Încheierea Anului Credinţei în faţa lui Petru

Pentru prima dată vor fi expuse rămăşiţele pământeşti atribuite apostolului

"Adoraţie. Se vorbeşte puţin despre adoraţie!". Această consideraţie, rostită de papa Francisc cu un ton amestecat de tristeţe şi îngrijorare, ar putea să ne facă să percepem semnul unuia dintre semnele conclusive ale Anului Credinţei. Ca o confirmare se poate adăuga un alt gând al papei adresat seminariştilor şi novicelor la încheierea zilelor pelerinajului lor. Depărtându-se şi în acest caz de textul scris a spus: "Unul dintre formatorii voştri îmi spunea alaltăieri: évangéliser on le fait à genoux, evanghelizarea se face în genunchi. Ascultaţi bine: «evanghelizarea se face în genunchi». Fiţi mereu bărbaţi şi femei ai rugăciunii. Fără raportul constant cu Dumnezeu, misiunea devine meserie".

Cuvinte care sunt muzică pentru urechile celui care, asemenea celui care scrie, a crescut la şcoala lui von Balthasar. Marele teolog din secolul trecut critica mişcarea din unele şcoli care au trecut de la o "teologie făcută în genunchi" la o "teologie scrisă la măsuţă", şi provoca la recuperarea spiritualităţii şi a sfinţeniei ca formă coerentă a vieţii creştine.

Unirea dintre acţiune şi contemplaţie este unul dintre punctele de bază pe care credinţa le exprimă şi are nevoie mereu să fie reafirmată. În virtutea acestui lucru, îndreptându-ne spre încheierea Anului Credinţei, papa Francisc a ales să meargă la 21 noiembrie într-o mănăstire de clauzură pentru un moment de rugăciune. Credinţa trăieşte în mod deosebit din adoraţie. De fapt, întâlnirea cu Cristos cere ca răspunsul credinciosului să provină din contemplarea feţei sale. Ziua "pro orantibus" se arată astfel ca semn al modului în care credinţa ajută în căutarea esenţialului.

De altfel, în faţa misterului care se crede, rugăciunea este prima şi cea mai realistă atitudine care ar trebui să se asume. Oricum, contemplaţia nu îndepărtează de la activităţile şi de la preocupările zilnice, dimpotrivă. Ea permite să se dea sens şi să se susţină truda de fiecare zi. Bucuria care provine din acea întâlnire nu este contrafăcută, nici nu este limitată la un moment emotiv, ci este condiţie pentru a privi în profunzime şi a percepe ceea ce merită să fie trăit.

Numai o viziune teologică distrasă a putut să creeze strabismul dintre iubirea faţă de Dumnezeu, tipică a celui care se roagă, şi iubirea faţă de aproapele, proprie a celui care acţionează. Oare pentru Isus însuşi contemplarea Tatălui nu era moment propedeutic pentru a împlini acţiunea sa evanghelizatoare? Deci, a reda vigoare credinţei echivalează cu a verifica reciprocitatea dintre contemplaţie şi acţiunea creştină. Prima este fundamentul pentru o coerentă acţiune evanghelică, în timp ce aceasta este condiţie necesară pentru ca să fie genuină contemplaţia.

Viaţa contemplativă a ştiut să conjuge cele două momente. "Ora et labora" rămâne în Biserică drept sinteza cea mai fericită la care conduce credinţa. Mănăstirea Călugăriţelor Camaldulenze de pe Aventino, pe care papa Francisc le va vizita, prezintă această dimensiune în mod special. Deschiderea sa spre oraş în slujirea lui lectio divina şi a mesei pentru săraci, face să se evidenţieze obiectivul spre care conduce contemplaţia: împărtăşirea a ceea ce se posedă. De fapt, nu este posibil a contempla faţa lui Cristos fără a-l recunoaşte după aceea în "trupul" său mai nevoiaş pentru că este mai suferind.

Ne pregătim şi cu acest semn să celebrăm încheierea unui an bogat în har. El a fost marcat îndeosebi de mărturisirea de credinţă pe care milioane de pelerini au făcut-o pe mormântul lui Petru.

În acest context, un ultim semn culminant va consta în expunerea pentru prima dată a rămăşiţelor pământeşti pe care tradiţia le recunoaşte ca fiind cele ale Apostolului care aici şi-a dat viaţa pentru Domnul. Prin urmare, credinţa lui Petru va confirma încă o dată că "Poarta" pentru întâlnirea cu Cristos este mereu deschisă şi aşteaptă să se treacă prin ea cu acelaşi entuziasm şi convingere ale primilor credincioşi. Un drum pe care creştinii de astăzi ştiu că trebuie să-l urmeze fără oboseală, pentru că sunt întăriţi şi asiguraţi de contemplarea feţei lui Cristos.

Rino Fisichella

9 noiembrie 2013

(După www.annusfidei.va)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.