Scrisoare pastorală
către toţi preoţii, persoanele consacrate şi
către toţi credincioşii Bisericii noastre locale

Har şi binecuvântare de la Domnul!

Binecuvântat să fie Dumnezeu în sfinţii săi!

În ziua de 31 octombrie 2013, când se încheia luna Rozariului Maicii Domnului, ne-a fost dat să primim o veste ce ne-a umplut inima de bucurie, pentru care trebuie să spunem fără încetare: Binecuvântat să fie Dumnezeu în veci! Sfântul Părinte papa Francisc a decis înscrierea episcopului nostru Anton Durcovici în calendarul fericiţilor ca martir al credinţei catolice şi a autorizat Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor să publice decretul prezentat de cardinalul prefect Angelo Amato.

O mare bucurie şi o adevărată împlinire: cel care a fost păstorul nostru este recunoscut oficial martor al lui Cristos în mijlocul nostru.

Credem că viaţa, sfinţenia şi iubirea lui faţă de Isus Euharisticul, faţă de Inima Neprihănită a Mariei şi faţă de poporul încredinţat l-au făcut curajos şi de neînvins în faţa tuturor încercărilor, a suferinţelor şi a persecuţiilor.

Şi mai credem că preacurata Fecioară Maria, pe care a ales-o încă de la începutul ministerului său să-i fie ocrotitoare şi să aibă grijă de poporul creştin, nu l-a părăsit, întărindu-l până la ultima suflare.

Recunoaşterea lui ca martir chiar în ziua de 31 octombrie, putem s-o considerăm ca un semn: Maica şi regina sfântului Rozariu i-a ascultat rugăciunile şi a primit şi dorinţa întregului popor creştin, care nu a încetat să implore acest favor de a-l avea ca model şi ocrotitor pe drumul credinţei.

În aşteptarea momentului celebrării oficiale care va avea loc la Iaşi, la o dată pe care o vom comunica, îndreptăm spre toţi preoţii, spre toate persoanele consacrate, spre toate structurile educative, formative şi caritative, precum şi spre toţi credincioşii diecezei apelul fierbinte de a continua să implorăm de la Dumnezeu harul înscrierii episcopului nostru Anton ca sfânt în calendarul Bisericii Universale, de a ne ruga ca Domnul să reverse binecuvântare asupra familiilor noastre, asupra Bisericii noastre locale şi asupra ţării întregi, pentru ca trăirea noastră creştină să fie un răspuns de iubire la atâtea daruri ce le-am primit în viaţă şi de care avem atâta nevoie.

Le mulţumim tuturor celor care au crezut în această recunoaştere din partea lui Dumnezeu şi a Bisericii, a iubirii şi jertfei păstorului nostru Anton, care şi-a dat viaţa asemenea celui pe care l-a iubit şi l-a urmat, Isus Cristos, păstorul cel veşnic.

Un gând de preţuire preoţilor din străinătate, foştilor săi elevi, care au deschis acest drum spre recunoaşterea martiriului său. Au dorit acest lucru pentru că l-au cunoscut şi l-au avut ca profesor şi îndrumător, adunând în acest sens informaţii şi documente, transmiţându-le Arhiepiscopiei de Viena pentru deschiderea procesului, deoarece în acel timp un asemenea demers nu se putea face în ţară din cauza opoziţiei regimului totalitar şi ateu.

După anul 1989, odată cu obţinerea libertăţii atât de mult aşteptată, dorinţa preoţilor din diaspora a fost preluată de Episcopia de Iaşi, demersul fiind continuat cu un nou entuziasm atât de clerul şi poporul din Dieceza de Iaşi şi din Arhidieceza de Bucureşti, cât şi a credincioşilor şi a păstorilor din Parohia Bad Deutsch-Altenburg (Austria), unde episcopul Anton s-a născut. S-a trecut imediat la prima fază a procesului canonic, faza diecezană, coordonată de un judecător delegat. După terminarea acestei faze toate documentele au fost trimise la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor, pentru a fi analizate. A fost o muncă ce a durat mai bine de 20 de ani şi iată că a fost binecuvântată şi încununată de hotărârea Sfântului Părinte papa Francisc în ziua de 31 octombrie 2013.

Tuturor celor care şi-au oferit slujirea de postulator în faza diecezană, pr. Alois Fechet, de preşedinte instructor, pr. Ioan Tamaş, ajutat de diferiţi oficiali din clerul episcopiei noastre, tuturor martorilor şi susţinătorilor acestei cauze, un gând de respectuoasă mulţumire; ei s-au deschis unei munci migăloase, obositoare, dar şi nobile.

Primului postulator în faza romană, Mons. Anton Lucaci, şi neobositului pr. Isidor Iacovici, care a preluat cu curaj şi dăruire această muncă, precum şi celor care l-au ajutat fie din străinătate, fie din ţară, un gând de preţuire şi de recunoştinţă, cu o mulţumire şi o rugăciune către Domnul ca el să fie generos în răsplată.

Ne bucurăm să adresăm cardinalului prefect şi oficialilor din Congregaţia pentru Cauzele sfinţilor un respectuos prinos de recunoştinţă şi dorinţe de binecuvântare cerească.

Dar, mai ales, gândul nostru se îndreaptă spre Sfântul Părinte papa Francisc, care a binevoit să aprobe şi să decidă înscrierea episcopului nostru Anton în catalogul martirilor, ca apărător şi mărturisitor al credinţei, tocmai în acest an dedicat credinţei. Îi suntem profund recunoscători şi îl însoţim cu rugăciunile noastre pe drumul slujirii şi iubirii.

Am beneficiat cu deosebită satisfacţie de deschiderea şi grija Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, îndeosebi de amabilitatea cardinalului prefect Angelo Amato şi a colaboratorilor săi, care s-au aplecat cu multă atenţie şi respect spre această cauză şi ne facem datoria de a le mulţumi. Le exprimăm mulţumirea şi preţuirea noastră şi aşteptăm cu bucurie momentul solemn al declarării de fericit al păstorului nostru ce s-a oferit drept jertfă, devenind imbold de trăire curajoasă a credinţei.

Ne bucurăm să fim în comuniune de rugăciune şi de mulţumire pentru această veste şi pentru această recunoaştere de martir a episcopului Anton cu fraţii şi confraţii noştri din Biserica Catolică împreună cu Înalt Preasfinţitul Ioan Robu, cu episcopul auxiliar Cornel Damian, cu toţi preoţii şi credincioşii din Arhidieceza de Bucureşti, cu Arhiepiscopia de Viena, cu Eminenţa sa card. Christoph Schönborn, cu decanul şi parohul de Bad Deutsch-Altenburg, pr. Pavel Balint, şi cu toţi credincioşii din locul de naştere a veneratului nostru episcop Anton, precum şi cu cei care sunt legaţi de noi prin credinţă şi slujire.

Suntem convinşi că acolo unde doi sau trei sunt adunaţi în numele lui Isus, acolo este prezent şi el în mijlocul lor, iar rugăciunile şi strigătele de ajutor ale celor ce se află în comuniune sunt ascultate, după cum ne asigură însuşi Isus Cristos, izvorul a toată sfinţenia şi al tuturor harurilor (cf. Mt 18,20).

Având comunicarea oficială a înscrierii episcopului Anton în lista martirilor, îi invităm pe toţi la rugăciune de mulţumire şi de recunoştinţă pentru darul primit, îndreptându-ne mai departe spre sfânta Fecioară ca această hotărâre a Sfântului Părinte să se transforme într-un prilej fericit de reînnoire în credinţă şi iubire, strânşi în jurul noului nostru ocrotitor, episcopul martir Anton.

Sfinţiile voastre, dragi fraţi şi surori în Cristos,

Timpul care urmează ne cheamă la a ne mobiliza în pregătirea celebrării momentului oficial al proclamării decretului de recunoaştere şi înscriere în rândul fericiţilor şi în calendarul nostru, la o dată ce va fi comunicată.

Pentru această pregătire preliminară vă transmitem următoarele:

a. Declarăm anul pastoral 2013-2014 an dedicat cunoaşterii, promovării şi popularizării mesajului episcopului Anton, care îl îndreaptă spre noi prin exemplul său, prin învăţătura şi prin sacrificiul său, prinos de iubire faţă de Dumnezeu, faţă de Biserică şi faţă de poporul încredinţat spre păstorire; impresionează încrederea lui în providenţă potrivit cu deviza sa de episcop de Iaşi: "Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul" (Ps 144,15) şi cuvintele de încurajare pe care a ţinut să le îndrepte din întunericul închisorii spre creştini şi spre cei în suferinţă: "Purtaţi cu curaj crucea, pentru că vor veni zile fericite şi pentru acest popor atât de încercat şi suferind". Vom reveni cu precizări pentru trăirea cu adevărat folos a anului dedicat special păstorului nostru, episcopul martir Anton Durcovici. Nu vom înceta a ne ruga zilnic pentru binecuvântarea poporului nostru şi pentru cauza episcopului Anton, ca să fie înscris în rândul sfinţilor.

b. De asemenea, îndreptăm spre toţi fiii şi fiicele Bisericii noastre invitaţia de a semnala la centrul episcopiei noastre eventualele haruri primite, diverse amintiri, scrisori, obiecte ce au aparţinut episcopului Anton pentru a le aduna şi folosi la organizarea unei expoziţii cu ocazia celebrării şi proclamării sale ca fericit.

c. Insistăm pe lângă toate instituţiile, asociaţiile şi celelalte structuri bisericeşti pentru a adapta programul pastoral cu cel pe care noi îl vom prescrie pentru această perioadă, având mereu în centru devoţiunea către taina sfintei Euharistii, către Inima lui Isus şi Inima Neprihănită a Mariei.

d. Cerem persoanelor care au talent la muzică sau poezie să trimită din timp lucrările lor la sediul episcopiei noastre, la coordonatorul comisiei ce va fi stabilită de noi.

e. Alte precizări şi recomandări vor fi trimise preoţilor, persoanelor consacrate şi credincioşilor noştri de responsabilii oficiilor diecezane legate de cateheză, de liturgie şi de promovarea vieţii spirituale şi pastorale în dieceză.

În cadrul întâlnirilor decanale şi în centrele de spiritualitate, programul va fi axat pe mesajul şi personalitatea episcopului Anton, scoţând din aceste momente motive de promovare a cultului datorat sfinţilor şi martirilor cât şi noului martir.

"Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!"

Iaşi, 5 noiembrie 2013

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

* * *

Secţiunea "Ep. Anton Durcovici" (in memoriam) pe www.ercis.ro

lecturi: 66.