Papa Francisc: Angelus (9 noiembrie 2014)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi liturgia aminteşte Sfinţirea Bazilicii din Lateran, care este catedrala din Roma şi pe care tradiţia o defineşte "mama tuturor bisericilor din oraşul Roma şi din lume". Cu termenul "mamă" se face referinţă nu atât la edificiul sacru al bazilicii, cât mai ales la lucrarea Duhului Sfânt care se manifestă în acest edificiu, dând rod prin slujirea Episcopului de Roma, în toate comunităţile care rămân în unitate cu Biserica pe care el o prezidează.

De fiecare dată când celebrăm sfinţirea unei biserici, ne este amintit un adevăr esenţial: templul material făcut din cărămizi este semn al Bisericii vii şi active în istorie, adică al acelui "templu spiritual", aşa cum spune apostolul Petru, pentru care Cristos însuşi este "piatră vie, aruncată de oameni dar aleasă şi preţioasă în faţa lui Dumnezeu" (1Pt 2,4-8). Isus, în Evanghelia liturgiei de astăzi, vorbind despre templu, a revelat un adevăr răscolitor: adică faptul că templul lui Dumnezeu nu este numai edificiul făcut din cărămizi, ci este trupul său, făcut din pietre vii. În virtutea Botezului, fiecare creştin face parte din "edificiul lui Dumnezeu" (1Cor 3,9), ba chiar devine Biserica lui Dumnezeu. Edificiul spiritual, Biserica drept comunitate a oamenilor sfinţiţi de sângele lui Cristos şi de Duhul Domnului înviat, cere fiecăruia dintre noi să fie coerent cu darul credinţei şi să parcurgă un drum de mărturie creştină. Şi nu este uşor, o ştim cu toţii, coerenţa în viaţă între credinţă şi mărturie; dar noi trebuie să mergem înainte şi să facem în viaţa noastră această coerenţă zilnică. "Acesta este un creştin!", nu atât prin ceea ce spune, ci prin ceea ce face, prin modul în care se comportă. Această coerenţă, care ne dă viaţă, este un har al Duhului Sfânt pe care trebuie să-l cerem. Biserica, la originea vieţii sale şi a misiunii sale în lume, n-a fost altceva decât o comunitate constituită pentru a mărturisi credinţa în Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu şi Răscumpărătorul omului, o credinţă care lucrează prin intermediul carităţi. Merg împreună! Şi astăzi Biserica este chemată să fie în lume comunitatea care, înrădăcinată în Cristos prin intermediul Botezului, mărturiseşte cu umilinţă şi curaj credinţa în El, mărturisind-o în caritate. Spre această finalitate esenţială trebuie să fie orânduite şi elementele instituţionale, structurile şi organismele pastorale; spre această finalitate esenţială: a mărturisi credinţa în caritate. Caritatea este tocmai exprimarea credinţei şi credinţa este şi ea explicarea şi fundamentul carităţii.

Sărbătoarea de astăzi ne invită să medităm asupra comuniunii tuturor Bisericilor, adică a acestei comunităţi creştine, prin analogie ne stimulează să ne angajăm pentru ca omenirea să poată depăşi frontierele duşmăniei şi indiferenţei, să construiască punţi de înţelegere şi de dialog, pentru a face din lumea întreagă o familie de popoare reconciliate între ele, fraterne şi solidare. Biserica însăşi este semn şi anticipare a acestei noi umanităţi, când trăieşte şi răspândeşte cu mărturia sa Evanghelia, mesaj de speranţă şi de reconciliere pentru toţi oamenii.

Să invocăm mijlocirea Preasfintei Maria, pentru ca să ne ajute să devenim, asemenea ei, "casa lui Dumnezeu", templu viu al iubirii sale.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

În urmă cu 25 de ani, la 9 noiembrie 1989, cădea Zidul din Berlin, care atât de mult timp a tăiat în două oraşul şi a fost simbolul diviziunii ideologice a Europei şi a lumii întregi. Căderea a avut loc pe neaşteptate, dar fost făcută posibilă de angajarea lungă şi obositoare a atâtor persoane care pentru aceasta au luptat, s-au rugat şi au suferit, unii până la sacrificiul vieţii. Între aceştia, un rol de protagonist l-a avut sfântul papă Ioan Paul al II-lea. Să ne rugăm pentru ca, prin ajutorul Domnului şi colaborarea tuturor oamenilor de bunăvoinţă, să se răspândească tot mai mult o cultură a întâlnirii, capabilă să facă să cadă toate zidurile care încă împart lumea şi să nu se mai întâmple ca persoane nevinovate să fie persecutate şi chiar ucise din cauza crezului lor şi a religiei lor. Unde există un zid, există închidere a inimii. Este nevoie de punţi, nu de ziduri!

Astăzi, în Italia, se celebrează Ziua Mulţumirii, care anul acesta are ca temă "A hrăni planeta. Energie pentru viaţă", cu referinţă la apropiatul Expo Milano 2015. Mi unesc cu episcopii în a dori o angajare reînnoită pentru ca nimănui să nu-i lipsească hrana zilnică, pe care Dumnezeu o dăruieşte pentru toţi. Sunt aproape de lumea agriculturii şi încurajez să se cultive pământul în mod sustenabil şi solidar.

În acest context se desfăşoară la Roma Ziua diecezană pentru păstrarea creaţiei, un eveniment care vrea să promoveze stiluri de viaţă bazate pe respectarea ambientului, reafirmând alianţa dintre om, păzitor al creaţiei, şi Creatorul său.

Salut toţi pelerinii, veniţi din diferite ţări, familiile, grupurile parohiale, asociaţiile, în această frumoasă zi pe care Domnul ne-o dă astăzi.

Îndeosebi salut reprezentanţii comunităţii venezuelane din Italia - văd drapelul acolo -, tinerii din Thiene (Vicenza) care au primit Mirul; universitarele din Urbino; credincioşii din Pontecagnano, Sant'Angelo in Formis, Borgonuovo şi Pontecchio.

În această zi frumoasă, doresc tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.