Vatican: Sfânta Liturghie de început al Anului Vieţii Consacrate celebrată în numele Sfântului Părinte de cardinalul João Braz de Aviz

Duminică, 30 noiembrie 2014, duminica I din Advent, Eminenţa Sa cardinal João Braz de Aviz, prefect al Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, în numele Sfântului Părinte Francisc a celebrat sfânta Liturghie în bazilica vaticană pentru deschiderea Anului Vieţii Consacrate.

Publicăm în continuare mesajul Sfântului Părinte Francisc pe care cardinalul João Braz de Aviz l-a citit înainte de celebrarea euharistică şi omilia pe care a rostit-o după proclamarea Evangheliei:

Mesajul Sfântului Părinte Francisc

Iubite surori şi iubiţi fraţi consacraţi,

Cu mare bucurie mă adresez vouă în această împrejurare aşa de semnificativă care este celebrarea euharistică de început al Anului Vieţii Consacrate. Aş fi dorit mult să fiu personal prezent printre voi, aşa cum deja asigurase, însă voinţa lui Dumnezeu a dispus altfel.

Convocând acest An al Vieţii Consacrate, la cincizeci de ani de la promulgarea decretului conciliar Perfectae caritatis despre reînnoirea vieţii călugăreşti, am voit înainte de toate să repropun întregii Biserici frumuseţea şi preţiozitatea acestei forme speciale de sequela Christi, reprezentată de voi toţi care aţi decis să lăsaţi toate pentru a-l imita pe Cristos mai îndeaproape prin practicarea sfaturilor evanghelice. Printr-o multitudine de iniţiative care vor fi realizate în lunile următoare aici la Roma cât şi în orice parte a lumii, luminoasa voastră mărturie de viaţă va fi ca o făclie pusă în sfeşnic pentru a dărui lumină şi căldură întregului popor al lui Dumnezeu. Aşadar reînnoiesc şi vouă celor prezenţi aici invitaţia urgentă pe care am adresat-o în urmă cu un an superiorilor generali: treziţi lumea, luminaţi-o cu mărturia voastră profetică şi împotriva curentului!

Cum veţi putea realiza această invitaţie, nu numai în acest An special dedicat vouă, ci întotdeauna? Vă indic trei cuvinte programatice.

Fiind bucuroşi! Arătaţi tuturor că a-l urma pe Cristos şi a pune în practică Evanghelia sa umple inima voastră de fericire. Contagiaţi cu această bucurie pe cel care se apropie de voi şi atunci atâtea persoane vă vor întreba care este motivul şi vor simţi dorinţa de a împărtăşi cu voi splendida şi entuziasmanta aventură evanghelică.

Fiind curajoşi! Cine se simte iubit de Domnul ştie să-şi pună în El încredere deplină. Aşa au făcut fondatorii şi fondatoarele voştri, deschizând căi noi de slujire a Împărăţiei lui Dumnezeu. Cu forţa Duhului Sfânt care vă însoţeşte, mergeţi pe drumurile lumii şi arătaţi puterea inovatoare a Evangheliei care, dacă este pusă în practică, realizează şi astăzi minunăţii şi poate da răspuns la toate întrebările omului.

Fiind femei şi bărbaţi ai comuniunii! Bine înrădăcinaţi în comuniunea personală cu Dumnezeu, pe care l-aţi ales ca porro unum (cf. Lc 10,42) al existenţei voastre, fiţi neobosiţi constructori de fraternitate, înainte de toate practicând între voi legea evanghelică a iubirii reciproce şi apoi cu toţi, în special cu cei mai săraci. Arătaţi că fraternitatea universală nu este o utopie, ci însuşi visul lui Isus pentru întreaga omenire.

Iubite consacrate şi iubiţi consacraţi, mulţumesc pentru că aţi venit aici astăzi ca să începeţi solemn Anul Vieţii Consacrate. Mulţumesc şi cardinalului João Braz de Aviz, prefect al Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, ce prezidează în numele meu Euharistia. Aşa cum vreau să exprim recunoştinţa mea monseniorului José Carballo şi tuturor componenţilor dicasterului, care cu generozitate lucrează pentru buna reuşită a evenimentelor prevăzute în acest An.

În timp ce încredinţez Fecioarei Maria, fiica preaiubită a Tatălui, îmbrăcată de Duhul Sfânt cu toate darurile de har şi modelul vostru suprem, Anul Vieţii Consacrate care începe astăzi, vă însoţesc cu rugăciunea mea şi cu plăcere împart asupra voastră celor prezenţi aici Binecuvântarea mea Apostolică.

Franciscus

* * *

Omilia Eminenţei Sale cardinal João Braz de Aviz

Preaiubiţi fraţi şi surori,

Începem astăzi, cu Biserica din toată lumea, noul an liturgic. Începem timpul Adventului. Pregătim astfel în viaţa noastră de discipoli şi în comunităţile noastre Naşterea lui Isus. Însă, în acelaşi timp spiritul nostru "este condus la aşteptarea celei de-a doua veniri a lui Cristos la sfârşitul timpurilor" (Liturghierul Roman). În acest timp marcat de speranţa creştină noi înălţăm în ceruri privirea şi trezim în inimile noastre aşteptarea pentru a-l primi pe Domnul care deja a venit, care este cu noi în fiecare zi şi care va veni într-o zi în glorie.

Ieri seara mulţi dintre noi am mers la Bazilica "Santa Maria Maggiore" pentru Veghea de rugăciune. Aşa cum Papa Francisc face de multe ori, şi noi am voit să încredinţăm Mariei drumul şi rezultatul Anului Vieţii Consacrate. Am făcut asta ascultând Cuvântul Domnului, unele documente ale Magisteriului despre viaţa consacrată şi mărturia câtorva dintre sfinţii noştri fondatori şi fondatoare. Eram cu toţii împreună, fii şi fiice ale diferitelor carisme, şi ascultarea noastră şi rugăciunea noastră în faţa Domnului şi a Mamei sale şi a noastre erau unanime. Nu ne-a lipsit cuvântul Sfântului Părinte care, ca astăzi, îl face prezent în mijlocul nostru.

Tocmai am auzit de la Papa Francisc dorinţa sa de a fi aici cu noi, "în această împrejurare aşa de semnificativă care este celebrarea euharistică de început al Anului Vieţii Consacrate". Îl asigurăm pe el, care este în Turcia pentru întâlnirea fraternă cu Patriarhul Bartolomeu şi pentru a aprofunda dialogul interreligios cu fraţii şi surorile musulmani, de rugăciunea noastră şi comuniunea noastră deplină. El a voit să dedice anul 2015 consacraţilor, femei şi bărbaţi din toată Biserica, pe care în zilele de astăzi Domnul, cu o privire profundă de iubire, i-a chemat la o viaţă mai aproape de Dumnezeu Iubire, prin intermediul sfaturilor evanghelice de sărăcie, castitate şi ascultare. Începem astfel acest An al Vieţii Consacrate sub semnul speranţei creştine pentru că Domnul este fidel şi, cu milostivirea sa, transformă infidelităţile noastre. Oricine speră în El nu rămâne dezamăgit.

Şi noi consacraţi şi consacrate, ca profetul Isaia, simţim necesitatea acestei milostiviri a Domnului şi spunem cu profetul: "Pentru ce, Doamne, ne laşi să rătăcim departe de căile tale, pentru ce laşi inimile noastre să se împietrească încât să nu mai simtă frica de tine? Întoarce-te, din dragoste pentru robii tăi" (Is 63,17). Acest raport de încredere în Dumnezeu care este Tată, experimentat de noi discipoli ai lui Isus şi consacraţi deja de la început de chemare, e cel care ne face să trăim prezentul cu pasiune. De fapt, Domnul a coborât între noi la Crăciun, Dumnezeu s-a apropiat, El este unul dintre noi, şi nimeni altul n-a făcut atâta pentru cel care se încrede în El (cf. Is 64,3). Pentru aceasta spunem la acest început al Anului Vieţii Consacrate: "Doamne, tu eşti Tatăl nostru, noi suntem lutul, iar tu olarul; noi suntem cu toţii lucrarea mâinilor tale" (Is 64,7).

De la Isus, în Evanghelia lui Marcu, auzim astăzi apelul puternic: "Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi când va veni stăpânul casei; poate veni fie seara, fie la miezul nopţii, fie la cântatul cocoşului, fie dimineaţa. Nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsească dormind" (Mc 13,35 şu).

Cu cât ne lăsăm mai mult plăsmuiţi de Tatăl ca lutul în mâinile sale, adică, cu cât ne vom încredinţa mai încrezători în mâinile sale de Tată care ne iubeşte, cu atât noi vom merge cu siguranţă şi treji la întâlnirea cu El atunci când va veni. Această atitudine va putea da multă profunzime anului pe care acum îl începem.

Din Scrisoarea apostolică "Martori ai bucuriei" pe care Papa Francisc abia a dedicat-o călugăriţelor şi călugărilor pentru începutul Anului Vieţii Consacrate (sâmbătă 29 noiembrie 2014), vrem să percepem cu atenţie aşteptările manifestate de el.

1. "Ca să fie mereu adevărat ceea ce am spus odată: «Unde sunt călugării este bucurie». Suntem chemaţi să experimentăm şi să arătăm că Dumnezeu este capabil să umple inima noastră şi să ne facă fericiţi, fără a fi nevoie să căutăm în altă parte fericirea noastră".

2. "Aştept ca «să treziţi lumea», pentru că nota ce caracterizează viaţa consacrată este profeţia. «Radicalitatea evanghelică nu este numai a călugărilor: este cerută tuturor. Însă călugării îl urmează pe Domnul în manieră specială, în mod profetic". Aceasta este prioritatea care acum este cerută: «a fi profeţi care mărturisesc cum a trăit Isus pe acest pământ... Niciodată un călugăr nu trebuie să renunţe la profeţie»".

3. "Călugării şi călugăriţele, la fel ca toate celelalte persoane consacrate, au fost definiţi, aşa cum tocmai am amintit, «experţi de comuniune». De aceea aştept ca "spiritualitatea comuniunii", indicată de sfântul Ioan Paul al II-lea, să devină realitate şi ca voi să fiţi în prima linie în a percepe «marea provocare care se află în faţa noastră» în acest nou mileniu: «a face din Biserică o casă şi o şcoală a comuniunii»".

4. "Mai aştept de la voi ceea ce cer tuturor membrilor Bisericii: să iasă din ei înşişi pentru a merge în periferiile existenţiale. «Mergeţi în toată lumea» a fost ultimul cuvânt pe care Isus l-a adresat discipolilor săi şi pe care continuă să-l adreseze astăzi nouă tuturor (cf. Mc 16,15). Există o întreagă omenire care aşteaptă".

5. "Aştept ca fiecare formă de viaţă consacrată să se întrebe cu privire la ceea ce Dumnezeu şi omenirea de astăzi cer... Numai în această atenţie faţă de nevoile lumii şi în docilitatea faţă de impulsurile Duhului, acest An al Vieţii Consacrate se va transforma într-un autentic kairos, un timp al lui Dumnezeu bogat în haruri şi în transformare".

Mai adăugăm la acest program concret al Papei Francisc pentru noi unul dintre cele trei cuvinte programatice pe care el ni le-a dăruit astăzi, pentru că celelalte două sunt deja incluse: a fi curajoşi.

Să-l simţim al nostru acest program concret trasat de Papa Francisc, care face să se concentreze drumul nostru din Anul Vieţii Consacrate pe cele trei realităţi centrale: Evanghelie - Profeţie - Speranţă. Cu un Bucură-te, Marie să cerem Sfintei Fecioare Maria să începem să-l realizăm de acum: Bucură-te, Marie...

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 17.