Papa Francisc: Omilia de la Vigilia Pascală 2014

Evanghelia despre învierea lui Isus Cristos începe cu drumul femeilor spre mormânt, în zorii zilei de după sâmbătă. Ele merg la mormânt pentru a onora trupul Domnului, dar îl găsesc deschis şi gol. Un înger puternic le spune: "Nu vă temeţi!" (Mt 28,5), şi le porunceşte să meargă ca să ducă vestea discipolilor: "A înviat din morţi şi iată merge înaintea voastră în Galileea" (v. 7). Femeile aleargă imediat şi de-a lungul drumului Isus însuşi le iese în întâmpinarea şi le spune: "Nu vă temeţi; mergeţi şi vestiţi fraţilor mei să meargă în Galileea: acolo mă vor vedea" (v. 10). "Nu vă fie frică", "nu vă temeţi": este un glas care încurajează să deschidem inima pentru a primi această veste.

După moartea Învăţătorului, discipolii erau risipiţi; credinţa lor se rupsese, totul părea terminat, se dărâmaseră certitudinile, se stinseseră speranţele. Însă acum, acea veste a femeilor, deşi incredibilă, venea ca o rază de lumină în întuneric. Vestea se răspândeşte: Isus a înviat, aşa cum a prezis... Şi acea poruncă de a merge în Galileea; de două ori femeile au auzit-o, mai întâi de la înger, apoi de la Isus însuşi: "Să meargă în Galileea, acolo mă vor vedea". "Nu vă temeţi" şi "mergeţi în Galileea".

Galileea este locul primei chemări, unde începuse totul! A se întoarce acolo, a se întoarce la locul primei chemări. Pe malul lacului Isus trecuse, în timp ce pescarii îşi aranjau năvoadele. I-a chemat şi ei au lăsat toate şi l-au urmat (cf. Mt 4,18-22).

A se întoarce în Galileea înseamnă a reciti totul pornind de la cruce şi de la victorie; fără frică, "nu vă temeţi". A reciti totul - predica, minunile, noua comunitate, entuziasmele şi lipsurile, până la trădare - a reciti totul pornind de la sfârşit, care este un nou început, de la acest suprem act de iubire.

Şi pentru fiecare dintre noi există o "Galilee" la originea drumului cu Isus. "A merge în Galileea" înseamnă ceva frumos, înseamnă pentru noi a redescoperi Botezul nostru ca izvor viu, a lua energie nouă de la rădăcina credinţei noastre şi a experienţei noastre creştine. A ne întoarce în Galileea înseamnă înainte de toate a ne întoarce acolo, la acel punct incandescent în care harul lui Dumnezeu m-a atins la începutul drumului. De la acea scânteie pot să aprind focul pentru astăzi, pentru fiecare zi, şi să duc căldură şi lumină fraţilor mei şi surorilor mele. De la acea scânteie se aprinde o bucurie umilă, o bucurie care nu ofensează durerea şi disperarea, o bucurie bună şi blândă.

În viaţa creştinului, după Botez, există şi o altă "Galilee", o "Galilee" mai existenţială: experienţa întâlnirii personale cu Isus Cristos, care m-a chemat să-l urmeze şi să particip la misiunea sa. În acest sens, când Isus a trecut pe drumul meu, m-a privit cu milostivire, mi-a cerut să-l urmez; a mă întoarce în Galileea înseamnă a recupera amintirea acelui moment în care ochii săi s-au intersectat cu ai mei, momentul în care m-a făcut să simt că mă iubea.

Astăzi, în această noapte, fiecare dintre noi se poate întreba: care este Galileea mea? Este vorba de a comemora, de a merge înapoi cu amintirea. Unde este Galileea mea? Mi-o amintesc? Am uitat-o? Caut-o şi o vei găsi! Acolo te aşteaptă Domnul. Am mers pe drumuri şi cărări care m-au făcut s-o uit. Doamne, ajută-mă: spune-mi care este Galileea mea; ştii, eu vreau să mă întorc acolo pentru a te întâlni şi a mă lăsa îmbrăţişat de milostivirea ta. Nu vă fie frică, nu vă temeţi, întoarceţi-vă în Galileea!

Evanghelia este clară: trebuie să ne întoarcem acolo, pentru a-l vedea pe Isus înviat şi a deveni martori ai învierii sale. Nu este o întoarcere înapoi, nu este o nostalgie. Este întoarcere la prima iubire, pentru a primi focul pe care Isus l-a aprins în lume şi a-l duce tuturor, până la marginile pământului. A ne întoarce în Galileea fără frică.

"Galileea neamurilor" (Mt 4,15; Is 8,23): orizont al Celui Înviat, orizont al Bisericii; dorinţă intensă de întâlnire... Să pornim la drum!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 16.