Îndemnul ep. Petru Gherghel pentru a 100-a Zi a Migrantului şi a Refugiatului

Societatea modernă de azi nu poate fi gândită fără fenomenul de mişcare şi migrare a oamenilor şi, implicit, a creştinilor dintr-o ţară în alta, dintr-un continent în altul. Statisticile spun că în deceniile viitoare migraţiile vor creşte simţitor, cu peste 50%.

Acest permanent şi rapid transfer de persoane urmăreşte, în principiu, o creştere a persoanei la nivel uman, economic, cultural. Din punct de vedere al culturii întâlnirii putem spune că fenomenul migraţiei este un fenomen pozitiv care ajută la îmbogăţirea persoanei umane, întru cât ajută la transmiterea şi primirea de daruri, aşa cum avea să afirme Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea. Nu sunt puţine cazurile în care migraţia aduce un real câştig. Astfel putem observa familii care şi-au realizat, prin plecarea din propria ţară, un trai mai decent, o carieră profesională, un titlu universitar şi au avut posibilitatea de a căpăta o mai mare experienţă materială şi un mare câştig spiritual şi cultural.

Însă fenomenul migrator, mai ales pentru societatea şi Biserica noastră locală, prezintă şi aspecte care întristează: familii care se fragmentează, copii care îşi pierd dreptul de a creşte într-un mediu familial firesc, creştini care nu se regăsesc în practicarea credinţei în noua ţară, pierderea propriei identităţi etnice şi religioase şi de multe ori suferinţa respingerii şi a greutăţii integrării într-un ambient străin constituie o traumă ce nu se vindecă uşor.

În acest context, trebuie să subliniem rolul Bisericii Catolice în tratarea şi implicarea sa în favoarea migranţilor şi refugiaţilor. Biserica este conştientă că, în virtutea vocaţiei sale de promovare a carităţii, trebuie să fie atentă şi receptivă cu aceşti oameni care adesea vin din ţări sărace, subdezvoltate sau din regiuni aflate în război. Să amintim de mulţimi de oameni săraci din Africa sau refugiaţi din Siria, care sosesc în sudul Italiei sau în Malta. Admirăm şi preţuim poziţia şi interesul Bisericilor din ţările unde ajug mulţi dintre concetăţenii şi credincioşii noştri. Mulţumim Sfântului Părinte papa Francisc, tuturor episcopilor şi preoţilor ca şi bunilor creştini care au ştiut şi ştiu să deschidă nu numai porţile caselor, dar mai ales porţile inimi şi ale iubirii.

Suntem fericiţi să ştim că Sfântul Părinte papa Francisc, personal, la 8 iulie 2013, s-a deplasat în insula Lampedusa pentru a interveni în salvarea miilor de refugiaţi şi că se îngrijeşte şi aminteşte mereu de cei care trec prin această dramă a migraţiei şi a dislocării.

Acelaşi Sfânt Părinte, preocupat de aceste persoane defavorizate, afirma: "Să devenim instrumente ale milostivirii, canale prin care Dumnezeu să poată iriga pământul, să poată păzi toată creaţia şi să poată face să înflorească dreptatea şi pacea. Cristos este pacea noastră şi prin el să implorăm pace pentru întreaga lume, ca să înceteze definitiv orice violenţă şi suferinţă pentru populaţia rănită de conflict şi pentru numeroşii refugiaţi, care aşteaptă ajutor şi consolare. Aceştia sunt constrânşi să părăsească propriile case şi trăiesc încă în frică. De aceea să ne rugăm ca să se depăşească divergenţele şi să se formeze un reînnoit spirit de reconciliere" (Mesajul Urbi et orbi de Paşti, 31 martie 2013)

Biserica din Moldova priveşte adesea cu bucurie propria realizare a fiilor ei plecaţi peste hotare, care, în cele mai multe cazuri, sunt ambasadorii culturii şi spiritului nostru religios, încurajându-i să nu uite de casa, familiile şi mai ales de copiii lor rămaşi departe de cei dragi şi care au atâta nevoie de dragostea şi ocrotirea lor.

Pe de altă parte, din partea aceleiaşi Biserici se vădeşte dorinţa de a le fi alături prin păstorii care binevoiesc să îngrijească comunităţile noastre din diferite ţări. Toate veştile bune care ne sosesc din comunităţile româneşti din Italia, Spania, Germania, Grecia, Israel, sau din alte ţări ne dau speranţa că evlavia si spiritul de credinţă, sădit în suflet aici acasă, rezistă şi se manifestă peste tot în lume.

Azi, în Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului gândul nostru se îndreaptă spre credincioşii şi preoţii care îşi duc traiul în afara graniţelor. Îi asigurăm pe toţi de rugăciunea şi grija noastră, cerându-le să nu uite niciodată credinţa şi tradiţia primită pe aceste meleaguri ale Moldovei.

Pe preoţii, persoanele consacrate şi credincioşii noştri, de aici, de acasă, îi invităm la o rugăciune specială în această zi pentru a păstra o permanentă comuniune fraternă cu toţi cei plecaţi departe.

Tuturor fraţilor şi surorilor noastre, care se află în emigraţie, curaj în toate, prin credinţa în Cristos, care îi însoţeşte pretutindeni, căci el este Emanuel, Domnul istoriei, care s-a făcut trup, care a cunoscut migraţia, s-a făcut solidar cu noi şi doreşte să rămână mereu cu fii oamenilor (cf. In 1,14).

Fie ca Maria, Maica lui Isus, care a trăit experienţa migraţiei prin fuga în Egipt, să-i ocrotească şi să-i susţină pe calea binelui pe toţi fraţii noştri care fac această nouă şi dureroasă experienţă.

Cu dorinţe de binecuvântare cerească şi cu îmbrăţişare frăţească,

Iaşi, 19 ianuarie 2014, Ziua Mondială a Migrantului şi a Refugiatului

Ep. Petru Gherghel,
episcop de Iaşi
 

lecturi: 10.