Cardinalul Baldisseri despre conţinuturile apropiatei adunări extraordinare a Sinodului despre familie

Patrimoniu al umanităţii

De Nicola Gori

Este ca şi cum ar fi fost desenată imaginea tip a familiei, cu toate luminile sale şi cu toate umbrele sale, gata pentru a fi retuşată în aşa fel încât să poată intra de drept printre comorile care trebuie apărate la nivel universal, ca patrimoniu al umanităţii. Este conţinutul documentului Instrumentum laboris pe care părinţii sinodali îl vor folosi la apropiata adunare extraordinară din octombrie. Le va reveni lor să descopere în ea luminile şi umbrele, figurile mai puţin clare, imperfecţiunile, retuşurile care trebuie făcute. Le va reveni lor să focalizeze lumina asupra problematicilor actuale, fără a se lăsa condiţionaţi de presiunea mediatică în privilegierea mai degrabă a unor aspecte decât a altora. Lucrul care-i aşteaptă este însemnat şi la fel aşteptările pentru că Biserica, dar şi celelalte religii, statele şi societăţile aşteaptă răspunsuri cu privire la tema familiei. Despre aceste situaţii vorbeşte cardinalul Lorenzo Baldisseri, secretar general al Sinodului episcopilor, în acest interviu acordat ziarului nostru.

Papa Francisc a subliniat de mai multe ori riscul ca opinia publică să fie deviată să considere Sinodul ca o discuţie despre divorţaţi şi despre recăsătoriţi. Ce se poate face pentru a readuce totul în optica justă?

Sunt sigur că publicarea documentului Instrumentum laboris va favoriza situarea corectă a temei la care dv. faceţi referinţă. Din lectura textului se intuieşte de fapt că adunarea specială din octombrie va trata despre familie în complexitatea şi urgenţa sa, tratând toate temele care se referă la ea, prezentate în documentul în care se regăsesc răspunsurile la cele 38 de întrebări din chestionarul distribuit la timpul său episcopatelor şi instituţiilor de drept. Aş vrea să amintesc că documentul se compune din trei părţi, cu respective capitole, împărţit în 159 de numere, dintre care numai puţin se ocupă despre subiectul despre care vorbiţi dv. Atenţia progresivă faţă de vastitatea tematicii familiale care se dezvoltă în mod organic în document va aduce înţelegere şi claritate pentru toţi şi va diminua tendinţa, şi la nivel mediatic, de a privilegia unele aspecte faţă de altele. Mai ales trebuie ţinut cont de faptul că diferitele teme sunt strâns legate unele de altele şi pentru o sănătoasă şi corectă înţelegere, studiu şi eventual punct de rezoluţie trebuie să fie luate în considerare în ansamblu şi în măsură egală.

Papa Francisc a avertizat şi cu privire la propunerea unui model exclusiv occidental al familiei valabil ca şi cum ar fi valabil pentru toată lumea. Este un risc efectiv? Şi cum se va putea evita?

Nu este îndoială că credinţa creştină este transmisă cu haina culturii occidentale şi medio-orientale, ştiind bine că întruparea a avut loc într-un timp şi într-un spaţiu precis. Totuşi, aşa cum spune papa Francisc în Evangelii gaudium la numărul 117: "N-ar face dreptate logicii întrupării a crede într-un creştinism monocultural şi monocord. Deşi este adevărat că unele culturi au fost strâns legate de predicarea evangheliei şi de dezvoltarea unei gândiri creştine, mesajul revelat nu s-a identificat cu niciuna dintre ele şi posedă un conţinut transcultural". Aşadar, panoramica mondială asupra familiei care rezultă din investigaţie, prezentată în document, deschide orizonturi de transmitere a evangheliei familiei care vor fi utile reflecţiei în apropiatul Sinod. Părinţii sinodali pe baza informaţiilor şi sugestiilor care se găsesc acolo se vor simţi mai capabili şi motivaţi pentru a răspunde la provocările propuse şi vor face asta cu propuneri din punct de vedere cultural diversificate în baza învăţăturii şi a disciplinei Bisericii. De fapt ei sunt invitaţi să pregătească încă de acum intervenţia în aula apropiatei adunări ca expresie a experienţei de credinţă înculturată în propria conferinţă a episcopilor şi să contribuie în adunare cu deplină libertate de cuvânt să formuleze propuneri pastorale mature şi adecvate temei delicate a familiei.

În ce măsură va putea ajuta Instrumentum laboris în această operaţiune?

În primul rând aş vrea să reafirm că Instrumentum laboris, aşa cum indică expresia, este un document de bază pentru lucrările sinodului. Nu este un document magisterial, o expunere doctrinală sau pastorală despre tema în discuţie. Este sinteza elaborată de date, informaţii, sugestii, viaţă trăită, experienţe individuale, comunitare, pastorale, din realitatea obiectivă a familiei astăzi cu luminile sale şi umbrele sale. Această elaborare prezintă statusul actual al familiei în multiplele sale aspecte, care vor fi ulterior integrate de alţii în a doua etapă a itinerarului sinodal care se va încheia cu adunarea generală din 2015. Revine părinţilor sinodali să examineze, să studieze, să confrunte această realitate şi s-o pună în paralel cu învăţătura şi disciplina Bisericii, care de altfel sunt bine descrise în prima parte a documentului, şi să indice noi sau reînnoite piste pastorale pentru a răspunde la provocările semnalate. În al doilea rând, cu privire la riscul de a propune un model occidental de familie, o stabilire corectă a tematicii sinodale, care porneşte de la ceea ce este sigur pentru a înainta spre ceea ce încă nu este cunoscut şi explorat, va fi răspunsul adecvat. Pentru a merge nu este nevoie de două picioare? Ei bine, pentru a înainta se ridică un picior numai când suntem siguri că celălalt rămâne bine stabilit pe pământ. Acesta este după părerea mea modul sinodal de a proceda. A merge în descoperirea de noi forme şi experienţe fără a abandona nimic din ceea ce este cert, sigur şi valabil. La nivel planetar este misiunea Bisericii, aşa cum a făcut-o de-a lungul secolelor, să încultureze credinţa. Nu lipsesc documente în această privinţă, ca de exemplu enciclica Redemptoris missio a lui Ioan Paul al II-lea, care indică criteriile acestei proceduri. Adunarea sinodală cuprinde persoane care provin din toate culturile şi tradiţiile de pe planetă şi sunt convins că va fi în această privinţă un aport considerabil, cu scopul de a exprima cât mai bine evanghelia familiei cu repercusiunile sale rodnice în teologie şi în disciplină.

Familia poate deveni obiect al dialogului dintre religii?

Familia este o temă care îi interesează pe toţi, persoane şi instituţii, Biserici, confesiuni religioase, societate, stat. Prezenţa delegaţilor fraterni în adunarea Sinodului manifestă clar că familia va deveni obiect de dialog ecumenic şi interreligios. Temele, cum ar fi căsătoriile mixte, familia şi legea naturală, ideologia "gender", sunt de interese comun şi cu siguranţă vor trebui tratate cum se cuvine.

Ce perspective sunt pentru cuplurile de fapt?

Această temă face parte din situaţiile familiale dificile, înregistrate în document, care rezultă în creştere în ţările occidentale, cu repercusiuni şi în alte continente. La acest fenomen se asociază cel al convieţuirilor dintre tineri, ca o consecinţă a crizei profunde de valori, percepţia iubirii ca fapt privat, legătura matrimonială ca pierdere a libertăţii personale, căsătoria ca decizie prea angajantă. Totul agravat de incidenţa de factori externi cum ar fi criza economică şi politicile statelor care nu ajută, ci penalizează pe cei care vor să-şi formeze o familie din cauza lipsei locului de muncă, a nesiguranţei de a-l păstra, a salariilor mici, a precarităţii asistenţei sanitare, a problemei casei, precum şi anumite media şi social network, care răspândesc antimodele, valori greşite şi deviante.

Din răspunsurile la chestionar este posibil a se intui care este atenţia pe care lumea religioasă o rezervă familiei?

Este de grad ridicat, aş spune de prima mărime, în sensul că se observă interesul şi marea stimă a familiei creştine şi a semnificaţiei sale în sine şi în relaţie cu Biserica şi cu societatea, cu respectivele provocări. Dovada este primirea chestionarului, care a fost de maximă importantă şi a trezit un neaşteptat răspuns coral din toate părţile. De fapt reacţia a fost imediată, directă, amplă, fie din partea celor care au voit să exprime mărturia lor cu privire la frumuseţea şi valorile familiei creştine pentru societatea de astăzi, fie de la cei care au prezentat provocările şi problemele. Aspectul pozitiv este că vestirea evangheliei familiei a fost reliefată din belşug în prima parte a documentului, aşadar, demn de a fi citit cu atenţia cuvenită, pentru a sublinia faptul că în lume catolicii simt profund valoarea creştină a familiei, ca semn şi model pentru toate familiile din lume. Aspectul provocărilor şi al problematicilor este descris în partea a doua a documentului, care tratează în mod organic temele referitoare la pastoraţia actuală a familiei, situaţiile familiale dificile, unirile de acelaşi sex. Sunt relevante criza de credinţă, situaţiile critice interne din familie, cum ar fi violenţa şi abuzurile, şi externe, cum ar fi războaiele, migraţiile şi sărăciile; apoi convieţuirile, cuplurile de fapt, falimentele cu situaţiile celor despărţiţi, divorţaţi şi divorţaţi recăsătoriţi, copiii din aceste uniri şi fetele mame. În faţa acestor drame familiale, cu victime şi răniţi care ne fac să ne gândim la imaginea "spitalului de campanie", Biserica este chemată să se aplece şi să se îngrijească de ele, deşi rămâne misiunea sa primară vestirea evangheliei familiei şi a frumuseţii vocaţiei la iubire, mare potenţial şi pentru societate. Deschiderea la viaţă şi responsabilitatea educativă sunt temele din a treia parte a documentului, ca perspectivă şi provocare pastorală, în care se semnalează dificultăţile, se evidenţiază iniţiativele pastorale în desfăşurare, se fac cereri şi se oferă propuneri.

Nu se riscă să se considere pastoraţia familială un instrument legalist?

Pastoraţia în general şi cu atât mai puţin cea familială nu poate să fie un instrument legalist prin însăşi natura sa de aplicare concretă a învăţăturii şi a disciplinei Bisericii, care nu se reduce la cazuistică. Dimpotrivă este expresia adevărată a credinţei, care se manifestă în gesturi, sacramentele, şi în cuvinte, predica, efectuate cu persoanele şi în comunitate. Instrumentum laboris aduce la cunoştinţă aceste realităţi pastorale în desfăşurare cu privire la familie şi îi interoghează pe toţi despre modul în care să se vestească astăzi evanghelia şi nu numai a familiei. Omilia, predicarea, cateheza, limbajul sunt elemente pastorale de transmitere a credinţei, care n-au nimic de-a face cu legalismul. Dimpotrivă, sunt elementele necesare pentru vestirea şi pentru acţiunea pastorală a Bisericii. Abordarea şi modul în care astăzi Biserica trebuie să vestească evanghelia sunt relevante în Evangelii gaudium, în care papa Francisc referindu-se la omilie spune că predicatorii ştiu ceea ce trebuie să spună, însă neglijează modul de a spune, indicând riscul de a se obişnui cu propriul limbaj, adesea tehnic şi mai puţin comprehensibil. Pentru cateheză este important rolul fundamental al primei vestiri, kerigma, pentru ca, aşa cum spunea Hugo Rahner, teologia să nu fie pentru noi numai ştiinţă, ci în mod esenţial vestire-mântuire.

(După L'Osservatore romano, 11 iulie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.