Care sunt bisericile consacrate de ep. Anton Durcovici în Moldova?
În perioada cât a fost episcop de Iași Anton Durcovici a consacrat în Moldova patru biserici: Stufu (probabil 18 septembrie 1948), Poiana (1 octombrie 1948), Izvoarele (4 octombrie 1948) și Satu Nou (13 octombrie 1948).
Între 29 martie și 18 mai 1950, fiind în anchetă în arestul Ministerului de Interne din București, ep. Anton Durcovici a dat în scris 18 declarații, răspunzând la întrebările anchetatorilor. Cea mai lungă declarație este cea dată în ziua de 26 aprilie 1950, a 13-a, în care descrie conținutul predicilor din timpul vizitelor canonice din Moldova și din decanatul Olteniei.
De aici rezultă că într-una dintre zilele din perioada 4 septembrie - 4 octombrie 1948 a sfințit biserica din Stufu. Episcopul declară: "La Stufu, județul Bacău, sfințind biserica refăcută din nou, am predicat despre însemnătatea ceremoniilor acestei sfințiri, prin care se cere îndepărtarea de rele și belșug de haruri cerești pentru cei ce se închină în biserică, și am îndemnat pe credincioși să frecventeze cu evlavie sfântul locaș" (CNSAS, dosar 57.512, f. 49).
De la episcopul Anton Durcovici se păstrează un Liber missarum 1943-1949, în care episcopul notează unde și când a celebrat în majoritatea zilelor din această perioadă. De aici rezultă că episcopul a celebrat la Pustiana (16 septembrie 1948), Frumoasa (17 septembrie 1948), Sârbi (18 septembrie 1948), Piatra Neamț (19 septembrie 1948), Lespezi (20 septembrie 1948). În declarația din anchetă nu precizează data sfințirii bisericii, dar vorbește înainte de vizita la Pustiana iar după, de vizita la Lespezi. Ca atare, consacrarea trebuie să fi avut loc între 16 și 20 septembrie 1948. Cu multă probabilitate biserica a fost sfințită în după-amiaza zilei de 18 septembrie 1948, având în vedere că Florești (Sârbi) este mai aproape de Stufu decât celelalte localități.
Biserica despre care este vorba, cu hramul Sfântul Mihail, a fost construită din paiantă în anul 1940 (Iosif Gabor, Dicționarul comunităților catolice din Moldova, Editura "Conexiuni", Bacău, p. 254). La 17 aprilie 2010 ep. Petru Gherghel a sfințit piatra de temelie pentru o nouă biserică în apropierea celei vechi.
În aceeași perioadă (4 septembrie - 4 octombrie 1948), ep. Durcovici a consacrat și biserica din Poiana: "La Poiana, județul Roman, am vorbit, sfințind noua biserică, despre sfințenia casei Domnului și despre mila cerească ce se coboară asupra acelora, care conlucrează la ridicarea unui astfel de locaș și vin să se închine într-însul cu credință și evlavie. Am îndemnat pe credincioși să se poarte mereu astfel în biserică" (CNSAS, dosar 57.512, f. 51).
Liber missarum 1943-1949 arată că ep. Durcovici a celebrat în biserica din Poiana în ziua de 1 octombrie 1948.
Biserica a fost construită la finalul perioadei interbelice prin grija pr. Nicolae Ivanciuc. "Statistica anului 1941 a Parohiei Prăjești menționează că la Poiana se face biserică nouă" (Iosif Gabor, Dicționarul comunităților catolice din Moldova, Editura "Conexiuni", Bacău, p. 207).
După ce a mers în vizită canonică la Bacău și Mărgineni, la 4 octombrie 1948 ep. Durcovici a ajuns la Izvoarele unde a consacrat biserica: "La Izvoarele, județul Bacău, 4 octombrie 1948, cu ocazia sfințirii noii biserici în cinstea sfântului Francisc, am arătat din viața acestui sfânt, cum el, pe lângă bisericile materiale ridicate de dânsul, a clădit și biserici spirituale, lăcașuri plăcute Treimii Preasfinte, în sufletul său și al fraților săi. Am îndemnat pe ascultători să facă la fel și ei" (CNSAS, dosar 57.512, f. 51-51v.).
Data de 4 octombrie 1948 este confirmată și de Liber missarum 1943-1949, care precizează că a celebrat în acest sat.
Biserica Bacău (Izvoare) "Sfântul Francisc din Assisi" a început să fie construită în 1935. În 1938 s-au încheiat lucrările de zidărie. În anul 1940 clădirea era în roșu și acoperită, lucrările de finisare reluându-se în anul 1948, când a fost dată în folosință (Iosif Gabor, Dicționarul comunităților catolice din Moldova, Editura "Conexiuni", Bacău, p. 156).
Între 10 octombrie 1948, când a fost la Grozești și 24 octombrie 1948 când a fost la Ploscuțeni, a ajuns și la Satu Nou, unde a sfințit biserica: "La Satu Nou, județul Bacău, la sfințire de biserică am predicat despre harurile divine care se revarsă în acel locaș asupra acelora care se roagă în el, și am îndemnat pe credincioși la frecventarea riguroasă a sfintelor slujbe" (CNSAS, dosar 57.512, f. 51 v.).
Liber missarum 1943-1949 arată că ep. Durcovici a celebrat în Satu Nou în ziua de 13 octombrie 1948.
Biserica sfințită este cea dinaintea celei de azi care este în construcție. Era din zid construită de credincioși în anul 1925. "Turnul acestei biserici frumoase domină toată coasta dealurilor dintre Oituz, Slănic și Trotuș (Iosif Gabor, Dicționarul comunităților catolice din Moldova, Editura "Conexiuni", Bacău, p. 242).
"În timpul săpăturilor pentru biserica nouă - notează pr. Serafim Romila - s-a descoperit în fundația veche a bisericii un document datat la 2 iulie 1925, care luminează cercetările noastre istorice. La acea dată, în prezența primarului comunei Bogdănești și a unei mulțimi de săteni evlavioși, decanul de Trotuș, pr. Nazareno Cipolloni, împreună cu parohul de Oituz, pr. A. Florea, au sfințit piatra de temelie a bisericii din Satu Nou, cu hramul Sfântul Mihail Arhanghelul. În acei ani comunitatea număra 125 de gospodării, eforturile au fost mari, unii au vândut câmpuri și vite pentru construirea bisericii, iar meșterii care au condus lucrările erau veniți din Italia. Biserica avea lungimea de 28 m, lățimea de 13 m, iar turnul la vârful crucii 32 m" (Lumina creștinului, martie 2011, p. 13). Biserica a fost dărâmată în anul 2002 pentru a face loc alteia noi.
Pr. Cornel Cadar
lecturi: 58.