Vatican: Angelus (2 martie 2014)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În centrul liturgiei din această duminică găsim unul dintre adevărurile cele mai mângâietoare: Providenţa divină. Profetul Isaia o prezintă cu imaginea iubirii materne pline de duioşie şi spune aşa: "Uită oare o femeie de cel pe care-l alăptează, fără ca să aibă milă de fiul sânului ei? Chiar dacă ea ar uita, eu nu te voi uita" (49,15). Ce frumos e acest lucru! Dumnezeu nu uită de noi, de fiecare dintre noi! De fiecare dintre noi cu nume şi prenume. Ne iubeşte şi nu uită. Ce gând frumos... Această invitaţie la încredere în Dumnezeu are o paralelă în pagina din Evanghelia lui Matei: "Priviţi păsările cerului, spune Isus: nu seamănă, nu seceră, nici nu adună în hambar, iar Tatăl vostru ceresc le hrăneşte... Observaţi cum cresc crinii câmpului: nu trudesc şi nu ţes. Totuşi vă spun că nici Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia" (Mt 6,26.28-29).

Însă gândindu-ne la atâtea persoane care trăiesc în condiţii precare sau chiar în mizeria care ofensează demnitatea lor, aceste cuvinte ale lui Isus ar putea să pară abstracte, dacă nu iluzorii. Însă în realitate sunt mai actuale ca oricând! Ne amintesc că nu putem sluji la doi stăpâni: Dumnezeu şi bogăţia. Atât timp cât fiecare caută să adune pentru sine, nu va fi niciodată dreptate. Trebuie să auzim bine asta! Atât timp cât fiecare caută să adune pentru sine, nu va fi niciodată dreptate. În schimb dacă, încrezându-ne în providenţa lui Dumnezeu, căutăm împreună împărăţia sa, atunci nimănui nu-i va lipsi necesarul pentru a trăi demn.

O inimă ocupată de dorinţa de a avea este o inimă plină de această dorinţă de a avea, dar goală de Dumnezeu. Pentru aceasta Isus i-a avertizat de mai multe ori pe cei bogaţi, pentru că este puternic pentru ei riscul de a-şi pune propria siguranţă în bunurile din lumea aceasta, iar siguranţa, siguranţa definitivă, este în Dumnezeu. Într-o inimă posedată de bogăţii nu mai este mult loc pentru credinţă: totul este ocupat de bogăţii, nu este loc pentru credinţă. Dacă în schimb se lasă lui Dumnezeu locul care-i revine, adică primul, atunci iubirea sa conduce la împărtăşirea şi a bogăţiilor, la punerea lor în slujba proiectelor de solidaritate şi de dezvoltare, aşa cum demonstrează atâtea exemple, chiar recente, în istoria Bisericii. Şi astfel providenţa lui Dumnezeu trece prin slujirea noastră faţă de ceilalţi, prin împărtăşirea noastră cu alţii. Dacă fiecare dintre noi nu acumulează bogăţii numai pentru sine, ci le pune în slujba celorlalţi, în acest caz providenţa lui Dumnezeu se face vizibilă în acest gest de solidaritate. Dacă în schimb cineva acumulează numai pentru sine, ce i se va întâmpla atunci când va fi chemat de Dumnezeu? Nu va putea să ducă bogăţiile cu el, pentru că - ştiţi - ştergarul nu are buzunare! Este mai bine a împărtăşi, pentru că noi ducem în cer numai ceea ce am împărtăşit cu alţii.

Drumul pe care Isus îl indică poate să pară mai puţin realist faţă de mentalitatea comună şi faţă de problemele crizei economice; însă, dacă ne gândim bine, ne duce la scara corectă de valori. El spune: "Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea?" (Mt 6,25). Pentru a face în aşa fel încât să nu-i lipsească nimănui pâinea, apa, îmbrăcămintea, casa, munca, sănătatea, este nevoie ca toţi să ne recunoaştem fii ai Tatălui care în ceruri, deci fraţi între noi, şi să ne comportăm în consecinţă. Acest lucru îl aminteam în Mesajul pentru Pace de la 1 ianuarie: calea pentru pace este fraternitatea: acest a merge împreună, a împărtăşi lucrurile împreună.

În lumina cuvântului lui Dumnezeu din această duminică, s-o invocăm pe Fecioara Maria ca Mamă a providenţei divine. Ei să-i încredinţăm existenţa noastră, drumul Bisericii şi al omenirii. Îndeosebi, să invocăm mijlocirea sa pentru ca toţi să ne străduim să trăim cu un stil simplu şi sobru, cu privirea atentă la necesităţile fraţilor mai nevoiaşi.

_______________

După Angelus

Vă cer să vă rugaţi iarăşi pentru Ucraina, care trăieşte o situaţie delicată. În timp ce doresc ca toate componentele ţării să se străduiască pentru a depăşi neînţelegerile şi pentru a construi împreună viitorul naţiunii, adresez comunităţii internaţionale un apel din inimă pentru ca să susţină orice efort în favoarea dialogului şi a înţelegerii.

Adresez un salut cordial familiilor, grupurilor parohiale, asociaţiilor şi tuturor pelerinilor veniţi din Italia şi din diferite ţări.

Salut pe credincioşii care provin din diecezele de Valladolid şi Ibiza; precum şi pe cei italieni din Amantea, Brescia, Cremona, Terni, Lonate şi Ferno, şi corul din Tassulo.

Salut numeroasele grupuri de tineri din diecezele de Como, Vicenza, Padova, Lodi, Cuneo şi Cremona. Dragi tineri, unii dintre voi aţi primit de curând Mirul sau vă pregătiţi să-l primiţi, alţii veţi face mărturisirea de credinţă şi sunteţi activi în oratoriile voastre. Dragi tineri, legătura voastră cu Isus să devină tot mai puternică şi profundă, pentru a aduce mult rod! Înainte, dragi tineri!

În această săptămână vom începe Postul Mare, care este drumul poporului lui Dumnezeu spre Paşte, un drum de convertire, de luptă împotriva răului cu armele rugăciunii, postului, milostivirii. Omenirea are nevoie de dreptate, de reconciliere, de pace, şi va putea să le aibă numai întorcându-se cu toată inima la Dumnezeu, care este izvorul lor. Şi noi toţi avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu şi de solidaritatea fraternă cu aceia care, în aceste timpuri, sunt mai încercaţi de lipsuri şi de conflicte violente.

Vouă tuturor vă doresc o duminică frumoasă şi poftă bună. La revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 19.