Mesajul Sfântului Părinte adresat seminariştilor francezi cu ocazia adunării lor la sanctuarul marian din Lourdes (8-10 noiembrie 2014)

Publicăm în continuare mesajul pe care Sfântul Părinte Francisc l-a trimis seminariştilor francezi cu ocazia adunării lor la sanctuarul marian din Lourdes (8-10 noiembrie 2014), la sfârşitul lucrărilor Adunării Plenare a Conferinţei Episcopale Franceze:

Dragi prieteni seminarişti,

Salut cordial pe fiecare dintre voi, precum şi pe formatorii voştri şi pe episcopii voştri pe care i-aţi întâlnit când ei au încheiat lucrările Adunării Plenare a Conferinţei Episcopale. Mă bucur mult să ştiu că sunteţi toţi adunaţi în jurul Mariei, Mama Domnului, în acest sanctuar de la Lourdes, aşa de iubit în toată lumea.

Gândindu-mă la adunarea voastră în acest important loc marian, îmi vine imediat în spirit şi în inimă ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu spune despre discipoli după ce Domnul înviat le-a cerut să-l aştepte pe Duhul Sfânt: "Au urcat în încăperea de sus, unde obişnuiau să se adune (...). Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii lui" (Fap 1,13-14).

Contemplând acest eveniment, eu aş vrea ca voi să reţineţi trei cuvinte esenţiale pentru viaţa voastră de seminarişti: fraternitate, rugăciune, misiune.

Cartea Faptele Apostolilor ne spune că discipolii aveau un singur cuget. Adunarea voastră este o manifestare a acestui lucru. Timpul seminarului corespunde acestei experienţe de bază pe care apostolii au avut-o în timpul lunilor luni, în care Isus i-a constituit "ca să fie cu el, să-i trimită să predice" (Mc 3,14). Fraternitatea discipolilor, aceea care exprimă unitatea inimilor, face parte integrantă din apelul pe care voi l-aţi primit. Slujirea preoţească nu poate să fie individuală în niciun caz, cu atât mai puţin individualistă.

La seminar, voi trăiţi împreună pentru a învăţa să vă cunoaşteţi, să vă apreciaţi, să vă susţineţi, uneori chiar să vă suportaţi, cu scopul de a trăi împreună misiunea şi de a da această mărturie a iubirii, graţie căreia sunt recunoscuţi discipolii lui Isus. Este important să faceţi această alegere personală şi definitivă a unei adevărate dăruiri de voi înşivă lui Dumnezeu şi celorlalţi. Eu vă invit deci să acceptaţi această ucenicie a fraternităţii şi punând în ea toată ardoarea voastră; veţi creşte în caritate şi veţi construi unitatea luând iniţiativele pe care Duhul Sfânt vi le inspiră. Veţi putea de asemenea să inventaţi mijloacele cele mai adecvate pentru a trăi în adevăr fraternitatea sacerdotală când veţi fi hirotoniţi. Fraternitate, este primul cuvânt.

Rugăciune. Împreună, discipolii sunt în rugăciune cu Maria, aşteptându-l pe Duhul Sfânt. Voi aţi fost chemaţi de Isus care vrea să vă facă părtaşi de preoţia sa pentru viaţa lumii. La baza formării voastre se află Cuvântul lui Dumnezeu, care vă pătrunde, vă hrăneşte, vă luminează. Rugându-vă cu ea, tot ceea ce voi învăţaţi ia viaţă în rugăciune.

Pentru această eu vă îndemn să luaţi în fiecare zi momente lungi de rugăciune, amintindu-vă cum Isus însuşi se retrăgea în tăcere sau singurătate pentru a plonja în misterul Tatălui său. Şi voi, în rugăciune veţi regăsi prezenţa iubitoare a Domnului şi vă veţi lăsa transformaţi de el, fără a vă fi frică de uscăciunile pe care ea le comportă, de noaptea care o constituie în mod obişnuit. Moise însuşi intra în întunericul norului pentru a vorbi cu Dumnezeu în umilinţă, aşa cum un prieten vorbeşte cu prietenul său.

Rugăciunea voastră să fie un apel adresat Duhului, el este cel care construieşte Biserica, îi conduce pe discipoli şi revarsă caritatea pastorală. În puterea Duhului voi îi veţi îmbucura pe cei la care veţi fi trimişi, având conştiinţa că ei aşteaptă de la voi ca să fiţi martori ai lui Isus, "oameni ai lui Dumnezeu", pentru ca voi să-i conduceţi la Tatăl.

Astfel ajung la al treilea cuvânt: misiune. Prin botezul vostru, voi sunteţi rânduiţi pentru vestirea Evangheliei. Cu hirotonirea prezbiterală, voi veţi primi rolul proclamării Cuvântului, sub responsabilitatea episcopilor voştri. Pregătindu-vă pentru această misiune voi vă veţi aminti de ultima poruncă a Domnului: "Aşadar, mergând, faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit" (Mt 28,19-20). Toţi ceea ce faceţi în timpul formării voastre nu are decât un scop: să deveniţi umili discipoli-misionari pentru a face ucenici.

Eu vă încurajez să învăţaţi să cunoaşteţi lumea la care veţi fi trimişi şi să înscrieţi în voi reflexia venirii voastre, a întâlnirii celuilalt. preferinţa faţă de persoanele mai îndepărtate este un răspuns la invitaţia Celui Înviat care vă precedă şi vă aşteaptă în Galileea naţiunilor. Mergând la periferii, se atinge de asemenea centrul.

Misiunea este inseparabilă de rugăciune, căci rugăciunea vă deschide la Duhul Sfânt şi Duhul vă conduce în misiune. Şi misiunea, a cărei suflet este caritatea, constă în a-i conduce pe cei pe care îi întâlniţi să perceapă duioşia pe care Domnul le-o acordă, să primească botezul, să-l laude pe Dumnezeu, să trăiască din Euharistie, pentru a participa la rândul lor la misiunea Bisericii.

Maria l-a însoţit pe Isus în misiunea sa. Ea era prezentă la Rusalii când discipolii l-au primit pe Duhul Sfânt. În mod matern ea a însoţit primii paşi ai Bisericii. În aceste zile la Lourdes, încredinţaţi-vă ei, puneţi chemarea voastră în mâinile ei, cerându-i să facă din voi păstori după inima lui Dumnezeu. Fie ca ea să vă statornicească pe aceste trei puncte esenţiale pe care le-au abordat: fraternitate, rugăciune, misiune.

Vă dau din toată inima Binecuvântarea Apostolică şi vă cer să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.

Din Vatican, 24 octombrie 2014

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 17.