Viena: Un cardinal în vizită la un preot român

După cum am prezentat într-un articol postat zilele trecute, sâmbătă, 9 noiembrie 2013, a avut loc la Universitatea din Viena un simpozion dedicat Bisericii Greco-Catolice în perioada 1917-1989, având tema "Ce înseamnă a fi creştin în ziua de azi? Simpozion cu ocazia comemorării a 390 de ani de la moartea sfântului Iosafat (1580-1623), episcop martir al unităţii". Printre invitaţii marcanţi ai simpozionului a fost prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, cardinalul Leonardo Sandri. O zi după aceea, duminică, 10 brumar, cardinalul a vizitat comunitatea catolică din Parohia Arsenal, din Viena, al cărui paroh este pr. Iosif Antoci.

Prezenţa cardinalului a fost pentru întreaga comunitate un semn de comuniune şi de bucurie cu Roma, ţinând cont de faptul că această vizită se repetă, după cea efectuată în luna septembrie 2010, când am sărbătorit împreună hramul bisericii si ziua recoltei.

Înaltul prelat a fost întâmpinat cu mare bucurie de întreaga comunitate, simţindu-ne astfel apropiaţi şi de papa Francisc, amândoi fiind argentinieni. Întâlnirea noastră cu cardinalul Sandri, la celebrarea sfintei Liturghii, ne-a făcut să creştem în credinţă şi prietenie, apropiindu-ne mai mult de Cristos şi Biserica sa. Jertfa sfântă a fost celebrată în limba latina, cum de altfel au fost şi cântările, iar predica a fost rostită în limba germană. Reîntâlnirea cu limba latină a adus credincioşilor o nouă bucurie, fapt ce se putea citi şi pe chipurile celor prezenţi.

În predica sa, cardinalul Sandri a subliniat câteva aspecte importante desprinse din mesajul evanghelic şi din experienţa pe care o are la conducerea Congregaţiei pentru Bisericile Orientale. Iată câteva fragmente: "Mă bucur să trăiesc cu voi această celebrare euharistică, în ziua Domnului cel Înviat. El ne adună pe toţi, din Orient până în Occident, ne vorbeşte ca unor prieteni şi ne invită să participăm la ospăţul împărătesc. Invitaţia vine din partea lui, o face cu noi astăzi aşa cum a făcut-o într-o zi cu cei doisprezece apostoli şi cu toţi ceilalţi discipoli ai săi. Parohul vostru, părintele Iosif, mi-a cerut ca, pe lângă predică, să dau şi o mărturie despre misiunea pe care o desfăşor ca şi colaborator al Sfântului Părinte pentru Bisericile Catolice din Orient. Am acceptat cu plăcere această propunere şi o fac în contextul lecturilor pe care ni le oferă liturgia de azi. Evanghelia s-a încheiat cu acest verset: Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii, căci pentru el toţi sunt vii. (Lc 20,38). (...) Şi pentru noi există riscul de a reduce mărturia noastră de credinţă la o discuţie academică, într-un set de formule care nu au nicio legătură cu viaţa reală. Aşa că, atunci când ne referim la creştinii din Orient, în afara faptului că facem o mare confuzie cu privire la termenii care îi definesc, mai facem şi greşala de a ne gândi la nişte realităţi îndepărtate şi vechi, aproape la preistoria Bisericii. Conciliul Ecumenic Vatican al II-lea îi numeşte astăzi martori vii ai originilor. Nu este ceva îndepărtat, ci o prezenţă, o viaţă care, în sine, aminteşte de ceea ce a dat naştere credinţei, care pornind mai întâi de la comunitatea mamă din Ierusalim, locul Patimilor, Învierii, Înălţării Domnului şi Coborârii Duhului Sfânt la Rusalii, a ajuns încet, încet până în marile centre din acea vreme, în primul rând adresându-se comunităţilor evreieşti şi mai apoi, deschizându-se la păgâni, la Alexandria, Antiohia, Roma, Efes şi Seleucia. (...) O ultimă referinţă o iau plecând de la întâmplarea descrisă în Cartea Macabeilor: reapare deseori profesiunea de credinţă în Dumnezeul vieţii şi convingerea că este mai bine să-i rămânem credincioşi decât să-l trădăm şi să ne lăsăm duşi de logica lumii. Ei bine, Bisericile Orientale sunt acelea care, mai mult decât alte Biserici, au îndurat şi îndură persecuţia şi martiriul. În estul Europei, cum bine s-a subliniat la simpozionul la care am participat ieri, aici la Viena, unul dintre motivele multor suferinţe, deportări şi crime, a fost şi fidelitatea faţă de comuniunea cu Sfântul Părinte. Erau văzuţi ca şi prietenii unei puteri străine, trădători de patrie. A fost aşa în timpul edictului lui Constantin pentru creştinii care locuiau în Imperiului Persan, a fost aşa în România sau în ex-Uniunea Sovietică; este aşa în Siria, în Egiptul de astăzi sau în Irak până acum câteva luni".

Sfânta Liturghie s-a încheiat cu un cuvânt din partea parohului, care i-a mulţumit cardinalului Sandri pentru acest moment înălţător, mai ales că în Viena erau şi alte comunităţi care îl aşteptau ca şi oaspete. S-a anunţat apoi că în ziua de 18 noiembrie cardinalul va împlini vârsta de 70 de ani, s-a cântat "La Mulţi Ani!" şi i s-a oferit un mic cadou.

După terminarea sfintei Liturghii, ne-am întâlnit la subsolul bisericii, unde a fost organizat o agapă şi o cafea parohială, fiecare credincios putând astfel să-l felicite pe cardinal şi să schimbe câteva cuvinte cu înaltul ierarh. Cardinalul a trecut pe la fiecare creştin, i-a salutat respectuos şi le-a oferit câte o imagine cu Sfântului Părinte papa Francisc.

Pr. dr. Iosif Antoci (Viena)

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 10 noiembrie: Viena: Un cardinal în vizită la un preot român

lecturi: 10.