|
Editura "Pauline": Să învățăm să ne rugăm ca să învățăm să iubim și Drumul spre conștientizare La Editura "Pauline" au apărut două noi cărți: Drumul spre conștientizare, de Jacques Philippe, și Să învățăm să ne rugăm ca să învățăm să iubim, de Vittorio Albisetii. Acestea pot fi cumpărate din Librăria "Pauline" și din Librăria "Presa Bună". Să învățăm să ne rugăm ca să învățăm să iubim A ști să te rogi este o artă, la fel cum sunt arta culinară, pictura, muzica și multe altele. Așa cum profesorul te îndrumă, te ajută să-ți cultivi talentul și să-l cizelezi, la fel e bine să ne lăsăm ghidați și în rugăciune, iar beneficiile nu vor întârzia să apară. Acesta este scopul lucrării de față, prin care preotul Jacques Philippe își propune să realizeze un mic manual de rugăciune, destinat tuturor, atât laicilor, cât și persoanelor consacrate. Pornind de la îndemnul Sfântului Părinte papa Ioan Paul al II-lea, acela de a face ca "toate comunitățile noastre creștine să devină «școli» autentice de rugăciune", preotul Jacques Philippe ne dezvăluie, prin mijloace simple și practice, cum să ne rugăm lui Dumnezeu, pentru a-i simți în permanență prezența în viața noastră, asemenea unui părinte devotat, prieten și sfătuitor neprețuit. Așadar, să ne lăsăm ghidați în arta rugăciunii. Lucrarea este structurată în cinci capitole care tratează, pe rând, mizele rugăciunii (rol, beneficii), condițiile unei rugăciuni care aduce rod (atitudinea justă), cum să simțim în permanență prezența lui Dumnezeu (în toți și în toate), astfel încât în final să primim sfaturi practice pentru rugăciunea personală (ritm, moment, tipuri de rugăciune), și cea de mijlocire (ca să dobândim haruri pentru cei din jur). După cum spunea Sfântul Părinte papa Ioan Paul al II-lea, "întâlnirea cu Cristos nu se exprimă numai în cererea de ajutor, ci și în aducerea de mulțumire, laudă, adorație, contemplare, ascultare, afecțiune arzătoare, până la o adevărată «îndrăgostire» a inimii". Astfel, rugăciunea este chemată să devină o activitate fundamentală a existenței noastre, precum respirația ori nevoia de apă. O activitate (în aparență) firească, ce ne va aduce însă toate beneficiile de care avem nevoie: pace, curățire, lumină, iubire, speranță, curaj, har. Căci numai prin rugăciune, "sufletul se curăță de păcat, iubirea se hrănește, credința prinde rădăcini, speranța se întărește, duhul se bucură, (...), adevărul se descoperă, ispita este biruită, tristețea dispare, rugina viciilor este îndepărtată... (și) arde flacăra divinei iubiri". Presărată cu citate din Sfânta Scriptură și alte lucrări sfinte, cartea lui Jacques Philippe ne învață cum să includem rugăciunea în viața noastră de zi cu zi, adaptând-o ritmului nostru, trăirilor și necesităților. Astfel putem opta pentru: Lectio Divina (care este un mod de a ne ruga cu Sfânta Scriptură), rugăciunile repetitive (Tatăl nostru, Crezul, Psalmii etc.), rugăciunea lui Isus ("Orice veți cere de la Tatăl în numele meu, vă va da". In, 16,23), Rozariul (include și harul particular al invocării Mariei, pe lângă meditarea misterelor lui Cristos), rugăciunea de mijlocire (văzută nu doar ca modalitate de a atrage haruri și bucurie pentru cei din jur, dar și ca modalitate de creștere și convertire personală). Însă toate acestea, ne sfătuiește părintele Philippe, trebuie făcute într-un climat de mulțumire. "Așadar, înainte de toate, să se facă cereri, rugăciuni, mijlociri și mulțumiri pentru toți oamenii" (1Tim 2,1). În final, îndemnul lui Jacques Philippe este acela de a dialoga cu Dumnezeu într-un mod "simplu, încrezător, familiar, îndrăzneț în chip filial, dar în același timp plin de respect față de suveranitatea absolută". Este necesar să ne educăm dorința, rugăciunea și răbdarea, pentru a depăși sentimentul aparent că "Dumnezeu nu pare să ne audă". Astfel rugăciunea noastră va fi mai adevărată, în concordanță cu înțelepciunea divină, și deci, prin consecință, mai eficientă și mai rodnică. Pe scurt, această «școală de rugăciune», reeditată extrem de clar și concis de către părintele Philippe, ne dă cheile necesare pentru a intra în contact cu Dumnezeu și a ne lăsa transformați lăuntric de el întru iubirea de adevăr. Vom deveni astfel cu adevărat prieteni intimi ai lui Dumnezeu, prin Cristos: "Rămâneți în mine, și eu în voi" (In 15,4). * Te gândești adesea cum poți fi liniștit și mulțumit în iureșul vieții cotidiene? Altfel spus, cum te poți bucura de viață în permanență și depăși obstacolele cu seninătate? Ei bine, lucrurile sunt mai simple decât ți-ai imagina. Nu trebuie să cauți în exterior toate acestea. Nu în avere, distracții, posesiuni materiale, dependențe de orice tip sau orice ți-ar aduce satisfacții temporare. Tot ce trebuie să faci este să iei o pauză. O pauză pentru a te asculta pe tine însuți, pentru "a reflecta asupra viselor nerealizate ale sufletul". O pauză pentru a-ți conștientiza propria viață. Acesta este îndemnul lui Valerio Albisetti, fondatorul psihoterapiei spirituale creștine, autorul cărții "Drumul spre conștientizare". Așa cum spune el, "pentru omenire este de importanță capitală să interpreteze, să decodifice evenimentele pe care le trăiește. Dar acest lucru are loc numai dacă parcurgem un drum spiritual, de fapt psiho-spiritual". Conform teoriei sale, rămânem vii doar atâta timp cât trăiesc în trupul nostru material cele două instanțe invizibile: conștiința și Spiritul, adică Duhul Sfânt. Atunci când aceste două instanțe sunt în echilibru și în armonie, spune Albisetti, ne vom bucura de sănătate. Când, dimpotrivă, sunt în dezechilibru și dizarmonie, vom trăi într-o stare de boală. Nu lumea se schimbă, ci ființa umană, prin intermediul diverselor sale etape de evoluție spirituală. Astfel devenim cu adevărat capabili să găsim valoare și sens în orice lucru și în orice întâlnire. Structurată în douăsprezece capitole, lucrarea de față te inițiază pe drumul conștientizării, oferindu-ți cheile pentru a atinge acea maturitate psiho-spirituală, acea armonie interioară, care se răsfrânge și în exterior, după cum afirmă autorul. Vei înțelege cum îți poți transforma viața, cum îți poți reduce pasiunile, instinctele și dependențele ori acțiunile egoiste. Vei învăța care este rolul ritualurilor creștine și al rugăciunii în reducerea acestor "nevroze", după cum le numește autorul. Astfel vei reuși nu doar să îți înțelegi propriile pulsiuni și limite, dar și să le depășești, reinterpretând relația ta cu stimulii externi, inclusiv în ceea ce privește relațiile cu ceilalți. Îți vei redescoperi astfel valoarea, stima de sine, prin trăirea propriei vocații, a acelui dar pe care Dumnezeu ți l-a dat încă de la naștere. Nu lipsesc nici lecțiile de viață și exemplele personale, pe care Albisetti le oferă spre a facilita înțelegerea și a spori încrederea celui care pornește pe acest drum. Căci toți trecem prin această etapă, prin propria nevroză. Pentru a trăi cu adevărat și a găsi sensul vieții este necesar să reducem această personalitate nevrotică, prin transformarea eului, prin convertirea inimii. Iar acest har de transformare nu vine decât prin reconectarea cu Dumnezeu, cu sursa energiei vieții. "Persoanele care și-au găsit vocația - afirmă psihoterapeutul - se recunosc ușor: sunt concentrate, determinate, au o viziune clară despre ele însele și despre lumea înconjurătoare, nu sunt împrăștiate, nu aleargă după himere, nu cred în povești iluzorii, și mai ales, nu urmează căile predicate de liderii momentului. Într-un cuvânt, nu se lasă abătute de la traiectoria vieții lor". Cine nu și-a găsit vocația însă, simte mereu în suflet un fond de nesiguranță, de confuzie, nemulțumire; se pierde cu ușurință în situații și întâlniri nepotrivite, distructive. Încearcă să facă cât mai multe, pentru a părea ocupat și plin de inițiative, însă aceasta nu este decât un mod de a masca golul interior cauzat de neîmplinirea propriei vocații. Astfel, ei ajung să se plieze după dorința celorlalți, nu știu să spună nu, preferă să se retragă în singurătate și neputință, ori în cercuri și prietenii superficiale, conjuncturale. Tocmai pentru a evita să trăim o astfel de viață, este necesară conștientizarea. Inclusă în colecția "A trăi ca protagoniști", lucrarea de față te ajută să înțelegi de ce este important să fii protagonistul propriei vieți, și mai ales cum poți fi protagonistul propriei vieți. În concepția autorului, a fi protagoniști înseamnă a ne permite să fim slabi, altfel spus a ne permite să ne cunoaștem și accepta limitele. Contrar opiniei generale, promovată în ziua de azi, a-ți recunoaște limitele este o dovadă de maturitate. O maturitate psiho-spirituală care ne va permite să trăim autentic, să ne cultivăm stima de sine și să trăim conform planului lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu, spune Albisetti, nu vrea să fim perfecți, ci cu inimă bună. Astfel vom reuși să trăim din plin și cu intensitate. Așadar, să dăm curs invitației autorului, și să cunoaștem sensul profund al existenței noastre, pentru a ne simți "ființe umane împlinite, realizate în profunzime". Cristina Burcă * * * Să învățăm să ne rugăm ca să învățăm să iubim
Drumul spre conștientizare
* * * Aceste materiale, în limita stocului disponibil, pot fi procurate prin comandă (cu plata taxelor poștale aferente expedierii): Din Librăria "Presa Bună":
* * * Vă invităm să accesați pagina "Noutăți editoriale" pe www.ercis.ro lecturi: 35.
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |