Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 14 mai 2014

Darurile Duhului Sfânt: 4. Tăria

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Am reflectat în catehezele trecute despre primele trei daruri ale Duhului Sfânt: înţelepciunea, înţelegerea şi sfatul. Astăzi să ne gândim la ceea ce face Domnul: El vine mereu să ne susţină în slăbiciunea noastră şi acest lucru îl face cu un dar special: darul tăriei.

1. Există o parabolă, relatată de Isus, care ne ajută să percepem importanţa acestui dar. Un semănător iese pentru a semăna; însă nu toată sămânţa pe care o aruncă aduce rod. Ceea ce ajunge pe drum este mâncat de păsări; cea care cade în teren pietros sau în mijlocul mărăcinilor încolţeşte, dar este imediat uscată de soare sau sufocată de spini. Numai aceea care ajunge în teren bun poate să crească şi să aducă rod (cf. Mc 4,3-9; Mt 13,3-9; Lc 8,4-8). Aşa cum Isus însuşi explică discipolilor săi, acest semănător îl reprezintă pe Tatăl, care aruncă din belşug sămânţa Cuvântului său. Însă sămânţa se ciocneşte adesea cu ariditatea inimii noastre şi, chiar atunci când este primită, riscă să rămână sterilă. În schimb, cu darul tăriei, Duhul Sfânt eliberează terenul inimii noastre, o eliberează de năduşeală, de nesiguranţe şi de toate temerile care pot s-o frâneze, în aşa fel încât Cuvântul Domnului să fie pus în practică, în mod autentic şi bucuros. Este un adevărat ajutor acest dar al tăriei, ne dă putere, ne eliberează şi de atâtea piedici.

2. Există şi momente dificile şi situaţii extreme în care darul tăriei se manifestă în mod extraordinar, exemplar. Este cazul celor care trebuie să înfrunte experienţe deosebit de dure şi dureroase, care tulbură viaţa lor pe cea a celor dragi ai lor. Biserica străluceşte de mărturia atâtor fraţi şi surori care n-au ezitat să-şi dea propria viaţă, numai să rămână fideli Domnului şi Evangheliei sale. Şi astăzi nu lipsesc creştini care în atâtea părţi ale lumii continuă să celebreze şi să mărturisească credinţa lor, cu profundă convingere şi seninătate, şi rezistă chiar şi atunci când ştiu că acest lucru poate să comporte un preţ mai mare. Şi noi, noi toţi, cunoaştem oameni care au trăit situaţii dificile, atâtea dureri. Însă, să ne gândim la acei bărbaţi, la acele femei, care duc o viaţă dificilă, luptă pentru a duce înainte familia, pentru a-i educa pe copii: fac toate acestea pentru că există spiritul de tărie care îi ajută. Câţi bărbaţi şi femei - noi nu ştim numele lor - care onorează poporul nostru, onorează Biserica noastră, pentru că sunt puternici: puternici în a duce înainte viaţa lor, familia lor, munca lor, credinţa lor. Aceşti fraţi şi surori ai noştri sunt sfinţi, sfinţi în viaţa de toate zilele, sfinţi ascunşi în mijlocul nostru: au tocmai darul tăriei pentru a duce înainte datoria lor de persoane, de taţi, de mame, de fraţi, de surori, de cetăţeni. Avem atâţia din aceştia! Să-i mulţumim Domnului pentru aceşti creştini care sunt de o sfinţenie ascunsă: Duhul Sfânt pe care-l au în ei este cel care îi duce înainte! Şi ne va face bine să ne gândim la aceşti oameni: dacă ei fac toate acestea, dacă ei pot face asta, eu de ce nu? Şi ne va face bine şi să-i cerem Domnului ca să ne dea darul tăriei.

Nu trebuie să ne gândim că darul tăriei este necesar numai în unele ocazii sau situaţii deosebite. Acest dar trebuie să constituie nota de fond a existenţei noastre creştine, în caracterul obişnuit al vieţii noastre zilnice. Aşa cum am spus, în toate zilele vieţii noastre cotidiene trebuie să fim puternici, avem nevoie de această tărie, pentru a duce înainte viaţa noastră, familia noastră, credinţa noastră. Apostolul Paul a spus o frază care ne va face bine s-o auzim: "Toate le pot în cel care mă întăreşte" (Fil 4,13). Când înfruntăm viaţa obişnuită, când vin dificultăţile, să ne amintim de acest lucru: "Toate le pot în cel care mă întăreşte". Domnul ne dă forţa, mereu, nu lasă să ne lipsească forţa. Domnul nu ne încearcă mai mult decât putem noi să suportăm. El este mereu cu noi. "Toate le pot în cel care mă întăreşte".

Dragi prieteni, uneori putem să fim tentaţi de a ne lăsa cuprinşi de lene sau mai rău de descurajare, mai ales în faţa trudelor şi a încercărilor vieţii. În aceste cazuri, să nu ne pierdem curajul, să-l invocăm pe Duhul Sfânt, pentru ca el cu darul tăriei să poată ridica inima noastră şi să comunice nouă forţă şi entuziasm vieţii noastre şi urmării noastre a lui Isus.

* * *

APEL

Iubiţi fraţi, vă invit să ne rugăm pentru minerii care au murit ieri în mina din Soma, în Turcia, şi pentru cei care se află încă blocaţi în galerii. Domnul săi primească pe răposaţi în casa sa şi să-i întărească pe rudele lor.

Şi să ne rugăm şi pentru persoanele care în aceste zile şi-au pierdut viaţa în Marea Mediterană. Să se pună pe primul loc drepturile umane - să ne rugăm şi pentru asta: să se pună pe primul loc drepturile umane - şi să se unească forţele pentru a preveni aceste nenorociri ruşinoase.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.