Vatican: Audienţa generală de miercuri, 5 februarie 2014

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi vă voi vorbi despre Euharistie. Euharistia se situează în inima "iniţierii creştine", împreună cu Botezul şi cu Mirul, şi constituie izvorul vieţii însăşi a Bisericii. De fapt, din acest sacrament al iubirii provine orice drum autentic de credinţă, de comuniune şi de mărturie.

Ceea ce vedem atunci când ne adunăm pentru a celebra Euharistia, Liturghia, ne face deja să intuim ce anume urmează să trăim. În centrul spaţiului destinat celebrării se află altarul, care este o masă, acoperită cu faţă de masă, şi acest lucru ne face să ne gândim la un ospăţ. Pe masă este o cruce, pentru a arăta că pe acel altar se oferă jertfa lui Cristos: El este hrana spirituală care se primeşte acolo, sub semnele pâinii şi vinului. Alături de masă este amvonul, adică locul de la care se proclamă cuvântul lui Dumnezeu: şi acesta arată că acolo ne adunăm pentru a-l asculta pe Domnul care vorbeşte prin Sfintele Scripturi, aşadar hrana care se primeşte este şi cuvântul său.

Cuvântul şi pâinea la Liturghie devin una, ca la Ultima Cină, când toate cuvintele lui Isus, toate semnele pe care le-a făcut, s-au condensat în gestul de frângere a pâinii şi de oferire a potirului, anticipare a jertfei crucii, şi în acele cuvinte: "Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul meu... Luaţi, beţi, acesta este sângele meu".

Gestul lui Isus făcut la Ultima Cină este mulţumirea extremă adusă Tatălui pentru iubirea sa, pentru milostivirea sa. "Mulţumire" în greacă se spune "euharistie". Şi pentru aceasta sacramentul se numeşte Euharistie: este mulţumirea supremă adusă Tatălui, care ne-a iubit aşa de mult încât ni l-a dăruit pe Fiul său din iubire. Iată pentru ce termenul Euharistie rezumă tot acel gest, care este împreună gest al lui Dumnezeu şi al omului, gest al lui Isus Cristos, Dumnezeu adevărat şi om adevărat.

Aşadar celebrarea euharistică este cu mult mai mult decât un simplu ospăţ: este tocmai memorialul Paştelui lui Isus, misterul central al mântuirii. "Memorial" nu înseamnă numai o amintire, o simplă amintire, ci înseamnă că de fiecare dată când celebrăm acest Sacrament participăm la misterul pătimirii, morţii şi învierii lui Cristos. Euharistia constituie apogeul acţiunii de mântuire a lui Dumnezeu: Domnul Isus, făcându-se pâine frântă pentru noi, revarsă de fapt asupra noastră toată milostivirea sa şi iubirea sa, aşa încât reînnoieşte inima noastră, existenţa noastră şi modul nostru de a ne relaţiona cu el şi cu fraţii. Pentru aceasta de obicei, când ne apropiem de acest sacrament, se spune că "primim Împărtăşania", că "facem împărtăşire": asta înseamnă că în puterea Duhului Sfânt, participarea la masa euharistică ne conformează în mod unic şi profund lui Cristos, făcându-ne să pregustăm deja acum comuniunea deplină cu Tatăl care va caracteriza ospăţul ceresc, unde cu toţi sfinţii vom avea bucuria de a-l contempla pe Dumnezeu faţă în faţă.

Dragi prieteni, nu-i vom mulţumi niciodată suficient Domnului pentru darul pe care ni l-a oferit cu Euharistia! Este un dar atât de mare şi pentru aceasta este atât de important a merge la Liturghie duminica. A merge la Liturghie nu numai pentru a ne ruga, ci şi pentru a primi Împărtăşania, această pâine care este trupul lui Isus Cristos care ne mântuieşte, ne iartă, ne uneşte cu Tatăl. Este frumos a face asta! Şi în toate duminicile să mergem la Liturghie, pentru că este ziua proprie a învierii Domnului. Pentru aceasta duminica este atât de importantă pentru noi. Şi cu Euharistia simţim această apartenenţă tocmai la Biserică, la poporul lui Dumnezeu, la Isus Cristos. Nu vom termina niciodată să-i percepem toată valoarea şi bogăţia. Să-i cerem aşadar ca acest Sacrament să poată continua să menţină vie în Biserică prezenţa sa şi să plăsmuiască în caritate şi în comuniune comunităţile noastre, după inima Tatălui. Şi asta se face în timpul întregii vieţi, dar începem să facem asta în ziua primei Împărtăşanii. Este important ca să se pregătească bine copiii pentru prima Împărtăşanie şi ca fiecare copil s-o primească, pentru că este primul pas din această apartenenţă puternică la Isus Cristos, după Botez şi Mir.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 18.