Sfânta Fecioară Maria de la Fatima învinge violenţa, războaiele şi necredinţa

De Osvaldo Rinaldi

Astăzi Biserica o celebrează pe Sfânta Fecioară Maria de la Fatima pentru a aminti ziua de 13 mai 1917, când a avut loc prima apariţie a Fecioarei Maria la trei păstoraşi, Lucia, Francisc şi Iacinta. Dialogul dintre Lucia şi "frumoasa Doamnă" este iluminant pentru toată Biserica şi constituie o îmbogăţire pentru viaţa spirituală a fiecărui credincios. Lucia mai întâi întreabă despre provenienţa frumoasei Doamne, care răspunde că vine din cer. La întrebarea Luciei cu privire la motivul venirii sale pe pământ, ea nu primeşte un răspuns, ci invitaţia de a se întoarce în acel loc pentru următoarele şase luni, în fiecare zi de 13 a lunii, la aceeaşi oră.

În afară de asta, Doamna a promis că va apare a şaptea oară când va dezvălui identitatea sa. Lucia o întreabă cu simplitatea şi candoarea copiilor dacă şi ei vor urca la cer, iar frumoasa Doamnă îi promite că voi urca toţi la cer cu condiţia să recite Sfântul Rozariu. Şi apoi o întreabă dacă ar vrea să-i ofere lui Dumnezeu toate suferinţele pe care El doreşte să le trimită ca reparare a păcatelor de care El este ofensat, şi o invită să se roage pentru convertirea păcătoşilor.

Lucia, în numele tuturor, acceptă această propunere şi frumoasa Doamnă prevesteşte multe suferinţe în viaţa lor, dar în acelaşi timp promite că harul lui Dumnezeu îi va întări mereu. După ultima invitaţie de a recita Rozariul în fiecare zi pentru a obţine pacea lumii şi sfârşitul războiului, frumoasa Doamnă începe să se înalţe şi dispare în cer.

Acest episod este un preţios şi un luminos compendiu al Evangheliei în care sunt pictate toate elementele principale ale vieţii creştine. Înainte de toate alegerea destinatarilor acestei apariţii. Dumnezeu nu are predilecţie faţă de cei puternici şi faţă de cei bogaţi de pe pământ, ci alege trei mici păstoraşi săraci şi smeriţi, pentru a manifesta intenţiile sale şi pentru a cere colaborarea lor pentru mântuirea lumii. Acel timp era caracterizat de o lungă perioadă de război. De fapt, de doi ani se înteţea primul război mondial care secerase multe victime. Ororile războiului, cruzimea luptelor a determinat multe suflete să strige la Dumnezeu. Acele strigăte n-au rămas neascultate de Dumnezeu care a voit s-o trimită pe Maria pentru a duce o veste de speranţă şi de mântuire întregii lumi.

Frumuseţea acestei apariţii este implicarea acestor copii la planul de mântuire al lui Dumnezeu care caută mereu colaborarea noastră înainte de a îndeplini lucrarea sa. Aşa cum Mariei îngerul îi propune mai întâi să devină Mamă a lui Dumnezeu şi apoi îi încredinţează o misiune nemaiauzită, tot aşa Maria cere cu umilinţă celor trei păstoraşi dacă sunt dispuşi să recite Sfântul Rozariu cu intenţia de a face să înceteze primul război mondial. În acelaşi timp Maria le cere celor trei copii să fie disponibili să accepte suferinţele ca reparaţie a păcatelor care au ofensat inima lui Dumnezeu.

Maria le propune celor trei păstoraşi aceeaşi misiune pe care ea însăşi a împlinit-o, când a rămas la picioarele crucii pentru a deveni co-părtaşă a răscumpărării lumii. Această revelaţie este mereu actuală, pentru că omul din toate timpurile se întreabă care este sensul suferinţei, şi omeneşte vorbind este imposibil de a găsi un răspuns adecvat la durerea nevinovată a unei fiinţe umane. Maria o implică pe Lucia, Francisc şi Iacinta pentru ca prin durerea lor, prin suferinţa lor şi prin rugăciunea lor să poată face să înceteze războiul şi să salveze viaţa atâtor persoane.

Într-o lume care refuză suferinţa şi caută orice manieră pentru a scăpa de durere, această invitaţie a Mariei deschide inima la speranţă. Neascultarea unui copil, un contract de muncă precar, descoperirea sterilităţii fizice, boala soţiei, ofensele primite pe nedrept, indiferenţa prietenilor, sunt dureri pe care putem să le acceptăm fără răzvrătire şi să le oferim pentru mântuirea sufletelor.

Suferinţa reparatoare şi răscumpărătoare capătă o valoare nu numai personală, ci şi comunitară. Pentru aceasta Biserica invită să rămânem mereu aproape de cei bolnavi şi de cei suferinzi, înainte de toate pentru a le da propriul sprijin uman şi spiritual, ci şi pentru a invita să se ofere acea durere pentru păcătoşi, necredincioşi şi toţi cei care ofensează numele Preasfintei Inimi a lui Isus.

Într-o lume care a apostat în tăcere credinţa în Dumnezeu, dorinţa de a face pocăinţă şi acceptarea reparării păcatelor împotriva Inimii lui Isus, sunt arma învingătoare a creştinilor pentru mântuirea sufletelor.

Această misiune co-răscumpărătoare a omenirii este atât de combătută de principele acestei lumi, care tinde mereu să insinueze în sufletele credincioşilor un sentiment de descurajare pentru a-i invita să se abată de la aceste sfinte intenţii. Satana este conştient că oferirea generoasă a durerii oamenilor ar duce la eliberarea atâtor suflete ţinute închise sub ghearele sale.

Invitaţia pentru toată Biserică este aceea de a nu lăsa să-i scape această ocazie de mântuire pentru sine şi pentru alţii, considerând cu atenţie valoarea mântuitoare a durerii, care pe de o parte limitează acţiunea, dar pe de altă parte oferă ocazia de a dărui total propria viaţă pentru a obţine harul veşniciei pentru toţi cei care îl doresc.

(După Zenit, 13 mai 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.