre şi ale celorlalte minorităţi care suferă; în primul rând, promovând pacea prin intermediul negocierii şi a muncii diplomatice, căutând să se zăgăzuiască şi să se stopeze cât mai repede violenţa care a cauzat deja prea multe daune. Reafirm cea mai mare condamnare a traficurilor de arme. Avem nevoie mai degrabă de proiecte şi iniţiative de pace, pentru a promova o soluţie globală la problemele din regiune. Cât timp va trebui să mai sufere Orientul Mijlociu datorită lipsei păcii? Nu putem să ne resemnăm cu conflictele ca şi cum n-ar fi posibilă o schimbare! Mergând pe urma pelerinajului meu în Ţara Sfântă şi a ulterioarei întâlniri de rugăciune în Vatican cu preşedinţii israelian şi palestinian, vă invit să continuaţi să vă rugaţi pentru pace în Orientul Mijlociu. Cel care a fost constrâns să părăsească propriile ţinuturi, fie ca să se poată întoarce şi trăi în demnitate şi siguranţă. Fie ca asistenţa umanitară să crească, punând mereu în centru binele persoanei şi al fiecărei ţări respectând identitatea sa proprie, fără a pune înainte alte interese. Fie ca întreaga Biserică şi comunitatea internaţională să devină tot mai conştiente de importanţa prezenţei voastre în regiune.

Iubite surori şi iubiţi fraţi creştini din Orientul Mijlociu, aveţi o mare responsabilitate şi nu sunteţi singuri în înfruntarea ei. De aceea am voit să vă scriu pentru a vă încuraja şi pentru a vă spune cât sunt de preţioase prezenţa voastră şi misiunea voastră în acest ţinut binecuvântat de Domnul. Mărturia voastră îmi face atât de mult bine. Mulţumesc! În fiecare zi mă rog pentru voi şi pentru intenţiile voastre. Vă mulţumesc pentru că ştiu că voi, în suferinţele voastre, vă rugaţi pentru mine şi pentru slujirea mea adusă Bisericii. Sper mult să am harul de a veni personal să vă vizitez şi să vă întăresc. Fecioara Maria, Toată Sfântă Maică a lui Dumnezeu şi Mama noastră, să vă însoţească şi să vă ocrotească mereu cu duioşia sa. Vouă tuturor şi familiilor voastre vă trimit Binecuvântarea Apostolică şi vă urez să trăiţi Sfântul Crăciun în iubirea şi în pacea lui Cristos Mântuitorul.

Din Vatican, 21 decembrie, duminica a IV-a din Advent

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.